Cât de mult vorbim despre iubire şi cât de puţin o simţim.
Am curajul să spun că ştiu ce este iubirea într-o lume extrem de confuză.
Şi mai mult, sunt dispus să pun lucrurile pe tavă pentru oricine este pregătit să înţeleagă ce este iubirea şi cum să o trăiască.
Pentru a înţelege exact cum am descoperit iubirea, de ce cred eu că este cea mai puternică forţă din univers, cum o poţi folosi exact ca să simţi că este o putere, cum să nu mai suferi niciodată din iubire, am să îţi spun cum am descoperit-o şi care a fost drumul.
Stadiul 1 – când cei care ne cresc ne definesc o iubire incompletă
La început, prima formă de iubire a fost iubirea necondiţionată a bunicii mele, care consta în afecţiune şi mâncare. Lucrul acesta avea să mă urmărească foarte mult timp şi nu neapărat într-un sens bun, aşa cum urmează să descoperi.
Eram bântuit de faptul că părinţii mei se certau şi pe mine mă ignorau. Mă văd şi acum privind în sus la doi oameni înalţi care se ceartă şi senzaţia de tensiune care era atunci când părinţii mei, weekend de weekend se certau. Eu nu existam.
Aş fi vrut să am putere să strig, să mă vadă, să le atrag atenţia. Eram ignorat şi nu existam pentru ei. Nu eram important.
Un lucru care m-a făcut să pun semnul egal între iubire şi atenţie a fost faptul că am fost ignorat de când eram copil.
Mi-am promis că niciodată nu voi mai lăsa oamenii să mă ignore.
Aşa că am crescut crezând că dacă eşti iubit, înseamnă că primeşti atenţie, primeşti afecţiune şi eşti hrănit.
Am crescut încercând să atrag atenţia permanent, vorbind mult, făcând boacăne pentru că atunci când primeam atenţie, eram iubit, conform hărţii mele mentale.
Apoi, la 14 ani, când m-am îndrăgostit pentru prima oară, am aşteptat afecţiune şi atenţie de la fata pe care o iubeam şi nu am primit nimic.
Prima mea iubire s-a terminat cu mine făcând crize de nervi, trântit pe podeaua camerei mele din apartamentul unde locuiam cu mama şi plângând distrus.
Stadiul 2 al iubirii – atracţia sexuală şi satisfacerea nevoilor
Anii au trecut şi m-am hotărât să rezolv odată pentru totdeauna misterul iubirii, fără să ştiu că eram încă foarte departe.
Eu ştiam că iubirea este:
– atenţie
– afecţiune şi sex
– mâncare
Nu neapărat în ordinea asta.
Aşa că am început să studiez arta seducţiei şi am descoperit un secret.
Că există o super emoţie despre care lumea nu ştie că poate fi creată în mod intenţionat, care se cheamă atracţie sexuală şi că dacă înveţi să stăpâneşti această emoţie totul se schimbă pentru tine.
Existau oameni în lume că şi mine care au reuşit să dezlege misterul şi i-am studiat pe rupte într-o vacanţă de vară: am umplut caiete studenţeşti cu principii, descoperiri şi tehnici pe care le experimentam de fiecare dată când ieşeam din casă.
Ca să nu lungim o poveste pe care poate deja o ştii, în urma acestor experienţe a luat naştere şi cartea Arta Seducţiei pe care am scris-o când eram încă anul 3 la facultatea de psihologie.
Ideea e că am învăţat care sunt trăsăturile principale de care sunt atrase femeile la bărbaţi în mod inconştient, irezistibil, dincolo de convingerile lor, cultură, presiune socială, religie şi aşa mai departe. Psihologie pură aplicată în toată splendoarea ei.
Ce am mai descoperit a fost că orice om are în el potenţialul uriaş de a fi orice îşi doreşte, cât timp are dorinţa şi ambiţia de a scoate la suprafaţă acele trăsături necesare pentru a obţine ce îşi propune.
Aşa că băiatul timid care eram, antisocial, speriat să încerce să cunoască fete pentru a nu fi refuzat, a devenit un tânăr bărbat cu încredere în el, cu o mentalitate de abudenţă,care şi-a dezvoltat inteligenţa socială, umorul şi a învăţat să se pună într-o lumină foarte favorabilă.
Am învăţat că noi oamenii nu avem un adevăr ci doar percepţii.
Că judecăm o carte după copertă oricât de evoluaţi ne-ar plăcea nouă să fim şi că încă suntem sclavii unor emoţii şi comportamente ancestrale.
Tot ce am făcut a fost să mă folosesc de felul natural de a fi al oamenilor ca să obţin ceea ce eu îmi doream.
Aşa că am început să am parte de atenţie, sex, afecţiune şi mâncare.
Mă simţeam iubit pentru o clipă.
Totuşi, nu eram împlinit şi nu a durat mult ca să îmi dau seama că această căutare perpetuă a ceva, nu mă împlineşte cu adevărat ci doar îmi consumă în mod inutil energie.
Aşa că am trecut la următoarea etapă în care bănuiam că ceea ce caut eu, iubirea adevărată şi împlinirea sufletească se află într-o relaţie monogamă de cuplu aşa cum ni se propovăduieşte insistent.
Stadiul 3 al iubirii – relaţiile de cuplu
Într-adevăr, lucrurile au fost un pic mai bune într-o relaţie de cuplu pentru că aveam parte de ceea ce însemna atunci pentru mine iubire şi în plus aveam timp şi energie să mă ocup şi de alte lucruri, cum ar fi viaţa mea profesională.
Culmea a fost că, deşi la un nivel subconştient, eu tot nu găsisem ceea ce căutam.
Semnele se vedeau pe corpul meu.
Aveam un stres pe care nu îl simţeam direct şi nu vroiam să îl recunosc. Iar stresul acesta îşi găsise un medicament: mâncarea.
Nu ştiam de ce am acea stare permanentă de nelinişte, un fel de picătură chinezească pe care nu o puteam defini dar ştiu că mâncam ca să scap de acea senzaţie apăsătoare pe care nu o puteam defini. După ce mâncam mă linisteam puţin psihic dar mă simţeam rău fizic.
Abia mai târziu am aflat că orice viciu şi dependenţă sunt defapt un răspuns la nevoia omului de a se regăsi pe sine, o nevoie de întregire spirituală, o căutare.
Şi pentru că omul suferă din cauza faptului că este rupt de spiritul său, ceva fundamental şi de altfel sursa adevărată a fericirii şi împlinirii lui, îşi alină acea suferinţă prin alcool, mâncare, droguri, jocuri de noroc şi orice altă formă imaginiabilă sau inimaginabilă de ”medicamentaţie”.
Totuşi, pentru că eu nu am fost în stare singur să găsesc un răspuns, viaţa m-a ajutat.
Mi-a luat tot ce aveam , sau ceea ce credeam că am. Relaţie, stimă de sine, plăcerea de a munci, sănătate. Devenisem obez, la limita dintre supraponderal şi obez.
Am rămas câteva luni de zile singur şi am fost pus faţă în faţă cu mine, cu demonii mei şi cu propriul suflet şi mi s-a dat o ocazie. Ocazia de a descoperi lucrul după care am alergat 30 de ani.
Stadiul 4 – coborârea în infernul sufletului
Tuturor ni se oferă această şansă, însă majoritatea dintre noi fugim, la fel cum şi eu am fugit 30 de ani, pentru că ne este frică de ce vom descoperi.
Au fost 3 luni în care am trăit noaptea întunecată a sufletului. Nu m-am dus să mă distrez, nu am căutat alte relaţii, nu mai doream nimic ci am stat să mă descopăr pe mine.
Am luat liftul şi am coborât în profunzimile mele. Am lăsat toate emoţiile să mă cuprindă, marea majoritate negative.
Am descoperit că multe din lucrurile pe care credeam că le-am îmbunătăţit la mine, erau doar nişte demoni îngropaţi ce de abia aşteptau să iasă la suprafaţă.
Aveam în continuare frică de viitor, aveam gelozie, furie şi ură, aveam tendinţa să îngurgitez substanţe doar ca să ”uit” de suferinţa sufletească.
Am pătruns atât de adânc în sufletul meu încât pentru prima oară l-am descoperit pe tata.
Ştii că se spune că ”aşchia nu sare departe de trunchi”.
Toată viaţa m-am întrebat cum pot eu să semăn cu tata când eu sunt diferit şi mă comport diferit.
Pătrunzând suficient de mult în esenţa mea, mi-am dat seama că şi eu m-am dus la fosta iubită să îi duc flori de Valentines Day ca un muppets şi am sfârşit prin a rupe florile şi a-i arunca telefonul pe geam de la etajul 3 doar ca să observ cu satisfacţie cum se face praf de peretele unei case.
Distrugerea obiectelor era o trăsătură ”Trade Mark- marcă înregistrată” a tatălui meu şi nu am mai făcut asta niciodată şi nici nu voi mai face, însă am făcut-o.
Cumva fără să ne dăm seama, apelăm la singurele lucruri la care am fost martori în viaţa noastră, strategiile folosite sunt acelea pe care le-am mai văzut la părinţi sau persoanele care ne cresc.
În cel mai disperat moment am făcut ce am văzut că făcea tata când nu mai avea răspuns raţional la probleme. Furie şi distrugere.
M-am dus acasă şi beam din sticla de vodka în timp ce ascultam muzică de jale. Alt comportament pe care nu credeam că îl voi arăta vreodată.
Dar nu am fugit. Am stat, pregătit să îmbrăţişez toată suferinţa interioară şi deşi a fost una dintre cele mai grele perioade pentru mine nu doar pentru că suferinţa mea era intensă, ci şi pentru că dura de luni de zile.
Se spune că noaptea este cea mai întunecată exact înainte de zori.
Eforturile mi-au fost răsplătite cu revelaţia a ceea ce căutasem o viaţă întreagă.
Este a doua revelaţie a vieţii mele după cea legată de vocaţie.
După ce am coborât prin iadul sufletului meu, printre toate defectele şi suferinţele posibile şi stări sufleteşti încărcate de durere, am ajuns la comoară.
”Comoară interioară” , ”miezul nostru de stea”, ”sâmburele de divinitate”, ”spiritul nostru”.
Stadiul 5 – Iubirea adevărată – un izvor interior de energie
Izvor nesecat de inspiraţie, dărurire şi nemurire.
Nu sunt deloc cuvinte pompoase, este o realitate trăită. Şi nu sunt eu nici primul şi nici ultimul care a trăit lucrul acesta.
Mulţi oameni au scris şi vorbit despre asta şi au găsit diferite căi de a ajunge la această destinaţie.
Atingând această stare şi revelaţie, primul lucru pe care l-am făcut de teamă să nu pierd informaţia, a fost să fac două scheme:
În centru este omul , în jur sunt lucrurile ce fac parte din viaţa lui şi care au menirea de a-l face fericit pe el prima oară, să îl ajute să îşi umple acest rezervor interior. Rezervorul interior nu se umple de la sine ci trebuie umplut cu lucuri care ne fac fericiţi.
Relaţia de cuplu este doar unul din multele lucruri care ne fac fericiţi însă oamenii au fost efectiv prostiţi că tot ce trebuie să faci ca să ai parte de iubire este să găseşti un partener şi poţi să dai dracului restul vieţii tale. Prieteni, pasiuni, visuri, jocuri, activităţi ce îţi fac plăcere, toate sunt sacrificate de dragul relaţiei, că ea e cea mai importantă, nu starea ta de fericire.
Şi oamenii încep să nu îşi mai încarce bateriile singuri, ci doar să sugă unul de la altul energie.
Şi când tot iei dintr-un sac şi nu mai pui la loc, ce se întâmplă?
Se golesesc sacii. Ambii. Doi săraci nu se pot ajuta unul pe altul să fie bogaţi, nu? La fel şi în relaţie, doi oameni cu sufletele golite, tot ce pot să facă este să îl aştepte pe partener la colţ şi să îi dea în cap ca să îi fure ce are prin buzunare.
De aici toate certurile, manipulările, reproşurile. Reproşurile în relaţia de cuplu sunt semnul clar că cel care face reproşuri este golit pe interior şi nu ştie cum să fie plin decât cerându-i partenerului. Dar dacă şi partenerul e golit? Despărţire, ură, resentimente, aruncarea vinovăţiei pe celălalt, doar din cauza lui ne-am distrus viaţa. El trebuia să ne facă fericiţi, ca în filmele Disney şi nu a făcut-o. SĂ MOARĂ! Şi să vină următorul, că sigur ăla o să ne dea să ne săturăm iar noi o să trăim că nişte căpuşe grase şi fericite.
Este vital pentru binele şi fericirea ta să poţi să înţelegi că deşi iubirea şi spiritualitatea au legături cu relaţia de cuplu , sunt foarte departe de a fi unul şi acelaşi lucru.
Majoritatea oamenilor când zic "iubire" se gândesc la o persoană cu care fac schimb de nevoi şi asta aduce suferinţă în primul rând, pentru că relaţia de cuplu satisface nevoi.
Apoi, dacă există şi iubire în ea, este minunat, dar aşa cum vei vedea mai departe, s-ar putea să nu fi trăit iubirea niciodată până acum în mod corect. Dacă ai trăit-o, înseamnă că ştii despre ce vorbesc.
Dacă nu ai trăit-o, acum vei afla informaţia şi vei putea să o confunţi cu propriile tale experienţe.
Iubirea nu este ceva ce primeşti, este ceva ce dai.
Eşti responsabil de umplerea propriilor baterii cu iubire.
Partenerul de cuplu poate să îţi dea sau nu iubire, însă nu ai voie să îi ceri dacă el este cu bateriile golite.
Îţi poţi umple oricând rezervorul cu iubire cu activităţi precum:
– muzică;
– jocuri;
– excursii;
– prieteni;
– animale de casă;
– cărţi;
– vocaţia (iubire transformată în muncă);
– hobby-uri;
– meditaţie etc.
Am pus "etc" pentru că asta e lista mea, dar fiecare om are propria listă cu activităţi care îl fac fericit. Fă-ţi lista şi îţi garantez că nu vei mai simţi lipsa de iubire niciodată în viaţa ta.
Stadiul 6 – Iubirea ca putere
Ce este de fapt iubirea şi de ce ar avea nevoie de ea o personalitate alfa?
Ce înseamnă defapt puterea?
Ai auzit poate că iubirea este ”cea mai puternică forţă din univers”.
Şi poate ai pufnit în râs pe bună dreptate pentru că te-ai gândit că iubirea e chestia aia, atracţia, schimbul de nevoi şi relaţia de cuplu şi că astea nu au cum să fie cea mai puternică forţă din univers. Mulţi oameni aud aceste lucruri, că iubirea e importantă şi bună şi aleargă ca disperaţii după ea în relaţii de cuplu şi apoi plâng când nu primesc cea ce sperau să găsească.
Foarte bine. Să plângă, să sufere. Fiecare suferinţă naşte întrebări şi dacă dorinţa de a învinge este suficient de mare, vei ajunge la iubirea adevărată.
