Introdu e-mail-ul și te voi învăța, printr-un mini curs de 8 lecții, cum să îți descoperi vocația!
*Prin abonarea la newsletter îți exprimi acordul de a folosi datele tale pentru a putea comunica cu tine și accepți termenii și condițiile noastre. Informațiile tale nu vor fi niciodată distribuite unor terți.
articol
Ce poti invata din cele 10 etape ale evolutiei lui Pera - partea 1

"Esti un model de inspiratie si succes pentru mine. Am observat cum de-a lungul anilor ai evoluat parca din ce in ce mai rapid si vad ca in loc sa te plafonezi(cum n-ar trebui si cum fac altii) tu zbârnâi in continuare dezvoltandu-ti afacerea in continuu. Cred ca trebuie sa fie un sentiment complet de implinire...divin pentru tine!" - comentariu pe blog

Asta mi-a scris un baiat in comenturi data trecuta. Dincolo de faptul ca am inceput sa torc ca un motan, mi-a picat fisa.

Sa spun care e  secretul meu. Te intereseaza?

Secretul se numeste calea catre maiestrie. 

Pe scurt, in cartea Mastery - George Leonard spune ca in lume exista superficiali, obsesivi, mediocrii si putini care merg pe calea maiestriei.

Calea spre maiestrie arata asa:

Daca vrei mai pe larg, citeste aici: https://www.personalitatealfa.com/blog/calea-catre-maiestrie-in-domeniul-care-te-pasioneaza/

Calea spre maiestrie inseamna ca intr-o clipa faci un salt mare in evolutia ta si apoi o vreme ramai constant pe o cale ce se numeste platou. In acest platou desi muncesti constant sa evoluezi, nu simti mari schimbari si apoi dupa o vreme HOP, un nou salt in evolutie. Astfel, poti evolua oricat de mult si te poti perfectiona la infinit.

Viata m-a pus in aceasta situatie fie ca am vrut sau nu, si mai jos e povestea caii spre maiestrie.

In calea maiestriei, dezvoltararea personalitatii este cel mai bun lucru ce ni se poate intampla.

 

 

1. Povestea incepe in locul unde multi oameni se afla la inceput.

Eram sarac, eram o victima ce nu isi asuma responsabilitatea pentru propriile rezultate. Eram egoist, lovit de viata si salbaticit de ea. Ma luptam pentru supravietuire la cel mai rudimentar mod.

Ma chinuiam cu existenta zilnica si eram victima a programarii sociale.

 Faceam ce mi-au zis altii ca e bine pentru mine. Nu avusesem nicio iubita, nu aveam bani, nu aveam perspective de a reusi sa fac ceva. Si peste toate astea, eram sclavul oamenilor din jurul meu pentru ca le-am dat puterea de a fi stapani. Oameni care si-au dat cu parerea despre ce e mai bine pentru mine iar eu nestiind altceva, i-am ascultat.

 Satul sa duc o viata de sclav, m-am revoltat.

"Moarte sau libertate!", am strigat din tot sufletul meu.

M-am ridicat pentru prima oara pe ambele mele picioare, am privit mandru si cu capul sus si am zis "Pana aici!"

Este viata mea, o traiesc dupa legea mea.

S-a lasat linistea pentru ca nu a mai ciripit nimeni nimic. Nu te poti pune cu nebunul care nu mai vrea sa fie sclav si este dispus sa faca orice ca sa isi redobandeasca libertatea.

 

2. La 24 de ani, dupa 5 ani de Politehnica pe care nu ii terminasem,

datorita cartilor de dezvoltare personala pe care le-am citit, a rezultatelor mici dar incurajatoare pe care le-am avut , datorita iubirii fata de carti, mi-am dat seama ca imi place sa lucrez cu mintea si sufletul si ca sunt bun in a relationa cu alti oameni. Domeniul care ma facea fericit era psihologia.