Ca să pot să fac o legătură logică între ”iubire” şi ”cea mai puternică forţă din univers" m-am întrebat: Ce este puterea?
Cum o măsori şi când spui că un om este puternic?
Logica spune că un om este puternic atunci când face ceva ce alţii nu pot să facă.
Dacă un om poate să ridice 200 de kilograme şi mulţi nu pot, acel om este mai puternic decât ceilalţi care nu pot.
Dacă un om poate să alerge 100 de kilometrii şi ceilalţi nu pot, este mai puternic.
Dacă un om poate să îndure frig sau căldură mai mult ca alţii, este mai puternic.
Atunci în iubire cum măsurăm puterea ca să ne dăm seama ce este ea de fapt?
Cine în iubire face ce nu pot alţii să facă, acela este un om puternic.
Şi ce fac majoritatea?
Se îndrăgostesc. Sunt atraşi de o altă persoană şi poate chiar o iubesc cu acea iubire adevărată.
Cealaltă persoană nu le răspunde conform aşteptărilor. Cealaltă persoană înşeală şi acordă iubire altor persoane.
Majoritatea oamenilor în această situaţie se închid în ei şi spun "nu am să mai iubesc!". Oamenii sunt răi. "Dacă nu primesc prima oară, nu mai dau." Aceştia sunt oamenii slabi, pentru că sunt majoritatea.
Mă uit în jur şi văd că oamenii sunt răniţi, spun cuvinte precum "nu voi mai iubi niciodată".
Aşadar, iubirea şi capacitatea de a iubi sunt caracteristici ale oamenilor puternici.
Există şi o altă categorie de oameni care după ce au fost loviţi în miezul sufletului lor, iubesc mai tare, mai mult.
Să iubeşti continuu, mai mult este putere, pentru că puţini pot să o facă.
Şi acum am să îţi explic şi cum anume o fac aceşti oameni astfel încât să poţi să o faci şi tu, astfel descoperind iubirea adevărată şi puterea imensă ce decurge de aici.
Stadiul 7 – Cum iubeşte un om puternic
Pasul 1 – îţi umpli rezervoarele cu iubire aşa cum am explicat mai sus.
Pasul 2 – iubirea este dăruire. Orice nu este dăruire, nu este iubire.
Până aici simplu?
Şi acum să vedem CUM dăruieşti iubire, pentru că nu se face oricum.
Ca să dăruieşti, trebuie să ai ce şi de unde, nu?
Doar oamenii care au atins propriul suflet, propiul spirit, pot să iubească pentru că în interior este singura sursă de dăruire.
Restul trăiesc mici crâmpeie, scântei de iubire în mod întâmplător.
Tu îţi umpli rezervoarele cu iubire, aşa cum am explicat în schema de mai sus.
Pentru a finaliza într-un mod care mă face sigur că toţi cei care citesc acest material înţeleg ce e iubirea, am găsit o metaforă pe cât de simplă, pe atât de edificatoare.
Să ne imaginăm că fiecare om este o cetate.
La început, când cetatea este mică (când omul şi sufletul sunt încă deschişi şi vulnerabili faţă de viaţă) oricine poate să între în cetate.
Tânăra cetate este supusă atacurilor şi suferinţelor. Vin barbarii şi iau tot ce vor, fură, distrug. Acestea sunt suferinţele din iubire, momentele când ne simţim înşelaţi, trădaţi, nedreptăţiţi pe bună dreptate sau doar în imaginaţia noastră. Cert este că suferim. Omul este mirat, surprins şi intrigat, nu ştia că viaţa e aşa şi îşi ia măsuri de precauţie în faţa suferinţei.
Oamenii nu mai trăiesc iubirea pentru că îşi imaginează că deschiderea inimii, vulnerabilitatea, i-a făcut slabi şi de aceea au fost răniţi.
Începe şi întăreşte cetatea. Zidurile cetăţii sunt Ego-ul nostru. Îşi dezvoltă mecanisme de apărare psihologice (apărătorii cetăţii):
– Agresivitate
– Ironie
– Indiferenţă
Se blindează înăuntru şi nu mai permie nimănui să intre pentru că ştie că există şansa să fie jefuit.
În această etapă asta se află mulţi oameni. Au iubit sau au avut încredere şi au suferit din cauza asta. Apoi s-au blindat.
Problema este că au închis atât de bine zidurile cetăţii, încât nici ce e bun nu mai poate să intre. Apa necesară, alimentele, medicamentele.
Şi lumea din cetate începe să moară.
Şi sufletul omului moare când nu mai lasă să pătrundă nimic bun spre el, când nu mai este hrănit.
Şi atunci, cei care se trezesc, ating maturitatea ca fiinţe umane.
Ştiu să deschidă porţile pentru ce e bun şi să închidă porţile când e rău.
Astfel, omul lasă tot ce e bun şi opreşte tot ce e rău, şi ştie să facă diferenţa între ce e bun şi rău.
Aici este atinsă maturitatea omului şi acum omul poate să iubească cu adevărat.
Cetatea propseră, are tot ce are nevoie şi ştie să protejeze ceea ce are.
Şi se gândeşte că există cetăţi (alţi oameni) care au nevoie de ceea ce am eu de oferit. Hai să DĂRUIESC.
Şi acum se întâmplă următoarele lucruri:
Din cetate pleacă o caravană cu ajutoare pentru o altă cetate. Adică tu oferi ce ai de oferit unei fiinţe umane, iubirea ta. Asta poate să însemne ORICE. De la cuvinte, gânduri, emoţii, îmbrăţişări, bani, orice dăruit din surplusul tău este o dovadă de iubire pentru omul de lângă tine şi nu contează sexul, vârsta sau orice altceva.
Înţelegi de ce iubirea este diferită de relaţia de cuplu? Relaţia de cuplu e un mic rahat pe băţ comparat cu iubirea. În relaţia de cuplu, dacă te limitezi la partener, sunteţi nişte săraci pe toate planurile. Majoritatea cuplurilor vor să se închidă şi să nu mai ofere. Nu mai au prieteni, nu mai au timp de nimic, cred că gata, acuma sunt întregi şi au tot ce le trebuie.
Supriză! Divorţ, trădare, suferinţă şi neînţelegere. Iubirea nu e aici. E în cu totul altă parte şi cauţi unde nu trebuie ceva ce nici nu ştii cum arată sau cum se simte.
Să revenim.
Din cetate pleacă o caravană cu ceea ce ai tu de dăruit spre o altă cetate sau chiar spre mai multe.
Există trei scenarii. Caravana poate ajunge la destinaţie (destinaţii) şi acceptată, poate ajunge la destinaţie şi poate fi refuzată sau poate fi atacată pe drum şi jefuită.
Scenariul 1 – caravana este jefuită pe drum
Pentru noi pierderea nu este mare pentru că am dat din surplus.
Ce facem, ne descurajăm şi nu mai trimitem?
Şi cei care au furat-o au făcut-o pentru că aveau nevoie de ea. Nu au furat-o pentru că e sportul lor preferat. Oamenii care fură, în marea majoritate, fură de nevoie.
Deci scopul nostru a fost atins chiar dacă nu a fost conform planului iniţial.
Cum traducem asta în realitate?
Întâlnim în viaţă oameni care au intenţii ascunse, ne păcălesc, iau bani cu împrumut, ne trădează chiar, ne manipulează. Iau de la noi ceva ce noi oricum aveam de oferit, pentru că e din iubire, din rezerva noastră.
Ce facem? ne supărăm pe ei, ne speriem, ne schimbăm noi faţă de oameni?
NICIODATĂ. Oamenii aceia au luat pentru că aveau nevoie dar sunt prea sălbatici ca să ştie să ia frumos. Ne luăm măsuri de precauţie ca să nu ni se urce în cap şi să creadă că pot să atace chiar cetatea (pe care oricum nu o pot cuceri) doar se vor răni pe ei în acest proces pentru că vor fi distruşi dacă încearcă să ia ceea ce este esenţa noastră.
Exemplu: Tiranii care încearcă să ia libertatea oamenilor, sfârşesc prost cam tot timpul. Ce este cel mai preţios pentru noi, vom apăra cu preţul vieţii fără să clipim.
Aşadar, nu ne este frică să trimitem în continuare caravane din surplusul nostru.
Scenariul 2 – caravana ajunge la destinaţie însă nu este primită
Caravana ajunge la destinaţie însă nu este primită din anumite motive. Cetatea e prea orgolioasă ca să accepte ajutoarele noastre sau nu îşi dă seama că are nevoie de ele. Ce facem? Le băgăm pe gât cu forţa? Îi lăsăm în pace şi dăm cui are nevoie şi e dispus să primească .
Traducere: Unor oameni le oferim iubirea noastră, surplusul nostru, sub orice formă însă nu îl acceptă, refuză şi întorc spatele. Iubire cu forţa nu se poate. Găsim alţi oameni care vor aprecia cadourile noastre şi care se bucură că le primesc. Alţi oameni, alte cetăţi.
Scenariul 3: Darurile tale sunt primite
Acceptate şi apreciate. Asta e iubire între doi oameni. E minunat să oferi iubire şi să primeşti. Nu uita că în cele mai multe cazuri nu dai iubire de la cine o primeşti. Mama îşi iubeşte copilul, copilul iubeşte pe cineva sau altceva. Mama nu spune ”pentru că nu îmi dai înapoi ce vreau, nu mai îţi dau nici eu”. Asta e iubire adevărată şi nu e doar ”iubirea specială maternă". E iubire.
Extrem de important să reţinem:
Ca să poţi să iubeşti, trebuie să ai tu tot ce îţi trebuie altfel trebuie să foloseşti resursele pentru tine ca să supravieţuieşti şi să fii bine.
Într-o relaţie de cuplu, sunt două cetăţi care încalcă această lege universală a iubirii şi sunt pedepsiţi pentru asta.
Cele două cetăţi refuză să mai facă schimb cu alte cetăţi. De obicei, nu ştiu nici să îşi producă singure ce au nevoie. Speră că dacă intră într-o relaţie cu o altă cetate, vor face schimb şi vor avea tot ce îşi doresc. Doar că ambele cetăţi nu au tot ce le trebuie şi la început îşi dau ce au să îşi dea până când resursele scad şi nicio cetate nu mai are ce să dea.
Atunci încep reproşurile ”Nu mă mai iubeşti ca la început” şi nu mai simt iubirea ta. Păi de unde? Nu mai am pentru că mă limitez la a face schimb doar cu tine. Tu nu îmi dai, eu nu mai produc destul nici pentru mine. Suntem doi săraci.
De aceea oamenii suferă "din iubire", ceea ce e o declaraţie falsă. Pentru că nu din iubire suferi şi nici măcar din lipsa ei. Suferi din cauză că nu ştii că stai pe o comoară. Suferi din prostie. Ai resurse uriaşe în cetatea ta, sub pământ, şi nu ştii să le exploatezi.
Acum, vreau să ştiu ce anume nu e clar din toată povestea mea. Dacă nu am explicat ceva suficient de bine, vreau să ştiu.
Pentru a te ajuta în drumul spre comoara ta interioară am scris cartea Personalitate Alfa. Indiferent cine eşti, ce trecut ai avut, ce cred alţii despre tine, în personalitatea ta stă un potenţial care poate fi materializat în lucruri fantastice. În 5 ani de muncă poţi realiza tot ce visezi şi în 10 ani nu îţi va veni să crezi că eşti tot tu. Iar catalizatorul cel mai puternic pentru dezvoltarea personalităţii şi valorificarea potenţialului într-un ritm cât mai alert este vocaţia.
Lasă-mi un comentariu şi spune-mi dacă m-am făcut înţeles.
Per aspera ad astra
Pera Novacovici
264 de răspunsuri
Pera as vrea sa stiu cum poti „sa iti deschizi iar zidurile”…fac parte din persoanele ironice si indiferente care au suferit si acuma isi dau seama ca totul a fost gresit,insa mai lipseste ceva…Multumesc
@mihaitensor Deschizi zidurile dandu-ti voie sa traiesti experiente noi de viata, care te scot un pic din zona de confort. Oameni noi, relatii noi, aventuri noi. Ideea e sa nu repeti greselile si sa indraznesti din nou, invatand ceva din fiecare experienta. Astfel, ”muschiul” iubirii se dezvolta
Toti avem defecte, dar cand cineva a ales sa-ti vada NUMAI defectele pentru a-si spala el imaginea de sine, eu..cam inchid „cetatea” . Am vrut sa dau iubire (fiului cel mare al actualului meu sot) si am primit agresivitate in limbaj si comportare, ironie acida si indiferenta , cu scopul marginalizarii mele ca persoana..mi s-a spus ca sunt NIMENI..Imi pare rau doar ca nu stiu sa fiu si eu indiferenta si surazatoare..dar, poate o sa invat, nu ?
Daca ne gandim la efectul oglinzii….ei bine cred ca baiatul cel mare in interior se simte un Nimeni si incearca sa caute defecte la alte persoane…agresivitatea arata un suflet chinuit care poate a primit multe material dar nu sufleteste…o persoana este atat de complexa ca poate nici macar o viata nu este suficienta de a patrunde in tainele sufletului,,,asa ca atunci cand o persoana afirma despre o ala ca este nimeni…este trist pentru cel care afirma asa ceva…iar dragostea cu sila nu se poate….continuati sa ganditi pozitiv si candva poate viata ii va da diverse experiente si poate va invata ceva….in rest o zi frumoasa si cautati sa daruiti iubire pentru ca intentia gestului conteaza si daca sursa nu o primeste…energia gandurilor dumenavoastra ramane intiparita si se va intoarce candva inapoi…nimic nu se pierde, nimic nu se castiga…totul se transforma
Stai linistita, am urmarit acest tip de comportament la tot felul de persoane. Nu sunt psiholog, dar cred ca glasurile si modelele din afara casei iubirii sunt intotdeauna mai importante pentru acea majoritate despre care vorbea domnul psiholog care a demarat aceasta discutie.
Salut sunt Daniel locuiesc in Italia ce pot sa spun ca am citit cu mare interes ce ati scris ,tot ce stiu ca o data ce ai trecut de 30 de ani nici Dumnezeu nu te mai salveaza,imi doresc foarte mult familie dar nu a fost sa fie .Pe scurt am 39 acum de 19 ani muncesc in Italia si nu am avut o relatie cu o fata care sa dureze mai mult de doi ani ,chiar si mai putin toate fug cand aud de familie si copii,nu mai exista respect in ziua de azi,femeile te trateaza ca pe un rahat alearga toate dupa bani si oameni bogati in special romancele le curg ochii dupa italieni bogati ,eu nu prea am vazut baieti insurati s-au impreuna cu italiencele.in ziua de azi dupa ce te consuma de toata energia te arunca ca pe masea stricata urasc toate curvele si panaramele care vin aici si se ca…ca pe ele de parca ar fi cine stie ce vedete ca sunt studiate si au facultati si sunt doamne de oras.In ziua de azi este doar dragoste de bani si atat altceva nu mai exista si mai conteaza,eu stiu ca m-am purtat mereu in maniera educata si corecta dar partea feminina prefera ,batausii,betivani,discotecarii ,papagalul mare…etc oameni de teapa acesta au noroc la femei frumoase nu baietii buni.Sper ca nu v-am plictisesc cu realitatea care este in ziua de azi… Multumesc
E alarmant ce spui tu, dar mari sanse sa ai dreptate. Sfat tie si sfat mie: tu sa-ti joci rolul cu demnitate, sa iti faci datoria cu toata onestitatea si ti se va intoarce pe masura sufletului tau. Lasa porcii sa fie porci, tu sa fii om si vei vedea ca tot un om va intalni ochii tai. In fata unui suflet senin si porcii se dau deoparte.(poate de aceea te ocolesc ele…materialistele)
M.a impresionat răspunsul sincer. Te rog sa.mi scri pe adresa privata.mulțumesc mult
De la o „inima daruitoare”: fa ceea ce iti place, adu-ti aminte ce iti placea cand erai copil sau putin mai tarziu, indiferent cat de copilaros este. Descopera-te asa cum esti… 🙂
E putin cam tarziu sfatul meu, dar va citi altcineva. Daca nu, nu. 🙂
Felicitări pentru articol! M-a ajutat foare mult !
Este genial articolul; atat de profund si de bine exprimat.
Felicitari! A fost pe intelesul meu si pentru mine.
Multumesc,
Superb! 🙂
Foarte frumos si adevarat!!Eu am inteles,sper sa pot pune si in practica!
Draga Pera, este senzational cum reusesti sa explici pe intelesul tuturor lucruri pe care alti autori le teoretizeaza atata. Esti un pedagog excelent. Mira
Buna Pera,
Foarte bine explicat acest articol, probabil cea mai clara „definitie” a iubirii.
As vrea sa stiu, cum poti rezolva teama ca cineva va primi ceea ce ai de oferit, ca in al 3 lea scenariu? Si nu ma refer doar la o relatie anume, valabil pentru orice relatie:oferi, cel caruia ii oferi primeste si relatia e armonioasa. Am aceasta teama, nu pot sa imi dau seama de ce, deseori o justific : sunt mult prea independenta, nu vreau sa se ataseze cineva de mine, dar cred ca e o minciuna care ascunde ceva de care nu-mi pot da seama.
@MariaDiana Se poate sa fie teama ca persoana respectiva iti va cere mai multe resurse decat ai tu de dat si intr-ul fel te va ” saracii” . Dar daca recitesti materialul iti dai seama ca tu oferi dintr-o sursa infinita de energie pe care doar trebuie sa inveti sa o reincarci
Soțul meu nu Mai este,Ținara nu mai sunt,regrete….,..nu mi revin,nu știu sa trăiesc singura
Eu sunt divorţată de 18 ani, am 62 de ani şi m-am îndrăgostit ca o adolescentă de un tânăr cu 20 de ani mai mic decât mine. Trăiesc cea mai frumoasă formă de iubire pe care EL mi-o oferă – iubirea necondiţionată. Nu e minunat? Cu răbdare şi lăsându-mă să gust acea îndrăgosteală, m-a făcut să mă simt din nou femeie, m-a făcut să mă simt din nou vie, am trăit la nivel psihic şi fizic tot ce înseamnă dragoste…- totul era virtual, dar eu le-am trăit din plin în plan fizic. Cu eleganţă şi rafinament îmi dădea să citesc fel şi fel de articole, … singură am realizat că nu trebuie să fiu egoistă, că trebuie la rândul meu să înţeleg şi să transmit iubirea, dar nu cea carnală ci iubirea necondiţionată. Acum suntem prieteni, mi-am înţeles locul şi misiunea, prietenia noastră înseamnă să ne dorim unul altuia binele, ptr. că doar o astfel de prietenie rezistă. Să doreşti binele pentru altcineva înseamnă să-l doreşti, totodată, pentru tine. Zilnic vorbim, aproape zilnic scriu – proză, poezie, articole tematice, articole filozofice, etc, ceea ce înainte scriam doar 2-3 articole într-un an. Cătinel, cătinel mă îndrept spre iubirea necondiţionată, aici şi la a mă iubi pe mine mai am puţin de lucru. Sunt fericită, sunt minunată, sunt unică, sunt vie !!!! Încercaţi şi voi, nu e greu deloc !
mda citind articolul miam dat seama ce inseamna cu adevarat iubire.e ceva senzational. dar as vrea intele un moment, fostu ma paraseste in cel mai murdar si apoi apare si imi jura iubire si eu il iert de fiecare data. eu inetleg din toata asta ca eu sunt acea proasta care iarta
@AnutzaCreciun IUbirea nu are cum sa iti faca rau . Asa ca daca el nu trimite iubire spre tine, esti obligata pentru binele tau si al celor din jur sa inchizi portile cetatii. 🙂 si sa torni smoala in cap invadatorilor, daca nu inteleg mesajul din prima
Cauta pe Google „sindromul Stockholm” si iti vei da seama de ce patesti asta.
Felicitari Pera Novacovici…!!! Esti genial si iti multumesc ca ma ajuti prin articolele tale sa imi dau seama in multe momente de prapastia din sufletul meu, pe care inevitabil trebuie sa o infrunt in final ca sa nu raman cu probleme nerezolvate care abia asteapta sa dea navala la suprafata in cele mai proaste momente..!! Multumesc ,multumesc ,multunesc !!
te-ai facut inteles foarte bine, mai ales ca ai spus o metafora frumoasa. Personal ma regasesc in ceea ce ai spus si cred ca sunt multi altii care au trecut prin etapele de inceput, ai pus punctul pe i.
Felicitari ca oferi articole de o asemenea valoare.
mi-aplacut ‘ETC’-ul din schema – like a boss! :))
Un articol excelent legat de ce inseamna iubirea, modul in care l-ai expus este mulat exact pe lucrurile care se intampla in viata noastra, in schimb cand citesti in carti despre iubire si alte vibratii ale ei, sunt exemple mai greu de inteles si de facut corelatiile cu viata ta.
Sunt curios cati dintre cititorii tai, vor intelege cu ADEVARAT ce inseamna aceasta iubire pe care ai expus-o tu, deoarece lumea in general se minte singura si sta in zona ei de confort pana la nesfarsit, chiar daca ii explici pe fata ce ar trebui sa faca si cum sta treaba, zic ca nu este adevarat si ca astea sunt prostii si ca ce zice la TV e adevarat si bla bla bla.
Eu am fost scos din zona de confort acum ceva timp , cam 1 an de catre un om foarte drag mie acum, un mare om si mare caracter, asa cum zicem noi romanii, care mi-a explicat faptul ca sunt : Lenes/ mincinos / puturos / smecher / ignorant. Initial m-am suparat pe el, dar intr-un final am avut o ENERGIE de a intelege defapt de ce a spus aceste lucruri, si mi-am dat seama ca de fapt sunt adevarat, OAU ! Ce revelatie. Incet incet am inceput sa lucrez la asta si acum sunt pe un drum mai bun decat eram inainte. Multumesc lui Dumnezeu ! 🙂 Tot atunci am inceput sa inteleg ce inseamna si iubirea, cat de detasat trebuie sa fi pentru a iubii cu adevarat, sunt un cautator al acestei energii care inseamna iubirea, iar acest articol al tau m-a ajutat inca odata sa imi fac un refresh in inima mea.
Extrem de util si de interesant modul in care ai descris IUBIRE = ENERGIE = PUTERE . MIRIFIC !
Foarte interesant de asemenea lista de lucruri care iti dezvolta iubirea, pentru a avea ce sa oferi din cetatea ta.
Mi-ar placea sa te cunosc mai Pera, si sincer am increderea interioara ca la un moment dat ne vom cunoaste, sub o forma sau alta 🙂
Esti un om al luminii, prin aceasta lume destul de murdara, dar cu siguranta va aparea din ce in ce mai multa lumina de alungul timpului, pentru ca trebuie sa evoluam.
Felicitari Pera !
Frumos spus…
Ce păcat că sut atît de puțini oameni care înțeleg iubirea… Uneori am impresia că multi nu au ieșit din stadiul de animalitate….. Imi place mult articolul, succint și profund.
Din ce am citit pana acum acest articol m-a impresionat cel mai mult ; este pe intelesul tuturor..Acum am descoperit ca am si eu o cetate intarita cu indiferenta
Nelamurire
„Intr-o relatie de cuplu, sunt doua cetati care incalca aceasta lege universala a iubirii si sunt pedepsiti pentru asta. Cele doua cetati refuza sa mai faca schimb cu alte cetati .”
Adica intr-o relatie de cuplu unde lipseste iubirea adevarata inteleg. Schimbul asta cu alte cetati la ce se refera? Adica depinzand de ce schimb este vorba, anumute schimburi mi s-ar parea normal ca intr-o relatie de cuplu cu iubirea adevarata sa nu existe 🙂
Intr-o relatie de cuplu, doi oameni refuza sa se mai alimenteze din alte surse crezand ca relatia e suficienta. In desenul 1 vezi la ce ma refer. Mesajul este sa nu renunti la ce te face fericit atunci cand intri intr -o relatie. Sa nu uiti de tine, sa nu faci compromisuri.
De exemplu: te face fericit sa mergi la fotbal cu prietenii. Apare iubita in viata ta si iti spune ca nu ai timp de ea si sa nu te mai duci la fotbal. Aici e greseala. Sa nu te duci la fotbal si sa umpli bateriile
Un articol deosebit ce m a făcut într adevăr sa reflectez
Ai perfecta dreptate!Daca te „pierzi” pe tine insati in celalalt ,nu mai ai nimic de dat , de oferit.Devii
‘el” si pentru asta nu mai are nevoie de tine, iar tu te golestide…tine!
Exact asa este
Poi si cand o face prea des si uita de tine? nu e dreptul meu sa ii spun ca nu are timp de mine?-asta a facut o de la inceput…ma lupt sa nu mai vad partea rea..dar nu pot…
frumos articol! m-ar interesa cum crezi tu pera ca se pot resuscita 2 cetati sarace fara a se despartii!! ???
@ThieryRobert Ar trebui sa invete sa daruiasca iubire celor din jur, neconditionat. SI NU MA REFER LA SEX. Daruiesti iubire si cand dai un mar unui cersetor, daca il dai din suflet.
@ThieryRobert Cum spune si CArmen, e important sa incepi sa faci acest exercitiu al daruirii, dar intrebarea e de unde sa daruiesti? Cred ca primul pas e ca cei doi sa invete sa produca resurse singuri, pentru fericirea proprie, si apoi sa faca pasul cu daruirea.
Iar resurse proprii de fericire produci cand incepi sa practici spiritualitatea, meditatia si lista pe care ti-am arata-o in desen, cu lucrurile care il fac pe fiecare fericit. Apoi, poate se pot uita cei doi parteneri unul la altul si pot incepe sa isi daruiasca neconditionat
Să producă singuri resurse? Cel mult omul poate să le descopere și să le înmulțească, prin grația Duhului Sfânt. Trebuie să se conecteze la sursa vieții și a iubirii, care este Dumnezeu și astfel să gestioneze relațiile de cuplu sau relațiile umane, pur și smplu. Nihil sine Deo, spune un vechi dicton latin, dar care înglobează multă înțelepciune. Din punct de vedere psihologic și al etapizării, articolul este foarte pertinent. Partea cu spiritualitatea și cu resursele e confuză și temătoare să spună despre Dumnezeu, ca nu cumva să se iște vreo neînțelegere legat de Cine este Dumnezeu. Ca lucrurile bune să dăinuie ele trebuie să poarte pecetea nestricăciunii și mă duc la cuvintele Evangheliei care spun: Cine nu adună cu Mine, risipește. Niciun un hobby, animal de companie sau pasiune nu te poate energiza pe termen lung dacă în logica lucrurilor nu este Dumnezeu, într-o legătură vie și constantă, aici ajung la rugăciune. Sigur că toate își au rostul lor: prietenii, hobby-urile, vocația etc. Altfel, mă bucur că cineva reușește să expliciteze multe sensuri și să dăruiască din asta, dar să nu omitem totuși esențialul. Să se facă toate în lumina Adevărului.
🙂 Felicitari pentru articol, e tare simpatic si interesant.
Eu am o intrebare? Se poate ca dupa un timp dupa ce partenerul se bucura de „iubire pura” sa se trezeasca si in el acea parte spirituala sa poata oferi iubire mai departe si el?
Poate da, poate nu. Conteaza? 🙂
Ca sa atingi iubirea sau mai bine spus sa o ” traiesti”, trebuie neaparat sa o intelegi.
De ce barbatii si femeile inteleg iubirea diferit??
Pentru a intelege iubirea, trebuie in primul rind sa fiti plini de iubire; numai atunci puteti intelege iubirea. Milioane de oameni sufera: ei doresc sa fie iubiti, insa nu stiu cum sa iubeasca.
Cei care au gasit sursa iubirii in ei insisi nu mai au nevoie sa fie iubiti; in ciuda acestui fapt, vor fi iubiti. Ei vor iubi pur si simplu pentru ca au prea multa iubire, la fel ca un nor care vrea sa-si reverse ploaia, ca o floare care vrea sa-si imprastie parfumul, fara dorinta de a primi ceva in schimb. Rasplata iubirii este iubirea insasi si nu faptul de a primi iubire.
Salut.Te-ai facut inteles foarte bine. Eu cand eram la liceu, am avut o revelatie, o voce din interiorul meu care-mi spunea- fara iubire nu poti fi fericit. Dar nu am inteles ca se referea la iubirea de sine. Am inteles asta mult mai tarziu.Depresia prin care am trecut a aparut ca sa ma trezesc spiritual cum te-ai trezit si tu. Ma simteam separata de dumnezeu si nimeni nu intelegea ce e cu mine. Trezirea spirituala prin care trec toti oamenii acum face ca ego-ul, tot ce e fals in noi sa iasa la suprafata, pt a putea fi cine suntem noi cu adevarat. Si la mine au iesit tot felul de emotii negative, nu stiam ca pot sa ma infurii chiar si pe un animal asa rau. Pt a-mi vindeca aceste emotii, pe mine m-au ajutat cartile lui eckhart tolle, dar n-am pus de la inceput in practica. Imi doresc demult sa -mi cunosc adevarata fiinta, esenta divina din mine. Ma ajuta si articolele tale mult.
Bun articol! Multumesc!
Este nevoie de ceva experienta de viata pentru intelegerea profunda a iubirii., credeam odata. Dar cand spui ca le stii pe toate , viata iti face cadou o experienta noua din care poti sa afli ca iubirea mai are inca multe aspecte uimitoare de dezvaluit. Si asta nu se va sfarsi niciodata , mereu vom avea inca ceva de descoperit in privinta iubirii, a vietii si a noastra. Asa ca reperele tale, Pera, sunt binevenite asa cum le prezinti acum si sunt convinsa ca vor fi binevenite si atunci cand vor arata mult diferite de cele de acum.
Salut, Pera! Simplu si coerent, asta e raspunsul tau la temuta si complexa iubire pe care tindem sa credem ca nu o intelegem din cauza ca noi nu ne-am descoperit pe noi, inca- un mit conceput din propriile noastre slabiciuni.