La 24 de ani luam totul de la capat, intr-un moment cand lumea din jur se astepta sa am deja o cariera si o familie. Eu nu aveam nimic si incepeam acolo unde ar fi trebuit sa fiu la 18 ani. Incepeam sa studiez psihologia fara sa am nici cea mai mica idee ce este aia psihologie, decat din filme.

Sentimentul pe care il aveam pentru ca fac ce imi place si ce am ales constient, era ca sunt mai aproape ca oricand de divinitate. Era o eliberare sufleteasca cum nu mai cunoscusem pana atunci si am inteles expresia " a-ti lua o piatra de pe suflet".

Eram LIBER.

DAR, libertatea asta a venit cu un pret. Eram un tanar de 24 de ani intretinut de mama, care era invatatoare. Deloc intamplator, asta a fost testul vocatiei. Voi ramane fidel chemarii mele sau voi alege calea mai usoara? In urmatorii 2 ani am fost cel mai sarac din toata viata mea in timp ce mi se urla in ureche " du-te la lucru parazitule!" . Am facut foamea, nu aveam masina de spalat acasa si de multe ori hainele mele miroseau . Dar eu citeam si scriam. Eram fericit. Imi descoperisem vocatia si stiam ca si daca mor in sant, mor fericit. Traiesc viata dupa regulile mele. Si stiam ca daca nu renunt, voi culege roadele.

In aceasta perioada am scris un material cu energia omului care stie ca invinge sau moare. Asa s-a nascut pdf-ul "Descopera-ti vocatia". Pdf-ul gratuit descopera-ti vocatia poate fi descarcat aici: Descopera-ti vocatia

 

3. Dupa 2 ani foarte chinuiti,

am reusit sa imi termin prima mea carte. Subtirica, dar voinica, Personalitate alfa. Era despre un nou stil de viata, despre o noua atitudine si mentalitate. Era despre omul care se ridica impotriva greutatilor si le invinge. Era despre cea mai importanta unealta pe care o are omul pentru a reusi in tot ce isi propune in viata, personalitatea.

Dupa 2 ani in care am muncit la carte, aveam niste asteptari uriase. Voi lansa cartea, voi castiga multi bani, voi fi foarte bun psiholog si succesul meu va fi vesnic si nemuritor.

La lansarea cartii, intr-o duminica, am vandut 12 carti.

Am fost distrus. Credeam ca voi vinde un milion de carti. Evident, viata reala e mai dura decat imaginatia mea infierbantata. M-am uitat in urma la cum am atins acest mic succes. Mi-am castigat libertatea, mi-am descoperit vocatia si am scris si lansat o carte. Erau victorii dar muncite greu si singura mea putere interioara ce ma ajuta sa nu cedez era energia pe care ti-o da universul atunci cand esti in aventura vietii tale, traindu-ti vocatia, adica misiunea ta unica pe pamant. Pentru prima oara am inteles ca ce fac eu este o misiune ce va dura toata viata. Si ca exista o cale spre succes.

Trebuie nu doar sa fiu liber, sa am vocatie si sa scriu carti. Dar trebuie sa me specializez permanent si sa devin mai bun in meseria mea, trebuie sa invat cum sa vand de la 12 carti la 120 apoi 1200 apoi 12 mii si tot asa. Trebuie sa invat si marketing ca sa imi transmit mesajul. Mi-am dat seama ca toata viata mea trebuie sa fie o munca zilnica in care pun cate o caramida la o constructie.

Pentru prima oara am inteles care este drumul maiestriei.

Mi-am sters lacrimile si mi-am propus sa continui cu si mai mult avant si energie.

Am continuat sa scriu articole pe blog-ul Personalitate alfa, sa vand cateva carti pe saptamana si in urmatorul an am scris a doua carte, Arta seductiei pentru barbati. Era domeniul cel mai aproape de sufletul meu pentru ca acest domeniu a fost primul meu contact cu dezvoltarea personala si datorita faptului ca invatasem sa fac o femeie sa ma iubeasca la randul ei si nu doar sa ma indragostesc eu si sa imi iau flit, mi-am dat seama ca in orice domeniu e la fel. Te educi, experimentezi si dupa mai multe clicluri de invatare.eroare obtii tot ce vrei sa obtii.