Multumesc frumos pt articol! E foarte bun! Smile
Foarte bun articolul de fapt tot ce mi-ai trimis.Acum intrebarea mea este:
Cum se face,ca acea caravana care o trimit eu spre o cetate se loveste de un refu,dar eu o trimit inapoi dupa o scurta perioada.Si dc am impresia ca ii place dar refuza…fara de a avea dorinta de a oferi altei cetati?
@george88 Cand oferi ajutor te simti mai bun, superior. Acest fel al tau de a trimite in mod repetat desi mesajul este de refuz, arata ca esti pe pilot automat, defapt ego-ul tau e, incerc sa dovedesti ca oferind, esti superior. Daca vrei sa oferi in mod corect, adevarata iubire spirituala, dupa ce esti refuzat in mod repetat..schimba-ti tinta. Te asigur ca sunt multe ”cetati” care asteapta caravana ta.
@Pera Novacovici @george88 Wow! Pera ce m-ai trezit cu comment-ul asta catre george88! N-am stiu ca eu imi pusesem dragostea pe pilot automat doar pentru ca voiam sa ma simt SUPERIOARA ptrin faptul ca eu credeam ca iubeam „neconditionat” . Intr-adevar ma surprind de mine. Cand credeam ca Stiu cine sunt …”pac”…ma loveste cineva si imi arata ca eu imi doream sa fiu cumva doar ca sa ma plac pe mine si sa-mi fie mie bine.
@Pera Novacovici Eu cred ca ma simteam bine,dar nu si superior,avand in vedere ca stima mea de sine era sau este scazuta fata de acea „cetate”,sau poate a primit si nu am observat.Cum sa explic ca este sau a fost pt mine in cateva cuvinte:durere,suferinta,placere,fericire cam toate la un loc,dar placut pana la un anumit punct ca dupaia se intelege o obsesie.Mi-asi dori sa pot avea o discutie mai lunga cu tine Pera,dar o sa gasesc eu o modalitate.:)
Pai asta e cel mai greu pas, tu nu vrei sa iti indrepti caravana spre altcineva, ci doar spre acel „cineva”.
Draga Pera,avand in vedere ca stie ca il iubesc si iam declarat asta si a doua oara dupa o perioada in care nu ne-am mai auzit,mia propus sai fac un copil dar in conditiile lui,asta inseamna sa nu aibe responsabilitati,si vrea sa fie libertin dar asta nu inseamna ca nu se intereseaza de copil!…si in legatura cu mine mia pus semnu intrebarii,stie ca il doresc si il vreau linga mine,dar dp cum ma ataca ,nu stiu ce sa mai cred..si el ma doreste suntem la distanta…si nu stiu ce sa fac in cazu asta ,cum sa procedez..
Iti multumesc pt toate articolele pubilcate sunteti genial,m-au ajutat enorm. O zi frumoasa!
Esti minunat! Sublim! Te iubesc!
Felicitari ! foarte bine ai expus subiectul,imi place stilul asta scurt si la obiect ,pe intelesul tuturor ,se pare ca formarea ta initiala realista de la facultatea tehnica se impleteste de minune cu partea de psihologie.Oricum, raportat la subiect ,foarte pe scurt este de retinut o singura idee : doar o personalitate cu adevarat alfa are capacitatea de a-si umple singura bateriile,independent,fara ajutorul celor din jur si doar ajungand la asemenea performante ,abia atunci poti fi capabil de a darui acea IUBIRE ADEVARATA, altfel nu faci decat sa te agati neputincios de cei puternici din jurul tau , CERSIND lamentabil IUBIREA pe care ai inteles-o GRESIT.Am zis.
@Sly Silviu Foarte bine rezumat 🙂
perfect….ai zis.
Foarte bun articolul.Multumesc,o seara minunata!!!
Super frumos articolul! Super-super. Te-ai facut chiar prea-bine inteles, Pera. Cred ca merita si un share pe facebook, sa ajunga la cat mai multi oameni. 🙂
Buna Pera,foarte bine punctat acest articol,intens,care transmite un mesaj benefic,util, fiecarei persoane dintre noi,si nu in ultimul rand prin acest articol ai transmis multa iubire,esti o persoana speciala,care merita toata STIMA SI RESPECTUL.
Good Job !
waw !!! demential !!! felicitari !!!
aprob intru totul pledoaria iubirii si subscriu !!!
multa spor in continuare !!!
Foarte bine scris ,felicitari!! Mi-am regasit o multime de probleme personale in articol .
inteligent ca intotdeauna asa te numesc eu , pt articolele care le faci sint atit de profunde si adevarate incit si eu care am o virsta ma plec in fata lor. Continua si invatai pe multi cea ce tu stii .
Cum se leagă toate! Zilele astea tocmai citesc Labirintul codependenței, carte îmi produce niște stări echivalente stadiului 4 enunțat de tine în articol: coborârea în propriul infern sufletesc. Mă răvășește, mă rupe în bucăți, dar mă lipește la loc, căci îmi produce revelații cumplit de dureroase( plâng în timpul lecturii), dar necesare. Articolul tău îmi dă speranță că sunt pe drumul cel bun.
Bineînțeles că ai scris, din nou, un articol de excepție. Nu are nici un punct slab mesajul transmis de tine; ca mai toate pe care le-ai scris în ultimii 2 ani :))
Dar, (întotdeauna trebuie să fie un „dar”) n-ar strica să mai recitești odată articolul înainte să-l postezi, mai ales dacă le scrii târziu în noapte.
Nici pe Vio nu cred că ar deranja-o să arunce un ochi pe materialele mentorului său 🙂
În caz că mai apar „naziști” ai limbii române care „te amenință” că nu mai sunt fanii tăi dacă nu scrii corect :))
Una peste alta, turnul Personalității Alfa se ridică rapid, iar eu rămân în urmă. Mă duc la agățat să văd ce pot să ofer mai bun tipelor 🙂
Până atunci: „Pera spera, da’… ” :))
O seară grozavă!
Buna Pera, frumos articol! Iubirea exista in noi, trebuie doar s-o intelegem si s-o simtim noi ca sa o putem oferi. Si bine punctat ca trebuie hranita. In primul rand trebuie sa avem grija de propria persoana ( alimentatie corespunzatoare, sport, citit, muzica), pentru ca apoi sa putem emana iubire. Oamenii care isi descopera iubirea lor interioara pot fi observati si pe strada prin simple gesturi pe care le fac celorlati oameni.
Articolul tau mi-a placut, cu multe amanunte! O seara buna!
Sal Pera, stii ce e ciudat? Cum te invata viata anumite lectii dar in modul in care vrea ea, nu cum vrei tu…
Mi-am dat demisia de la job deoarece sefa mea ma acuza ca fur si eu nu faceam asta…(ea era o hoata – dar nu asta e esentialul) si in tot aceasta perioada pana sa imi dau demisia am fost intr-o stare tensionata cu iubita mea, simteam ca e datoare fata de mine sa imi ofere iubire pentru ca eu sufar profesional.
Revelatia mea e faptul ca eu chiar furam…dar nu de la job, ci furam iubire din relatie si nu mai puneam nimic la loc, iar asta ne-a afectat relatia…
Acum totul e limpede…si cine a spus ca oamenii din jurul nostru sunt oglinzile noastre mare dreptate a avut…
Am fugit, ma duc sa imi umplu rezervoarele, pentru ca iubita mea merita sa aibe parte de iubirea mea 🙂
Nu am inteles asocitia la toate aspectele cu cetatea, poate ar fi mai bine de luat un exemplu cunoscut din viata si de reflectat prin prisma acestora. eSTE UN SUBIECT IMPORTANT PENTRU MINE din care as dori mai clar sa vad solutia – am nevoie sa o aplic.
Un articol bine argumentat, mi-a dat de gandit, „in centru este omul”.
Foarte dragut articolul si constructiv. pentru cei care au ajuns sa fie destul de maturi si sa inteleaga anumite aspecte pe care le-ai explicat. 🙂 Pe scurt, un articol care merita citit!
Pera, felicitari pentru acest articol de exceptie! Am observat ca am tendinta sa cred ca aproape intotdeauna ULTIMUL articol al tau e cel mai tare.
Articolul e clar si superb ilustrat. Ne surprinzi mereu cu exemple foarte ilustrative. Citind variantele cu cetatea am o nelamurire. Situatia mea cred ca s-ar incadra la Caravana e jefuita NU pe drum ci la intrarea in cetate de catre cei din cetate. Adica mi-a deschis usa atata timp cat sa intre darurile si apoi a inchis-o la loc. Adica mie nu mi s-au refuzat darurile, dar mi-au fost furate chiar la intrarea in cetate si nu de jefuitorii de caravane de pe drum ci chiar de proprietarii cetatii. E poate tot un jaf/ furt, nu? Deci ma incadrez la Nr. 1? Eram doar curioasa sa-mi zici daca situatia mea se regaseste in varianta ta 1, ptr. la esenta e tot furt sau ar putea fi o varianta 4.
Esti genial! Multumesc!
minunat,clar si pe inteles ,absolut fericita de ceea ce am citit!
Aceste lucruri sunt esentiale atat pentru sanatatea psihica a unei persoane si implicit ale cuplului. Este foarte important sa le constientizam si sa comunicam partenerului atat nevoile noastre, cat si ,,nivelul energiei acumulate in rezervorul nostru de iubire”. Bravo Pera, iti multumesc pentru articolele minunate ce le realizezi!
Salut,Pera, foarte bun articolul!
Caravana din metafora ta este interactiunea cu lumea inconjuratoare, daca inteleg eu bine. Insa, in cazul interactiunii umane, mie imi pare a fi un schimb, pentru ca dam, dar si primim, nu-i asa, altfel cum ne-am intari si realimenta cetatea? De exemplu, prietenii sunt si ei surse de reancarcare; acei prieteni ii avem pentru ca exista o relatie de reciprocitate in care dam si primim continuu, altfel nu se leaga prietenia…sau, daca la un moment dat vedem ca doar noi dam si nu mai primim, ne retragem si prietenia se strica.
Ai perfecta dreptate. Insa nu iei si primesti tot timpul de la ACELASI om 🙂 Primesti de la mai multi oameni ( si nu neaparat oameni, pot fi pasiuni, hobby0uri) si dai in alte parti, nu neaparat inapoi de unde ai primit. Asta e circuitul liber al iubirii in natura, daca vrei sa ii spunem asa. In schmb oamenii dau si apoi asteapta inapoi , ca un soi de manipulare. Aici e problema. De aceea se spune ca adevarata iubire e neconditionata. Dai fara sa ai asteptari
Ilustratia ta e foarte sugestiva. DIN FERICIRE, STIU DESPRE CE VORBESTI. am avut ocazia sa trec prin toate etapele tale si am avut OPORTUNITATEA de a invata sa iubesc. vreau sa spun ca am ajuns sa cred ca simti mai multa implinire cand iubesti decat atunci cand crezi ca esti iubit.
ajunsesem sa multumesc pentru CA POT IUBI, ca pot darui………
am realizat multe in viata, am avut multe succese si am invatat multe lucruri despre mine si mi-am invins multe defecte, insa cea mai mare realizare este aceea ca am invatat sa iubesc neconditionat.
si ca o recompensa am avut parte si de raspuns……… iar cand circumstantele s-au impus am stiut sa nu reprosez, sa nu critic si sa fiu linistita……….. am castigat din nou pentru ca nimic nu m-a ajutat sa ma dezvolt, sa ma inving pe mine insumi mai mult decat atunci cand am iubit si ar fi ilogic sa dau cu picioarul la aasta si sa neg toate beneficiile pe care le-am avut.
daca e sa multumesc pentru ceva in viata asta e pentru oportunitatea de a fi putut iubi si de a iubi in continuare.
FEED BACK – la ultimul paragraf as fi dat mai multe exemple din relatia de cuplu nu m-as fi focusat pe exemplu cu mama.
sunt cazuri fericite cand ti se raspunde si sunt unice in viata pentru ca necesita constientizare din ambele parti.
Felicitari Pera pentru articolul despre iubire. Observ ca am tendinta sa apreciez ca fiind cel mai BUN articol al tau pe cel din urma. Parca intotdeauna ultimul e CEL MAI TARE! Zic, daca asta mi se pare cel mai bun articol scris de Pera oare cum o sa ne mai surprinda cu urmatorul daca acesta mi se pare perfect? Adica ce poate sa fie mai mult de cat perfect? Apoi imi dau raspunsul singura: perfectiunea e de moment, ne perfectionam in fiecare secunda. Multumesc!
Trecand cu ochii peste ceea ce ai scris am vazut cum am uitat de mine si asta doare. Fiecare din noi ca individ trece prin viata si reuseste sau nu sa invete ce trebuia sa faca.
Multumesc ca reusesti sa ma ajuti.
Multumesc din suflet, ACUM trec printr-o perioada destul de dificila, cum erai tu la inceput..Iubire ce dau , dar nu primesc ..ideea e ca nu m-am apreciat destul si am lasat sa treaca timpul si sa sper ca ceva se va schimba..Multumesc ACUM stiu ce trebuie sa fac, si sa schimb in comportament..va fi GREU, dar sper sa si reusesc, sunt o persoana ambitioasa care a crezut ca ..Marea Iubire contine RESPECT , schimb de imformatii, libertatea, ..m-am inselat. EU trebuie sa ma schimb sa ma regasesc si sa ma apreciez asa cum sunt si sa dau ceea ce am , celor ce merita..
WOW…cerebral..intens..adevarat..si…scris din experienta..nu din..carti
pe vremuri se practicau ritualuri pentru maturizarea tinerilor. in zilele noastre mergem la scoala si invatam tot felul de lucruri utile in felul lor dar nu invatam scoala vietii , asa ca suntem nevoiti sa trecem fiecare cum putem prin acest proces de maturizare. unii au forta, curajul si instinctele necesare sa-l infrunte si sa-l depaseasca altii sufera in tacere fara sa stie unii de altii.
pai normal…poti iubi si o floare si cerul…si marea si soarele cu aceeasi intensitate cu care poti iubi oamenii
MULTUMESC! 🙂
buna Pera
multumesc pentru lectiile de viata reale date, apropierea pshiologiei de partea practica, reala, umana cred ca este cea mai buna abordare posibila de a trata ranile umane si de a pune pe picioare potentialul care zace undeva uitat, colbuit in fiecare persoana. Mi-ar fi placut enorm sas practic meseria voastra, numai ca drumul meu a fost altul.
Multi oameni sunt inclinati sa judece meseria voastra, ca fiind una fara valoare si de umplutura, nimeni nu tine cont ce inseamna un bun psiholog, nimeni nu ia in considerare ca un psiholog este doctorul sufletelor, nimeni nu tine cont cata rabdare si munca e in spatele acestei meserii si cata daruire trebuie sa ai ca sa o practici, toti pun accent pe psihiatru si medicamente dar pana la patologic sunt aceste boli ale sufletului, emotionalului care nu se vindeca cu medicamente, sunt acele blocaje emotionale dependente si interdependente care se aduna in om si care daca nu sunt cunoscute si constientizate pe parcursul vietii sunt generatoare de altele si tot asa in lant si care la randul lor genereaza stari, perceptii si comportamente si rezultatul final viata proasta si prost gestionata. DUPA MINE PSIHOLOGIA E O STIINTA COMPLEXA, MINUNATA CARE E INDREPTATA SPRE IUBIREA FATA DE APROAPELE TAU,
DEMONTAREA ACELOR COMPORTAMENTE SI PERCEPTII GRESITE E O MUNCA DE SISIF, DAR IN MOMENTUL CAND VEZI CA CEVA MISCA ITI INSUFLA ENERGIA NECESARA DE A MERGE MAI DEPARTE.
iN CEEA CE MA PRIVESTE, EU AM INCEPUT DIN FACULTATE SA CITESC CARTI MOTIVATIONALE DALE CArnegie si dupa aceea multi alti, mi-am cumparat si carti de psihiatrie sa citesc, cam greu pentru mine care nu am facultate in domeniu dar oricum a fost si este interesant. Ca am citit inainte de a va descoperi pe voi, da cu mult de ce pentru ca avand probleme mari emotionale si ma simteam ca un inotator in mijlocul oceanului si care nu reusea sa reduca distanta si sa ajunga la mal. Am fost propiul meu healer si sunt, astfel am descoperit psihologia ca stiinta, arta si iubire pentru oameni.
De atunci mi-am pus problema de ce nu e aplicata intr-un mod mai neconventional decat cabinetele particulare, unde stai sa vorbesti cu psihologul, de atunci mi-am pus problema de ce daca e facuta pentru binele omului de ce e totusi rece si seaca si nu are o orientare mai putin stiintifica, riguroasa si sa fie aplicata people to people si intr-un mod mai uman, mai pe intelesul omului, mai aproape de om si mult mai departe de intelectualism. Intelectuali sau nu toti suntem oameni si inainte de idealurile inalte, avem cu totii nevoile primare.
Nu zic ca nu imi place si latura economica, ba da imi place, tot ce e dinamica imi place
Cred ca iar o sa scriu un roman, sper sa am aprobarea ta ca si in cazul Andreei Papp
Eu nu vreau decat sa multumesc pentru niste raspunsuri la cateva intrebari pe care mi le tot pun de ceva vreme…Mi se pare foarte ciudat ca, reusind cam tot ceea ce mi-am propus in viata, sa tot simt ca ceva lipseste, ceva e in neregula…Se pare ca nu e nimic in neregula cu mine, doar trebuie sa imi largesc mai mult orizonturile. E placut sa stii ca nu ai facut nimic gresit, sa nu te mai simti vinovat(a) ca nu esti fericit(a)…de parca tot ce ai realizat pana acum in loc de realizare incepe sa semene cu un esec. Ai dreptate, nu e nevoie doar de un el si o ea…viata inseamna mult mai mult si trebuie sa ies din carapace, sa nu imi mai fie frica si sa o traiesc sub toate aspectele ei…Eh, si de-aici pleaca provocarea…inca nu stiu cum, dar am de gand sa descopar, zi de zi. Asa ca inchei seara si la sfarsit zambesc…ceva din cetatea de care vorbeai a ajuns si la mine…multumesc! 🙂
O sa povestesc niste lucruri care pe mine ma ajuta exact ca si metoda scrisorii si poate si pe voi o sa va ajute ca material.
Inainte de a incepe, imi exprim din nou dorinat de a va cunoaste personal daca aveti disponibilitatea pentru ca stiu ca sunteti foarte ocupati si bine inteles liberul vostru arbitru se respecte, mie personal imi face deosebita placere citindu-va materialele si ca sunt in atentia voastra ca mi le trimiteti si mie.
Nu o sa incep cu efuziuni, pentru ca nu este cazul, va spun doar multumesc sincer si cuprinde tot ce au exprimat si celelalte persoane.
Cred sincer ca a-ti gasit cea mai buna cale in meseria voastra si pentru voi insiva dar si pentru oameni.
Mai vreau sa adaug ceva inainte de a incepe sa povestesc si te rog Pera daca consideri ca nu trebuie sa povestesc, sa semnalezi acest lucru. Deci ceea ce spun despre mine acum:
SUNT PERSOANE CARE CRED PUTERNIC CA EU SUNT ANCORATA IN TRECUT SE INSALA AMARNIC CEEA CE A FOST IN TRECUT S-A DUS DEMULT, CHIAR DACA AM IMPRESIA NU SPUN CA E SI SIGUR, MA TOT TESTEAZA CU TRECUTUL MEU – A TRECUT DE MULT.
MI-A REPROSAT O PERSOANA CA VREAU SA FIU SEF, NU TIN SA FIU SEF, DAR STIU SA FIU SEF, AM O ABORDARE PE CARE AM APLICAT-O SI A DAT REZULTATE.
PRIN EMOTIONAL, PRIN CUNOASTEREA OMULUI IN MOD DIRECT, NU PRIN INTERMEDIARI, AM PRIN NOROC SAU DUMNEZEU CAPACITATE MARE DE EMPATIE – SIMNT FOARTE BINE TRAIRILE UNUI OM.
PENTRU CA O VIATA INTREAGA A TREBUIT SA FIU AUTODIDACTA IN PROBLEME DE INVATAT, DE STUDIU SI DE A STI CARE IMI SUNT APTITUDINILE SI LIMITARILE – EXPERIENTA PROPRIE DE MULTE INCERCARI – STIU IN CEVA TIMP FIECARE PERSOANA DE LNGA MINE LA CE ARE DESCHIDERE APLICATA SI MOMENTUL IN CARE POATE SA-SI SCHIMBE ORIENTAREA PROFESIONALA IN DOMENIU, PENTRU CA OMUL SE DEZVOLTA IN TIMP, DECI STIU FOARTE BINE SA ORIENTEZ OMUL CATRE CE E BUN SA FACA LA MOMENTUL RESPECTIV, NU SUNT ADEPTA MASURILOR EXTREME SI A DA CU BARDA IN CINEVA DACA NU A PUTUT SA FACA CEVA, FIECARE AVEM APTITUDINI DAR DEZVOLTATE DIFERIT, ACEST LUCRU NU INSEAMNA CA UNUL E MAI PROST DECAT ALTUL, NU MI SE PARE CORECT DACA NU A REUSIT SA FACA CEVA SA IL INLOCUIESC, OBSERV SI CE II PLACE SI ATUNCI II FACILITEZ ACEST LUCRU, OBSERV CE NU II PLACE, OBSERV SI CE NU POATE – ACESTE LUCRURI LE-AM OBSERVAT PE PIELEA MEA IN TIMP INDELUNGAT.a SCHIMA DE ZECE MII DE ORI PERSONALUL DIN SUBORDINE E O PIERDERE SI DE TIMP SI DE MUNCA IROSITA SI DE REZULTATE SAU CEL PUTIN DE REZULTATE.
AM CURAJ SI SIMTUL RASPUNDERII, NU AM DAT SARCINILE CARE NU IMI CONVENEAU MIE SI MAI PERICULOASE COLEGILOR MEI, PENTRU CA ERAM SEF SI ACCEPTASEM TACIT ACEASTA FUNCTIE, CHIAR DACA MI-A FOST FRICA, M-AM SIMTIT INCOMOD MI-AM ASUMAT RASPUNDEREA CHIAR DACA ACEST LUCRU MA COSTA PE MINE. SARCINILE ACESTE CHIAR DACA NU STIAM NICI EU SA LE FAC, IMI LUAM O MARJA DE TIMP SA STUDIEZ SI APOI ACTIONAM, NU PIERDEAM TIMP PENTRU CA NU AVEAM, DAR MA ASIGURAM CA MACAR 70% SA FIU LAMURITA RESTUL ERA PURA LOGICA, CURAJ, VERTICALITATE SI UNIFORMITATE IN PARERE NU AM FOST VERSATILA SI DACA ERA GRESIT AM MERS CU IDEEA PANA LA CAPAT CU RISCUL SUMAT CA POT GRESI SI CA O SA RASPUND.
CA SA FII UN SEF BUN SI ASTA E OPINIA MEA – NU TE AVANTI LA SEFIE PANA NU ITI CUNOSTI CAT DE CAT MESERIA BINE, NU TE VANTI LA SEFIE DACA NU TE CUNOSTI BINE PE TINE, NU E LOC DE AMBIGUITATI SI DE DORINTA DE A FI CU ORICE PRET CA TE INCANTA IN ORGOLIU SAU CA ITI OFERA ACEASTA POZITIE AVANTAJE, TREBUIE SA STII CA AI NISTE RESPONSABILITATI MAJORE SI DE ORDIN UMAN SI DE ORDIN MATERIAL SI DACA NU ESTI PREGATIT SA LE FACI FATA PRODUCI UN MARE NOD GORDIAN CARE SE INTOARCE SI ASUPRA TA SI ASUPAR COLEGILOR TAI SI ASUPRA SEFILOR DE DEASUPRA TA. – ASTA SUNT EU SI ASTA NU A REUSIT SEFUL MEU SA INTELEAGA.
CAND AM FOST SEF, AM CAUTAT SA APLIC PRACTIC TOT CE AM CITIT SI TOT CE AM EXPERIMENTAT EU SI EMOTIONAL SI INTELECTUAL.
LA MINE NU MAI ESTE NEVOIE SA MA CUNOSC, STIU PANA UNDE SA MERG STIU CARE IMI SUNT LIMITARILE SI STIU CE VREAU SI CE IMI PLACE – DE ACEEA NU MA ARUNC IN LUCRURI CARE IMI PUN INCA SEMNE DE INTREBARE IN CEEA CE MA PRIVESTE PE MINE, ASTEPT SA IMI UMPLU GOLURILE INAINTE SA MA LANSEZ DIN TOATE PUNCTELE DE VEDERE SI NUMAI DACA IMI DORESC ACEL LUCRU INTR-UN MOD CORECT NU NUMAI CA VREAU EU SI CA IMI PLACE MIE.
PACAT CA NU ARE INCREDERE IN MINE DAR ASA SUNT.
MI-AU TREBUIT ANI CA SA MA DEFINESC, ANI DE CAZATURI USOARE SI MAI PUTIN USOARE, DE LACRIMI SI SUFERINTE PROST INTELESE SAU BINE INTELESE, NU MA CONSIDER O VICTIMA A SORTII, ASTA E CALEA SPRE EVOLUTIE.
ACUM O SA VORBESC DE RELATIILE MELE-CARE INDIFERENT DE CE CRED ALTII DIN JURUL MEU SUNT TRECUTE DE MULT, AU FOST EXAMENE DE VIATA DAR LE-AM TRECUT, ORICAT AR INCERCA PRIN ABSURD CINEVA SA MA INTOARC LA ELE SI SA MA FACA PE MINE SA IMI REAMINTESC – FINALUL E DEJA DEMULT PRODUS. NU MAI SUNT ANCORATA IN ELE.
prima iubire – COLEG DE FACULTATE – POVESTEA ARATA CA A FOST SI CEVA PREDESTINAT
-am cunoscut-o intai pe mama lui, ma intorceam cu parintii de la munte si m-am oprit la ASE, sa ma uit la rezultatele admiterii desi stiam de la prietena mea, singura mea prietena buna, o fata deosebita, ca intrasem.
In fata panourilor unde erau afisate am cunoscut-o pe viitoarea mea soacra, am ras impreuna, a zis ca si fiul ei intrase, ca mai are un baiat care e student la cibernetica si ca facultatea la care intrasem desi nu era considerata una de elita, e buna, pentru ca si fratele dumneaiei a terminat-o si este director, la despartire mi l-a descris pe baiatul dumneaiei – inalt, cu mustata si cum il cheama, s-a prezentat si dumneaiei – profesoara de limba romana, am ras de numele pe care le aveam, exista o coincidenta. Ne-am despartit. A inceput facultatea, dupa o perioada de cam 2 luni, seara am plecat de la facultate grabita sa merg la meditatii de limba straina, trebuia insa sa raman ca sa imi depun date suplimentare pentru carnetul de student, nu am putut sa stau si m-am dus la cineva care statea la coada din fata secretariatului facultatii, era cea mai inalta persoana de acolo, l-am intrebat ce profil urmeaza, a coincis cu al meu si l-am rugat sa ma ajute, i-am dat datele mele si l-am intrebat cum il cheama, a doua zi a venit la mine si mi-a spus ca inca nu vor fi eliberate carnetele de student si asta a fost tot. La o saptamana am plecat cu noii colegi sa ne plimbam, una din colegele mele s-a intalnit cu cineva care a mers cu noi, era un alt coleg din alta serie caruia ii furniza cursuri, acel coleg era persoana la care apelasem. Asa am intrat in vorba cu viitorul meu sot,I-am spus ca imi pare rau ca nu avem inca minunatele carnete de student, eram curioasa cum arata un astfel de document, a stat putin si a scos un carnet de student, era inscris si la o facultate particulara, cand am deschis carnetul i-am vazut numele intreg, era baiatul doamnei profesoare dar acum nu mai avea mustata.