Astfel, aveam doua carti, scriam pe doua bloguri si incepusem sa castig ceva banuti. Foarte putini dar in sfarsit nu mai imi dadea mama bani. Magar de 26 de ani care sta pe banii mamei invatatoare . Asta  eram. Noroc ca eram la fel de incapatanat ca un magar.

Tin minte ca mergeam la posta sa ridic banii pe cele 3 carti pe care le vandusem saptamana aceea. Imi faceam calculele si imi dadeam seama ca imi ajunge sa mananc 5 zile. Si eram fericit. Inca 5 zile in care pot sa SCRIU si sa CITESC.

 

4. Avand cat de cat nevoile de baza satisfacute,

am putut sa ma relaxez pentru o clipa si la 27 de ani am avut chef, energie si timp sa imi fac o relatie de cuplu, de lunga durata, cu o fata de care imi placea foarte mult si de care eram foarte atras.

Uitandu-ma in urma, asta a fost perioada din viata mea cand am reusit sa imi imblanzesc salbaticirea. Cu ajutorul acestei fete am invatat sa relationez cu alte fiinte umane pentru ca uitasem si nici nu cred ca stiam cum sa relationez sanatos cu alti oameni. Dupa ce am fost ridiculizat, batjocorit, certat, devalorizat ca om pana la 25 de ani, cred ca daca te apropiai de mine, te muscam. Eram foarte agresiv in gesturi si vorbe. Cu parintii aveam o relatie extrem de tensionata si o repezeam de multe ori chiar pe mama, care dintre toti oamenii, a impartit micul ei salar de invatoare cu mine. Faptul ca imi dadea o ciorba, ca imi platea internetul si curentul erau lucruri ce nu le apreciam atunci. Consideram ca e obligatia ei.

Intr-o zi mergeam pe strada cu iubita mea, asa salbatic fiind, nu imi placea nici sa ma tin de mana. Si m-a sunat mama pe telefonul mobil si eu am inceput in felul obisnuit " Ce vrei?" . Iubita mea mi-a spus " de ce vorbesti asa cu mama ta? ai rabdare si nu o mai repezi. Intreab-o ce a facut azi."

Am intrebat in telefon, morocanos " ce ai facut azi?" . Pentru prima oara dupa multi ani de zile , aveam un dialog uman cu mama. Si nu ma simteam deloc confortabil. Si mama a fost surprinsa insa a incpeut sa imi zica ce a facut in ziua respectiva. La sfarsit, iubita mi-a zis " acum spune-i ca o iubesti". Am crezut ca nu aud bine. A insistat.

Am spus in telefon "Te iubesc".

De la celalalt capat al telefonului s-a auzit vocea calda si blanda a mamei. " Si eu". Era cred ca prima oara cand am facut asta. Si pentru prima oara dupa mult timp cand auzisem inapoi de la mama lucrul asta.

Daca e ceva pentru care trebuie sa fiu recunoscator acelei relatii, este faptul ca iubita mea de atunci m-a invatat sa relationez cu parintii mei si prin asta, cu toti oamenii din jur. Culmea, sunt natural in a relationa cu oamenii si am avut nevoie sa reinvat lucrul asta cu ajutorul iubirii din relatia de cuplu.

 

5. Ca si multe alte relatii, si aceasta relatie s-a terminat.

M-a lasat un om mai bun decat m-a gasit iar eu eram in depresie, parasit fiind.

Si apoi, s-a intamplat cea mai mare revelatie a mea , dupa cea cu vocatia.

Am descoperit IUBIREA, singur fiind.