sENTIMENTELE CARE LE AM PE MASURA CE POVESTESC SUNT DE DUIOSIE, NU MELANCOLIE, NU TRISTETE, NU URA, NU RESENTIMENTE, CI DOAR O POVESTE IN CARE AM FOST PROTAGONISTA PRINCIPALA – TRECUTUL DUREROS E INGROPAT SI O SPUN CU CEA MAI MARE SINCERITATE, AM ALTA INTELEGERE ACUM SI ALTA MATURITATE
CERT ESTE CA DINTR-O RELATIE DE PRIETENIE A EVOLUAT LA O RELATIE DE IUBIRE DESI EU II PREZENTASEM FETE INCLUSIV PE PRIETENA MEA CEA MAI BUNA CU CARE SUNT IN LEGATURA DIN CLASA I, cu nici una nu s-a stabilit pana la urma am fost eu. Ce m-a determinat atunci sa fac pasul nu stiu dar alegerea mea nu a fost cum ar fi acum – era fat frumos din poveste, foarte inalt, 1,88 – 1,89, saten cu ochi caprui dar frumos, er si descurcaret si prctic dar nu prea le avea cu invatatura, nu ii plce, eu l-am ajutat cu examenele, si lucrarile necesare, nu ca am fost o studenta eminenta, departe dar oricum ma descurcam, materiile importante erau luate cu note de la 8, restul am avut si 5 si 6. Dar matematica, statistica, contabilitatea, finante, marketing au fost luate cu note bune si chiar specialitatea industrie alimentara. Au trecut anii s-a terminat cu facultatea, ne-am angajat, ne-am casatorit, am stat la mama lui, poate nu eram asa de convinsa sa ma marit cu el dar pisalogeala mamei si modul ei de afi m-a determinat sa evadez. Noi doi nu prea aveam multe in comun, mie imi placea arta, muzica clasica, invatatura, lui sa munceasca brut, afaceri dar nu intr-un mod elevat, era harnic si priceput aproape la orice dar nimic cu invatatura. A fost ok o perioada dar a evoluat cu am evoluat si eu, el dorea bani multi, lucruri marete dar intr-un mod facil, nu intr-un mod academic, au aparut probleme, a intervenit si influenta mamei lui, femeie care s-a chinuit o viata cu multe neajunsuri, doreau vila, bani, si inca ceva pe fondul faptului ca celalalt frate era mai independent si s-a rupt de casa parinteasca, el sotul meu PUNEA BANII CU MAMICA LA COMUN, EU ERAM SEPRATA DE EI, GELOZIILE MAMEI CAND GATEAM CEVA SI EA GATEA ACELAS LUCRU, MA TOT SABOTA CAND NU ERA EL ACASA, II CAUTA PRIN SPATELE MEU O ALTA PARTENERA DE VIATA – FILOZOFIA DUMNEAIEI – VIATA E GREA SI BANUL CONTEAZA, NU CONTEAZA CE CONDITIE AI BANUL CIZELEAZA – SI INTR-UN FINAL S-A RUPT, AM STAT DE VORBA TOTI TREI CA DE ASA TREBUIA SA DISCUTAM, DUMNEAIEI INSISTAND SA NE DESPARTIM CA SA NE GASIM FIECARE PE CINEVA MAI BOGAT CA VIATA E GREA SI INCA SUNTEM TINERI, EL PAPUSA DE PAIE NICI NU NICI DA, PANA LA URMA AM LUAT DECIZIA EU SI AM ZIS PA. MENTIONEZ CA ATUNCI ERAM INSARCINATA IN 3 LUNI SI JUMATATE, AM AVORTAT PENTRU CA NICI SITUATIA MATERIALA NU IMI PERMITEA SA CRESC COPILUL, IMI ERA SI FRICA DACA NU O SA MA DESCURC, PARINTII ERAU INGLODATI IN DATORII-PLATEAU AVOCATI CA SA ISI CASTIGE ANUMITE DREPTURI DE LA STAT. M-AM INTORS ACASA CU MULTA DURERE IN SUFLET, O MAI SI EXTERIORIZAM DAR NU CAT ERA SI TREPTAT TREPTAT AM FACUT ANOREXIE PE FOND DEPRESIV, NU MAI FACEAM FATA NICI LA SERVICIU. iN FINE IN 3-4 LUNI AM REUSIT PRINTR-UN EFORT DE VOINTA SA ZIC STOP TREBUIE SA MERG INAINTE, DAR AVEAM MULTE SECHELE SI PROBLEME EMOTIONALE NEREZOLVATE. Atunci am inceput sa citesc si mai asiduu cartile de psihologie motivationala. Am cautat sa ma vindec singura, am cautat intrebari si raspunsuri, unele le-am gasit, unele nu ci mai tarziu
Frumos spus…asta pentru mine inseamna ca ma aflu la etapa cu nr 4….cea mai dificila, intalnirea cu propriul ”iad”…Explicatia ta totusi imi ofera un imbold si imi lamureste ”de ce-ul” profund pe care il am in ultima perioada. ..e groaznic sa te cufunzi in intuneric si sa infrunti singur atatia demoni ingropati in tine…Totusi faptul ca dupa pasul 4, urmeaza pasul 5 care este iubirea adevarata dupa care tanjeste fiecare, va fi stalpul de care aveam nevoie ca sa ma ”sustin” pana ies de aici…voi reveni la acest articol ori de cate ori ma voi simti doborata, pentru ca acum a reusit sa ma insufleteasca! Multumesc Pera!
daca ma intreaba cineva acum daca mai sufar sasu imi pare rau, nu, pentru ca oricum nu AVEAM MULTE ASPIRATII IN COMUN.
AM MERS MAI DEPARTE, DUPA CUM AM ZIS DAR TOTUSI PURTAND IN MINE PROBLEME NEREZOLVATE DIN PUNCT DE VEDERE EMOTIONAL.
O sa trec la al DOILEA BARBAT DIN VIATA MEA.
Nu stiu daca am iubit vreodata sa-mi pierd capul. La mine totul e calculat si nu mi-au placut niciodata aspectele alea de iubire mieroasa,siropoasa… mi-e bine asa cum sunt si sper sa nu ajung pe la 40 si ceva de ani sa vreau sa-mi traiesc viata(adica sa uit de mine si de toate)
e si asta un punct de vedere, poate fi si o negare, a iubi si a avea momente romantice in viata e ceva normal de ce sa negam ca fiinta umana tinde si spre asa ceva, asta nu inseamna ca uiti de tine. Viata nu e perfecta, oamenii nu sunt perfecti dar pot fi perfectibili. Si niciodata sa nu ne fie rusine de sentimentele noastre romantice, de esecurile noastre, de greselile noastre sa nu fim vehementi nici cu noi nici cu altii suntem oameni. Si sa fim reali si in fata noastra si a celorlalti – autentici cum spune Andreea Papp.
O sa continui povestea celui de al doilea prieten daca Pera imi permite, putin mai tarziu.
Multumesc.
Buna Pera si multumesc pentru articol. Sigur si sincer am sa-l recitesc de cateva ori fiindca la o prima lectura cred ca sunt la „stdiul 4”. Am mai spus-o si in alte articole, pe site-ul de „personalitate alfa”, sunt in lupta si in lucru cu mine insumi. Putin cate putin am inceput sa ma descopar cine sunt cu adevarat. Lucrez in primul rind la schimbarea mentalitatii, Ciesc si meditez continuu la ceea ce vreau sa fiu, sa fac si sa am, cu toate ca mi-am impus sa nu ma mai intereseze trecutul fiindca pentru „el” nu mai pot face nimic totusi in minte apar mereu aspecte din acest trecut al meu chiar daca refuz sa-i mai dau atentie, e ca o umbra care ma urmareste si nu pot scapa de ea. Mi-am pus intrebarea: „am iesit din intuneric la lumina si abia acum vad clar cine sunt cu adevarat? la intuneric nu poti vedea nimic. umbra se vede doar cand lumina este cat mai puternica. cu cat lumina este mai puternica cu atat umbra este mai clara. Deci daca vreau sau vrem sa ne vedem cat mai clar cine suntem, sa cautam sa stam in lumina cea mai puternica, si asta nu este altceva decat sa ma analizez cat mai clar si mai corect cine sunt si sa accept realitatea. numai asa voi putea face schimbari. Valabil pentru mine si valabil pentru oricine vrea sa faca o schimbare sau sa schimbe ceva in viata lui.
DACA AI STI POVESTEA VIETII MELE AI RAMINE FARA CUVINTE!!!11
Esti tare Pera! Felicitari pentru articol.
Daca si eu am inteles, sigur a inteles toata lumea , felicitari! :))
Esti inteles ,continua ,de fapt e atat de simplu cand intelegem,merci mult
Foarte clar si bine explicat! Sugestiva CETATEA…Intr-o relatie de cuplu conteaza ce dai tu,fara sa astepti de la celalalt.Doar ca daca dai si dai si celalalt nu raspunde, te cam plictisesti si te opresti. Trebuie sa existe un schimb de produse pt. cetate.Tu oferi ce ai din tot sufletul,dar poate ca si tu te-ai bucura sa primesti, chiar daca nu ai neaparata nevoie.
foarte bine explicat! Continua tot asa.
Bun articol, Pera! O sa-i dau share sa-l citeasca toate nevestele cicalitoare care isi tin barbatii in lesa ca pe bichoni :). A nu se intelege ca sunt vreun swinger! Ce vreau sa completez in finalul articolului tau: daca se poate acorda spatiu de confidentialitate unui bancomat, ar trebui sa o reusim si cu semenii nostri! 🙂
Multumesc pt articol,Pera,multumesc ca ocupi din timpul tau si pt noi!Recomand acest clip pt realizarea fericirii http://www.youtube.com/watch?v=vTBzBRGR3sU
@DanielEnasescu
Maestrul Omraam este un om deosebit, tare rau imi pare ca nu mai traieste in zielele noastre pentru a il cunoaste, as merge pentru el si pana in Franta 🙂
Are cateva carti deosebit de interesante pe care vi le recomand cu toata caldura inimii : ” Balaurul inaripat sau forta sexuala ” ; ” Reguli de aur pentru fiecare zi ” , pe prima am citit-o si este incredibila, DACA vrei sa vezi dincolo de aparente, iar a doua acum o citesc dar este EXTREM de practica, cam aceeasi energie pe care o emite si Pera 🙂
Mare Maestru, Dumnezeu sa-l binecuvanteze !
@Adrian1 E adevarat,Adrian si eu am citit aproape toate cartile saleam 15 volume din carti,tot ceea ce conteaza este sa pui in practica acele principii!
@DanielEnasescu Si eu multumesc pentru recomandre..vorbeste foarte frumos 🙂 acum sunt la plaja dar in seara asta am sa il urmaresc
@Pera Novacovici http://www.youtube.com/watch?v=BuOresAVBrkrecomand si asta,tot ceea ce ne-ai spus pana acum ,clipul trateaza rugaciunea,manipularea mass-mediei,filmelor,iubire!
Am citit articolul cu emotie ,descoperindu-ma paragraf dupa paragraf.Dureros este sa descoperi ca daruiesti necontenit si la un moment dat te intrebi cine este strainul de langa tine.Iti dai seama ca a trecut timpul pe langa tine si in afara de copii nu te-ai ales cu nimic dintr-o casnicie.Si vine intrebarea dificila”pana cand?”……si stai nopti si zile de introspectie dificila,dureroasa ,framantari si intrebari la care ,poate nu vroiai sa afli raspuns,reusesti sa-ti afli calea…..si te rupi de trecutul care parca nu era al tau.Te ridici si mergi mai departe,cu fruntea sus intelegand ca viata trebuie traita bucurandu-te de ea ,nu doar existand .Multumesc ,deoarece am vazut ca nu sunt singura care gandeste astfel.
Intri in clubul inimilor deschise? 🙂 Asa mi-a venit acum sa scriu, dincolo i-am scris si lui Pera. Sunt inspirata de cei/cele care bajbaie inca si cred ca un daruitor sau mai multi de iubire ar fi primul pas pentru ei.
aceeasi poveste s a petrecut si la mine descoperi dupa 40 de ani de de casnicie trasa de par m am ales cu doi copii minunati la casele lor cu o mare experinta de viata multa libertate pe care nu o aveam si multa fericire in suflet > ma bucur de tot ce a lasat bunul d zeu deo floare < de un peisaj ma bucur cind pot ajuta oameni cu tot ce imi sta in putere < este minunat sa fi liber>articolete tale PERA SINT MINUNATE de multe ori as putea sa ti incredintez din experientele mele care m au foemat sa fiu cum sint astazi <o femeie puternica >
Buna, Pera, multumesc pentru articol. E minunata ideea ca putem „produce” pentru nevoile proprii si putem darui neconditionat, insa cred ca intr-o relatie de cuplu trebuie sa existe reciprocitate- am invatat asta in ani buni de casnicie cu un narcisist, un om care stia doar sa ia. E frumoasa ideea asta cu iubirea neconditionata, insa cred ca in relatia de cuplu e nevoie de reciprocitate; fara sa fiu „contabila” e un aspect de care am invatat sa tin cont (nu singura- am citit „iubiri toxice” de Walter Riso).
Pasul 3- esti atent sa nu te fi combinat cu cineva care nu vrea/ nu stie/ nu are de unde sa dea. Long term, in varianta asta mori incet, oricat de bine ai sta cu „productia” de iubire- parerea mea.
Mi-a placut foarte mult articolul si va multumesc frumos.Ati explicat foarte bine pe intelesul tuturor.Fie ca fiecare om sa gaseasca comoara ce se afla in inima lui,sa descopere iubirea neconditionata ca sa-i lumineze viata.O seara minunata tuturor.
Multumesc mult!
Putem comenta toti sau doar cei care te lauda neconditionat?
un nene Doar cei care comenteaza inteligent 🙂 Daca ai de gand sa incepi comentariul cu o injuratura, te-am ars. In rest, nu cenzurez comentarii. TOtusi nu inteleg de ce esti anonim. ”Un nene”. Unui om cu personalitate nu ii este rusine sa isi dezvaluie identitatea.
Pera Novacovici un nene Hei! Calmeaza-te! Ai uitat? Tu esti psihologul! Atacurile la persoana sunt pentru tipii frustrati si fara idei. Daca esti cinstit cu tine, stii despre ce comentariu vorbesc. Ala pe care l-ai sters. Asa ca, repet intrebarea: Ai iubit vreodata cu adevarat pe cineva? In afara propriei persoane. Ti se pare ca te-am injurat? Eu spuneam ca iubirea adevarata este ceva de la natura, tine de simturi si nu de ratiune, prin urmare nu poate fi controlata de mintea omului. Iubirea neconditionata a ta e o justificare pentru lipsa de iubire. Nu te-am injurat, nu? In privinta pseudonimului, il folosesc de cativa ani, inclusiv pe blogul tau si nu te-ai aratat deranjat. Ti se pare cumva ca m-ai intimidat cu personalitatea ta? Probabil esti obisnuit ca tu sa vorbesti si ceilalti sa te asculte cu gura cascata. Spre deosebire de tine, eu trebuie sa gasesc raspunsuri inteligente, in timp real, la cele mai incomode intrebari. Crezi ca nu as face fata unei discutii cu tine?
Pera Novacoviciun nene Dupa ce iti trece supararea poate citesti poanta asta:
„Fată în fată cu Tribunalul Bucuresti, într-una dintre sălile de lectură ale
Bibliotecii Nationale, un student se apropie de o fată si o întreabă discret,
la ureche:
– Te deranjează dacă stau lângă tine?
– Nu vreau să mă culc cu tineee! urlă fata ca din gură de sarpe.
Toti cei din sală se uită la tânărul îndrăznet, care acum era extrem de
jenat…
După câteva minute, strângându-si bagajele, fata trece pe lângă masa lui si
zice încetisor la ureche:
– Sunt studentă la psihologie, stiu ce gândesc bărbatii. Te-ai simtit jenat, asa-i?
Studentul, cu voce sonoră:
– 500 de euro pentru o singură oră cu tine? Esti nebună?…
Socati, toti cititorii din sală o fixează pe fată. Băiatul îi sopteste la
ureche:
– Sunt student la Drept, stiu cum să fac pe cineva să se simtă vinovat…”
Esti avocat:D?
Acest articol face referire la iubire intre persoane, dar iubirea de sine, cum o tratez? Eu personal din experientele neplacute…daruit-primit nu ceea ce asteptam, am devenit o persoana egoista. Sunt foarte obsedata ca totul sa se decurga in timpii mei.
Cum scap de acest egoism?
Domnule Novacovici sunt cateva categorii(sub CITESTE DESPRE) la care
scrie „Page not found” cand dau click iar dupa ce dau click pe Harta
Site apar 2 butoane: „Sorteaza dupa titlu” si „Sorteaza dupa categorie”
care nu functioneaza. Dau click pe si nu se intampla nimic. Sincer sa
fiu prefer formatul vechi al site-ului 🙂
SFP Site-ul inca nu este finalizat, inca se lucreaza la optimizare si functionalitate. O sa iti placa din ce in ce mai mult 🙂
Domnul Pera Novacovici,spuneti-mi va rog cum e mai corect sa procedez in aceasta situatie.Iubesc foarte mult un baiat care e dezamagit foarte mult in fete.A avut o relatie(prima iubire) care a durat 5 ani ,intre virsta de 18…22 ani.Avea planuri sa se casatoreasca.Fata cu 3 ani mai mica,l-a inselat cu altul in cea mai grea peroada a vietii lui,cind avea cel mai mult nevoie de sustinere.La scurt timp dupa decesul tatalui lui ,iar cu 1 an,2 in urma decedase si sora lui in accident.La aproximativ 3 luni dupa despartire ne-am cunoscut la nunta prietenei mele,unde era prezent cu fratele si cumnata care la fel sunt casatoriti a 2 oara tot ambii fiind inselati si avind fiecare cite un fiu de la 1 casatorie.Baiatul despre care povestesc era verisor cu sotul prietenei mele(mireasa de la nunta).Urmatoarea zi dupa nunta,tinerii casatoriti planuiau sa plece la mare,respectiv si fratele acestui baiat cu sotia si baiatul in cauza care era despartit . A venit propunera sa il insotesc ,si sa merg cu ei la mare.eu care aveam tot o relatie de aproape 5 ani(primul baiat,prima intilnire serioasa) dar care scirtia de mult timp,el si ma inselase in al 3 an de relatie ,iertind-ul din motivul ca a facut-o din prostie,cu o usuratica fiind cu gasca de baieti.Mi-a fost foarte greu sa decid daca sa merg la mare sau nu cu baiatul cu care m-am cunoscut l-a nunta.Intotdeauna am fost fidela fostului meu prieten si ma mustra constiinta ca nu fac corect,cu toate ca ceva ma tragea tare mult sa merg. Am hotarit sa merg,dupa care sigur fostul prieten ma cauta,cauta explicatii dece am facut asta.Dupa revenirea de la mare am continuat legatura cu baiatul in cauza,cu care am fost la mare,el dorea sa incepem o relatie,eu eram foarte nehotarita.pentru ca ma temeam ca voi gresi ,ca e un baiat rau,vazindul schimat dupa dezamagirea lui(des cu baietii petrecea,cu betii,indiferent de toate,facea mult km cu masina,fuma )credeam ca asa a fost dintotdeauna.M-a invitat la nunta frateleui lui,la cumatria verisorului,eu l-am insotit,mi-a facut cunostinta cu rudele.Dupa care am luat o pauza dar tot comunicam insa nu ne dadeam intilniri. 1 luna 2 apoi iar am continuat iar sa ne vdem.El avea actele facute si incepuse sa plece la munca peste hotare. Statea 2 lunia ,iar venea statea o luna ,asta din primavara anului acesta.A spus ca nu e sigur ce va fi cu relatia noastra din motiv ca el e mai mult timp peste hotare,ca trebuie sa faca bani ,pentru un viitor.Cel mai dureros lucru e ca a spus ca daca gasesc alt baiat cu care as putea sa am o relatie,el nu ma tine,sunt libera.ceea ce nu pot sa inteleg el tine cit de cit ceva la mine ,sau….pursisimplu inca e dezamagit si nu a uitat inca tot cu fosta lui,sau eu pierd timpul in zadar asteptind-ul.Pentru ca au fost si lucruri care au demontrat ca tine ceva la mine,si mi-a spus ca nu la atras doar fizicul,dar ceva m-ai mult,ca sunt cumsecade,ca doreste o familie, un copil de la o fata cumsecade. Spuneti-mi va rog mult,ar putea fi sanse daca il astept,fiindu-i fidela sau pierd timpul in zadar?
Wooow! este fantastic de bine redat..este Adevarul gol..golut..descoperit doar din intuneric spre lumina..este un drum greu,dar daca intelegi ca poti iubi mai mult decat pe partener,daca poti intelege ca poti iubi neconditionat,fara asteptari..si framantari inutile..atunci ai ajuns la desavarsire! Atasamentul este cea mai urata forma de existenta..un atasament nu este egal iubire! Ma confrunt cu aceasta forma de dependenta de un barbat..si cred ca voi depasi..asa cum am depasit multe obstacole mentale,aceasta setare mentala incorecta..sunt pe drum..cred ca inving!
Crede! E UNICA SANSA!
Am inteles perfect ce ai vrut sa spui si iti multumesc.
vorbesti foarte frumos,asa este….mie una mi-ai deschis ochii…schimbarea v-a depinde numai de mine,felicitari!
Foarte bun si educativ articolul! Multumesc.
Super, la obiect, mai poti spune ceva… 😀
mai clar si mai bine structurat nici ca se putea …din punctul meu de vedere ….multumesc !!! sa fii fericit si bogat din toate punctele de vedere …iar iubirea ta sa fie izvor nesecat din care sa se hraneasca toti cei ce merita ,vor si pot ….Doamne ajuta !!
Multumesc pentru articol. Ma bucur din tot sufletul ca ti-ai gasit drumul in viata, si ca ai reusit sa-ti identifici si sa-ti stapanesti atatia demoni. Multumesc ca ai facut din aceasta si un sfat si pentru altii, mai fara talent. Scrii foarte interesant si sant deja incantata sa iti cumpar cartile sau sa le imprumut.Imi par foarte relevant cum scrii si imi raspunzi la multe intrebari. Multumesc.
Am inteles si ai dreptateIn toate aceste „schimburi” trebuie sa sesizam mecanismul su interconditionarea dintre”masca” si „rana”.Numai atunci vom deveni „noi insine”,oameni adevarati ai iubirii.
Foarte frumos articolul !!
oameni puternici! putini dar frumosi. frumoasa parabola cu cetatea insa foarte agresiva, zic eu. eu ma imaginez intr-o constructie solida dar inconjurata de gradina si o poarta cu un cifru foarte bine definit. se poate sari gardul, dar furand …nu se ajunge departe, asa ca nu ma tem de hoti. cine insa stie dezlega cifrul portii… e un om puternic. poate te ajuta si varianta mea de a vedea imaginea unui om puternic. cetatea e facuta pentru razboaie, pentru a se apara sau domina. tu imi vorbesti in articol de lucruri frumoase care trebuie facute pentru a ne umple rezervoarele.
as vrea sa vorbesti mai clar despre cei care fura ,jefuiesc caravana.Multumesc.
Ma bucur ca pot beneficia de acet „fruct bine copt” si am posibilitatea sa il „consum”. Iti multumesc frumos!
Extrem de bine inteles.dureros de bine inteles.cu bine
Foarte frumos scris , simplu si la obiect. O zi buna iti doresc !
Am un nod in gat.
Felicitari Pera! Acesta chiar este un articolul foarte bun! Mi-a placut!
Felicitari Pera! Esti extraordinar, eunul dintre cele mai bune articole citite vreodata!
Ma bucur ca te cunosc(virtual) si ca am posibilitatea sa citesc ceea ce tu dai din suflet.
Uimitor ! Pur si simplu !
Am luat o parte din acest articol si l-am postat pe facebook in speranta de a vedea si altii.. Nu am luat asta in numele meu,tu esti autorul,tu esti cel care merita toate laudele..
Foarte frumos.. Felicitari !
O frumoasa definitie e DE-TASARII. Care este opusul A-tasarii. Poti iubi o floare, un miros, un sunet…etc. In esenta, iubesti ceea ce iti face placere.Iubesti mai mult ceea ce iti satisface cat mai multe nevoi din „lista de nevoi”….cred!
salut, inteleg totul ce scri si este foarte adevarat, dar pe scurt EU INCA COBOR CU LIFTUL, cit…nu stiu . Inca nu ma doare destul de tare , asta e vorba fratelui meu, si probabil are dreptate.
As rezuma acest eseu cu expresia…..iubire din iubire pentru iubire…..incercind sa adaug faptul ca nevoia de iubire atunci cind este adevarate aduce dupa sine si nevoia de daruire neconditionata realizind astfel un tot….un intreg….Daca sti sa daruiesti ceva….cu sufletul….fara sa astepti o replica pentru altruismul tau ..la un moment dat vei primi mult mai mult chiar daca acel mult va fi poate orientat spre o alta directie…..Intrebarea se pune….vei intelege darul acestei recompense ???….veii intelege legea universala care o guverneaza ???
Mai exista un lucru pe care din punctul meu de vedere este confundat cu iubirea…de exemplu partenerul meu iese mereu singur imi da de inteles ca nu sunt buna de nimic ma critica gaseste mereu Motive sa mi spuna ca nu ma descurc ma Minte mereu si nu recunoaste niciodata. Gresilile care le Face chiar si atunci cand ii dovedesc ca greseste, ii totul ok numai daca fac ce i place lui nici de cum ce vreau eu, imi interzice mereu sa ies cu prietenele mele, dar nici el nu ma scoate nicaieri,, nu imi da si nu ma ajuta in schimb nici alti sa nu o faca.. Cominicare intre noi nu e niciodata efectiv nu are nimic de vb cu Mine , si cu toate astea cand ii spun ca vreau sa ne despartim se Face ca nu ma aude iar cand vede ca sunt hotarata sa plec nu ma lasa ma ia in brate imi spune ca numa pe Mine ma iubeste etc…. Iar daca vede ca nu ma opresc ma ameninta si Face sa para ca eu sunt aceea care il raneste si ca e vina mea… Asta se intampla de 4 ani de zile 4 ani in care mananc dorm ma trezesc si o iau de la capat .. Si pur si simplu imi este interzis sa visez.oare ce e de facut :(((
E vb de obisnuinta!!!! Si Preferi sa stai intr o relatie nefericita gandindute ca toti sunt la fel…
deci ai dreptate.. eu am gandit.putin diferit in relatia mea.. prietena nu ma mai iubeste.. incearca dar nu poate.. si m-am gandit sa nu o.mai stresez.. sa fac cum ii place sa accept ce vrea.. incer sa imi ocup timpul jucandu-ma pe xbox si facand fitness .. ca in rest suntem mereu impreuna si lucram impreuna.. dar nu stiu ce sa mai fac.. tot timpul ma gandesc ca poate ma insala sau am numai idei proaste.. cum ar fi unde se duce cu cine.. dc nu spune.. nu ii plce sa o intreb.. si nu ma pot abtine cateodata.. dar chiar ne-am iubit foarte tare la inceput dar acum ne-am inchis.. eu inca tin foarte mult la ea.. daca ai putea sa imi lasi o opinie..
Esti genial Pera…acum inteleg de ce nu au mers relatiile mele ,si de ce am ramas recent singur…..multe am de invatat de la tine!Ultima vreme am tot asteptat atentie ,iubire,desi eram secat pe interior!Am inteles si stiu cum sa abordez situatiile de acum…asa sper sa nu uit,ca informatiile astea sunt nepretuite!
Citind articolul mi-am amintit de o replica din piesa de teatru la care am fost zilele trecute „copilul tau s-a certat cu al meu si il bat pe al nostru”.Legatura este ca atunci cand vorbim de relatia de cuplu e bine sa nu confundam eu-l fiecaruia cu insusi cuplul.Fiecare dintre cei doi e necesar sa realizeze ce ai scris tu mai sus, iar atunci cand doar unul o face – are datoria sa il invete si pe celalalt, putem numi aceasta datorie si dovada de iubire. Pentru ca ne-am nascut si murim singuri, pentru ca suntem suflete diferite si pentru ca acesta e unul dintre putinele lucruri care nu depind de noi, cred ca marea greseala pe care o facem e ca in momentul in care suntem intr-o relatie uitam de noi.Inevitabil … sufletul lui nu se mai regaseste , sufletul ei nu se mai regaseste si ajung sa distruga sufletul cuplului – exact ca si copiii din piesa de teatru.
Fiecare isi incarca bateriile diferit , de ce am obliga oamenii pe care-i iubim sa faca lucruri care ne plac noua?Daca-i obligam – inseamna ca-i iubim ?
De ce sa facem reguli pe care ne mai si asteptam ca el/ea sa le respecte? Ingradindu-le libertatatea le dam dovada de iubire?
De ce umplem caravana pe care o trimitem spre cetatea lor cu lucruri care sunt ambalate frumos, dar n-au nici un gust?
Cred cu tarie ca atunci cand iubim , nu e necesar sa primim inapoi iubire , mai ales ca iubind ne descoperim pe noi insine.
Mai cred ca atunci cand iubim, iar oamenii carora le daruim iubirea noastra nu stiu cum sa procedeze cu ea,nu ar trebui sa ne simtim tradati, raniti, etc. , din contra , ar trebui sa iubim mai mult, mai multi oameni , mai departe – pentru ca felul in care iubim ne defineste – nicidecum oamenii pe care-i iubim 🙂
Multumesc!
cat de bine explicat! si cat de adevaraaat! imi pare asa de bine ca am citit asta inainte sa fiu dezamagita! a fost ca o..revelatie..multumeeesc!
Da am inteles destul de bine si imi face mare placere sadescopar tainele personalitatii Alfa .
Superb exprimat. Mi-ai facut ziua mai frumoasa. Multumesc
Poti sa ne-o impartasesti ca anonim.
Superb !Chestia cu scenariu , caravanele si cetatile,si suferinta inconstientei mele.
superb…
Mi-a placut toata explicatia ta.E adevarat pentru a fi fericit trebuie sa iubim neconditionat. A darui inseamna a fi fericit. Ce nu ai explicat este unde ne incarcam noi bateriile pentru a putea darui mereu. Raspunsul meu este-Dumnezeu. Cand ne pastram legatura spirituala permanenta cu El prin rugaciune , curge in noi iubirea, intelepciunea, rabdarea si tot ce avem nevoie pentru noi si ceilalti.El e energia care exista pretutindeni si trebuie doar sa te deschizi , sa o primesti si sa traiesti in team cu El. Doresc tuturor sa primeasca aceasta relevatie , aceasta eliberare de ego si primirea in dar a pacii sufletesti
.Cu drag, Flori
inexplicabil cum poti sa dai cuvinte tuturor starilor fizice si psihice. Bravo Pera!!
Daca intelegi si aplici ceea ce ti se spune aici, iti schimbi viata. Ai facut inca o persoana mai buna. Multumesc.
Super ! E prea genial, abia acum inteleg cum functioneaza ! Eu insa as vrea sa stiu, cum poti sa fii cea mai buna prietena cu un baiat pe care-l placi ? Riscand sa-l pierzi, daca ii spui asta .
Un articol excelent, Merita citit dar cu mare atentie ! Bravo !
eu am inteles perfect totul, am trecut prin asta si cel mai greu este cu incarcatul „bateriilor”. Sunt ceva ani de cand nu reusesc sa-mi gasesc sau sa-mi regasesc lucrurile sau activitatile care-mi faceau placere si ma incarcau. Cand voi reusi voi avea destul de oferit.