Timp de 3 luni de zile, am fost depresiv cu toata arta seductiei ce o stiam. Nu mai traisem asa o relatie lunga si nici asa o despartire. iar sentimentul era ca nu mai pot sa fiu fericit. Ca nu mai am entuziasm sa lucrez. Ca nu mai am chef si energie de nimic. Unde disparusera toate astea?

Ei bine, cu siguranta nu le-a luat fosta iubita. Stiam asta din teorie. Comoara mea este in mine!

Dar nu stiu care e usa, nu stiu cum sa deschid calea spre comoara mea. Uitasem de mine.

Dupa 3 luni de zile, un om care suferise foarte mult mi-a spus ca ce l-a ajutat sa treaca peste suferintele uriase din viata lui au fost doua lucruri:

1. Rugaciunile si o viata spirituala care ii spuneau ca totul este doar o lectie pe care trebuie sa o inveti, un test ce trebuie depasit

2. Iubirea oamenilor din jur

In acel moment a venit revelatia!

Vocatia mea este sa fiu psiholog. Ca sa pot ajuta oamenii ce au nevoie de mine, trebuie sa ii iubesc. Dar cum sa ii iubesc cand eu sunt gol pe dinauntru, depresiv si nefericit?

Am fugit acasa si am desenat pe tabla cu markerul un omuletz. Ala eram eu. Iar in jurul acelui omuletz am desenat toate lucrurile care ii umplu sufletul de iubire.

- excursii in natura

- cartile preferate

- muzica de Chopin

- femeile

- scrisul

- filmele preferate

- jocurile preferate pe calculator

- multe altele

Facand aceste activitati, eu am sufletul plin de energie ( iubire) si pot sa dau si celor care au nevoie. Cnad ma simt gol pe dinauntru, doar eu sunt responsabil sa imi umplu rezervorul.

Dar societatea ne prosteste ca trebuie sa intram intr-o relatie de cuplu si acolo gasim energie si iubire. Si oamenii pun botul si uita orice sursa care i-ar ajuta sa isi umple sufletul de iubire si se agata doar de partenerul de cuplu care face la fel.

Si astfel, avem doi oameni care isi infig un pai unul in altul si isi sug energia pana cand amandoi raman goliti pe dinauntru.

Si apoi, incep reprosurile. " Din cauza ta" , " Nu ma faci fericit/a" , " Nu mai ma simt iubit/a" .

Pai normal! Doi cersetori nu au ce sa isi dea unul la altul.

Daca vrei iubire du-te sa iti umpli rezervorul ca sa ai ce sa ii dai celuilalt.

Oamenii din relatie nu au voie sa uite de ei si de viata ce le face lor placere. Doar asa isi pot umple rezervorul de iubire si pot sa ofere ceva partenerului.

De aceea iubirea este inteleasa gresit. 90% din cupluri cand isi spun " te iubesc" spun defapt " am nevoie de tine" . Mjoritatea relatiilor de cuplu sunt un schimb de nevoi, un troc. Majoritatea oamenilor isi iubesc partenerul cat timp partenerul iti da ce vrei si ai ce sa iei de la el. Ia sa se comporte altfel de maine, sa vezi cum scade " iubirea" si incep reprosurile.

Eu descoperisem cel mai mare secret al iubirii!

Iubirea e in mine si eu sunt responsabil sa am multa iubire in mine. Si cand o am, tot ce pot sa fac este sa o dau celor pe care ii iubesc. Nu am nimic de cerut si nu am nevoie de nimic de la nimeni. Imi pot genera singur iubire.

Cu aceasta revelatie, invatand sa fiu aproape tot timpul plin de iubire si sa stiu ca trebuie sa ofer din suflet celor din jur, am reusit sa progresez in urmatorii 2 ani de zile cat in toti 30 de viata adunati.

Vrei sa stii urmatoarele 5 etape ale evolutiei mele?

Lasa-mi un comentariu.

Pera

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Termeni și condiții