Frumos
articolul este interesant(asa cum gasesc a fi orice idee ce nu-mi apartine prezentata de autorul ei,indiferent daca sunt sau nu de acord)…expunerea insa destul de slabuta,nivel de liceu poate
da,intr-adevar ideile sunt bine structurate insa pe alocuri lipsesc niste factori. ma rog… acum m-am trezit si eu sa critic… daca asta face bine oamenilor si dupa cum observ se asa se intampla,meriti felicitat si o fac cu toata sinceritatea. nu uita insa sa amintesti si de faptul ca iubirea se invata, dar nu in doua zile si nici dupa ce citesti 2 pagini, ci necesita rabdare,toleranta si perseverenta. iar cel mai important lucru,ca sa poti ajunge sa ii iubesti si respecti pe ceilalti este ca intai,sa inveti sa te iubesti si sa te respecti pe tine.iar daca nu crezi ca meriti sa te iubesti nici macar tu, poti incepe sa lupti sa meriti sa te iubesti.
<3 Ador documentarul tau <3
Pera !! Multumesc 🙂 ai explicat totul perfect 🙂 … doar dupa ce am citit ceea ce ai scris tu aici .. mi-am dat seama ca fara sa vreau am trecut prin toate aceste etape … si dupa primul meu esec in ” iubire” am spus ca nu vreau sa mai iubesc ….o perioada a fost asa …. pana la un moment dat cand a aparut o fata in viata mea … la inceput refuzam sa cred ca o iubesc … dar nu de mult mi-am dat seama ca o iubesc foarte mult .. si tin la ea enorm …ii ofer tot ceea ce am fara sa-mi ceara …chiar daca risc sa golesc „depozitul” ….stiu ca pot sa il umplu oricand 🙂 Multumesc pentru sfat din nou :*
E adevarat ce spui, trebuie mereu sa faci ceea ce-ti place ca sa-ti incarci bateriile! Nimeni nu ti le incarca daca tu nu constientizezi ca trebuie sa ti le incarci singur. Imi plac astfel de art. dupa care poti face o concluzie clara si o poti memoriza usor.
ma regasesc si eu aici, datorita multor lucruri am incetat demult sa mai ofer si astept sa mi se ofere iubire, suntem doi saci goliti si cred ca asteptam unul de la celalalt. nu m am gandit niciodata din acesta prisma, mi ai dat mult de gandit Pera
incerc sa ma gandesc cum sa mi fac sotul sa simta ca sprijinul pe care il voi oferi in scapa de dependenta de jocuri este chiar iubire
Mi-a placut mult metafora cele 2 cetati care daca nu continua sa faca schimb cu celelalte cetati saracesc. Orice relatie care se autoizoleaza pe termen lung nu are sanse de supravietuire
Buna seara! Ai explicat asa frumos, incat eu cred ca te-au inteles tot ce-i care au citit ce ai scris.Felicitari!
ok si ce e de facut cand eu iubesc asa cred eu cal iubesc foarte mult numai el imi este in minte ,el nu ma iubeste dar deaceea ne intalnim cand si cand chemanduma el………..
Un articol deosebit! Multumesc!
PERA ai niste metafore foarte interesante in povestea asta , incat ar fi capabil si ursul sa inteleaga exemplele pe care le-ai oferit aici , insa cu conditia ca acesta sa aiva capacitatea mentala de a citi :)) Sunt totusi de parere , ca cei care nu inteleg si te ia in ras (ca sunt si vor fi intotdeauna ) ori le este foarte bine in zona lor de confort si nu se gandesc serios sa schimbe ceva in viata lor , ori inca nu te-au cunoscut mai indeaproape si sper ca acestia sa faca alegerea cea mai buna pentru ei . P.S. Am o mica nelamurire in legatura cu , cursul ATITUDINE SI MENTALITATE de INVINGATOR , care continea si o carte +o bratara cu logo-ul PERSONALITATE ALFA daca imi amintesc bine . Mai pe inteles , m-am inscris la curs , am platit si nu mi-a ajuns nimic acasa . Sunt curios daca exista vre-o solutie in privinta rezolvari acestei dileme ! O sa iti trimit si un email in particular ! MULT SUCCES!
Multumesc pentru articol. Ma bucur sa vad un soi de confirmare ca am ajuns dupa un drum (foarte) lung la ultimul stadiu. Mai erau cateva neclaritati (tip caravana jefuita) si ma bucur ca am ajuns sa citesc articolul si sa se aseze mai bine ideile. Voi reveni cu siguranta si pentru alte articole.
Parca mi-am citit gandurile mele, dar dintr-o perspectiva masculina. Propun sa fac/em un club etc al daruitorilor de iubire. Desi am saracit la un moment dat, s-a intamplat o minune, m-am indragostit si… mi-am revenit.
Frumos articolul,mi-a placut,cred in iubirea neconditionata,cred ca exista suflete pereche ca mai devreme sau mai tirziu se gasesc,nimic nu e intimplator,.
Foarte frumos!!
Pera, am o intrebare. Ai spus ca trebuie sa ne incarcam, sa nu renuntam sa facem ceea ce ne place.Dar daca ce ii place unuia sa faca nu este pe placul partenerului? si ce poti face daca nu ai destul de multa incredere? daca ai in jurul tau acea armura, care te apara uneori, dar in acelasi timp nu iti permite sa poti avea incredere in totalitate?
De cand am citit primele randuri am inceput sa plang la propriu, m-ai descris perfect!refugiu in mancare, furtul iubirii in relatia cu partenerul, agresivitatea, ne-am epuizat!imi e greu sa inteleg cum ajung sa fac ceva pt mine cand eu mereu am fost fericita cand am facut pt altii.Imi doresc sa ating iubirea despre care vorbesti!Iti multumesc pt acest articol clar!
„nu pot sa dorm si nu stiu de ce…..ma intorc pe toate partile si nu stiu ce e cu mine,ce se intampla cu viata mea …..stau sima gandesc ca traiesc o relatie imposibila….la inceput am crezut ca va fiusor,darm-am inselat..chiar nu este….. sunt dificila si nu ma inteleg nici pe mine ,ce vreau cu adevarat de la viata….stiu doar ca vreau sa fiu libera,sa fac ce vreau,sa merg unde vreau,cu cine vreau,sa stau cat vreau,fara sa dau explicatii nimanui….relatia noastra a devenit monotona si nu imimai place…u vreau sa te superi pe mine ,dar asa este….suntemt otal diferiti unul fata de altul….nu vreau sa sufere nimeni,asa ca e mai bine ca fiecare sa-si vada de viata lui ,separat ….pana cand voi sti ce inseamna o astfel de relatie….nu pot vorbi cu tine doar la anumite ore ,cand eu poate nu pot sa vorbesc si ajungem sa nu ne spunem nimic….nu vreau decat sa ramanemprieteni,daca vrei asta,si atat…sper sa nu ma urasti….stiu ca aveai incredere in relatia asta,dar eu nu stiu ce mai vreau de la ea…..o sa-mi para rau poate un timp si apoi o sa-mi treaca…..daca destinul o sa ne vrea impreuna,o sa fim impreuna…..daca nu,fiecare isi vede de viata lui in continuare,pentru ca tu esti un baia diferit de ceilalti,dar care nu e potrivit stilului meu de viata….te rog sa nu te superi pe mine,poate e mai bine asa…” am primit acest mesaj de la iubita mea si nu stiu cum sa reactionez… nu inteleg care e problema… ma puteti ajuta?
Ma simt fericita cand alerg, cand biciclesc, cand imi strang parintii in brate, cand ma uit la fiul meu, cand se intorc berzele, cand se coc ciresele…multe ma fac fericita. Dar cand vine seara, totul se schimba. Iubesc pe cineva aflat la mii de km distanta. In 3 ani am petrecut 9 zile impreuna. Si nu cred ca o sa am Mai mult de atat o perioada. Dorul si gandul de a-mi lipsi atatea ce tin de el, imi umbresc micile/marile bucurii. De multe ori simt ca-mi lipseste ceva.
Imi place mult articolul! Multumesc
Vreau doar sa ti spun ca esti genial,am 19 ani,si unele lucruri pe care le ai spus in articol,le am constientizat si singur,insa tu esti persoana care m a facut sa mi dau seama ca am dreptate,si pe viitor,tot la psihologie vreau sa dau.iti multumesc frumos si sper sa ai parte de tot ce inseamna iubire.o zi buna
Am o relatie de doi ani jum .La inceput il iubeam asa mult incat nu vedeam defecte nu mai vedeam pe nimeni faceam si am facut de a lungu relatiei sacrificii trecand peste orice pentru el .Acum nu stiu ce mai simt sunt confuza se vede ca ma iubeste ,tot ce zic ,face, se zbate sa avem cu ce sa ne formam familia.Sper ca ve ti putea sa-mi d.ati un sfat ma simt confuza daca l mai iubesc sau nu .Uneori ma uit la el si nu am dispozitia necesara sa l pup pur si simplu, alteori nu pot sta fara el …..
Citind articolul tau, mi-am dat seama ca momentul in care am simțit ca mi-am pierdut sufletul a fost cu adevărat real si nu o fantasmă a mea. Dar l-am regăsit era înghemuit dupa ușa. L-am hrănit cu tot ce am avut mai bun. Dupa o perioada am simțit ca Iubește tot ce-l înconjoară. A iubit mult fara prea multe întrebări sau așteptari. Nimeni nu a înțeles ca poate sa plece de lângă mine tocmai pentru ca este iubit. I-am spus : gândește-te si decide, daca tu vrei sa plec, eu voi fi de acord pentru ca te iubesc, pot sa ma despart de tine pentru ca te iubesc. Nu!!! Nu a înțeles nimic. A rămas alături de mine dar si-a pierdut sufletul, il vad… il simt …. ( stiu ca suna confuz, dar povestea este lunga si putin complicata). L-am iubit asa cum nu am iubit pe minuni… Dar… Vorba autorului „sacii s-au golit”.
Buna ziua, sunt un tanar de 19 ani clasa a 12-a in pragul bacalaureatului. M-am indragostit de o fata (dupa o perioada de 2-3 ani fara relatii, dupa o suferinta) si dupa 2-3 luni am reusit sa intru in relatie adica i-am spus si dupa un timp a acceptat, iar acum avem o relatie de 1 luna si 2 saptamani. Am o MARE problema, de ceva timp nu mai simt ceea ce simteam, nu mai simt acea dragoste sa zic asa. Tin la ea enorm nu se pune problema, ma face fericit, este diferita si stie sa ma completeze. Nu inteleg de ce unele sentimente au pierit sau s-au preschimbat, unde a disparut ce era initial? Sunt frustrat nu pot sa invat ma gandesc doar la ea, ma tem ca voi ajunge sa nu mai tin la ea, ca ne vom desparti, nu pot sa traiesc cu asta nu stiu ce sa fac ca sa fie bine. Am mare nevoie de ajutorul dumneavoastra daca stiti cum sa ma ajutati. Am sa repet problema…dupa ce am fost indragostit de o fata timp de 2-3 luni am ajuns sa fiu intr-o relatie cu ea si totul a decurs perfect timp de 1 luna (cu mici certuri) dar acum uneori ba am sentimentul ca nu mai simt nimic, ba simt ca o iubesc foarte tare si ma zbat intre acestea 2 zi de zi. Cand sunt cu ea sunt fericit sunt rare momentele cand o privesc si nu simt nimic, in general imi face placere sa stau cu ea si ma simt bine, complet cand o vad razand cand ii aud vocea cand ne imbratisam. Este o fata extraordinara si as da orice sa o iubesc cu toata puterea de care dispun. Tin la ea enorm si simt ca nu pot sa merg mai departe fara ea, insa cu toate astea in capul meu este o vraiste de sentimente. Va rog daca puteti sa-mi deslusiti misterul, ce pot face sa o iubesc ca la inceput sau si mai mult. Va rog enorm sa ma ajutati, Va implor
teroriile astea se aplica si cand e vorba de a iubi un barbat insurat care zice ca isi iubeste SI nevasta?
Pera, vreau sa-ti multumesc pentru tot efortul, daruirea, dragostea de oameni si tot ce-a trebuit sa faci, ca eu sa citesc aceste randuri, ce mi-au bucurat sufletul si m-au facut sa inteleg mai bine cat de puternica este Iubirea.
Un lucru ar trebui sa intelegem, sa nu punem semnul egal intre iubire, placere si datorie.
Sa iubim cu pasiune orice, oricand si oriunde. Asa putem exersa iubirea.
Sentimentele sunt unice. Dimensiunea lor nu se poate cuantifica.
„O singura data in viata te intalnesti cu certitudinea!”, va amintiti?
Cred cu tarie in dragoastea fara raspuns. Dragoste nespusa, nestiuta, dar traita in adancul sufletului. Bucuria trairii este enorma.
Aceea dragoste fata de cineva care nu va stii nicioadata cat de mult il iubesti.
Mircea Eliade spunea: „Exista cineva pe lumea asta care ne iubeste nespus, iar noi nu stim ca aceea persoana exista”.
Iubiti fara sa asteptati, iubiti cu bucurie, cu forta, cu pasiune.
dar cum deci aceste 2 cetati sa se regaseasca din nou?sa nu dispara energia dintre ele,vorba, interesul?
As zice ca merge foarte bine teoria costuri – beneficii, mai completata cu cea a echitatii sociale. Cum bine spui la pct 2, daca caravana nu-i primita, incerci in alta parte. Tu ASTEPTI, CERI la randul tau o caravana de la cetatea cealalata, ca nu merge altfel. Nu poti obliga – cum spui, si daca nu primesti, mergi mai departe pana gasesti una care-ti intoarce atentia cu propria-i caravana, in functie de cat ai reusit tu sa o impresionezi. Practic tu cauti pe cineva in vederea unui troc, cu un pret subiectiv, MEREU relativ. Tot la asteptari se rezuma, doar ca nu mai sunt asa directe, treci mai usor poate cand darurile tale lovesc porti inchise. Ori cand sunt primite si nu primesti inapoi ceva – eventual un simulacru.
Si foarte probabil ca tu ori cetatea cu care faci schimbi, la un moment dat va alege sa isi diversifice schimburile ori sa le schimbe cu totul, un schimb de „furnizor”. Fiindca-s mai bune, cel putin asa pare iarba vecinului. Sau pur si simplu constata, cum ne zice teoria echitatii sociale, ca privind in jur, altii dau sau primesc caravane mai insemnate ori mai altfel, parca conditiile de troc sunt mai avantajoase. Si din nou schimbarea.
Numai donatia inseamna a darui neconditionat, iar iubirea nu prea e donatie.
Am ajuns si eu la acest nivel, daruiesc iubire neconditionata.Nu astept nimic in schimb si nici nu sufar daca as fi parasita.Din contra as fi fericita ca pot sa -l las sa fie fericit cu alta si eu sa dispar definitiv. Daca nu ar fi fericit cu mine, de ce nu ar fi cu alta?
eu nu inteleg de ce nu ma iubesc anumite colege de munca si nici sefa. desi ma straduiesc sa-i fac pe plac sefei si prietenelor ei , eu cea marginalizata. unde gresesc?
„Logica spune ca un om este puternic atunci cand face ceva ce altii nu pot sa faca.”…O casnicie rupta dupa 20 de ani pentru motive gen „nu te mai iubesc…vreau altceva…mi-ai mancat banii…vreau sa cunosc alte femei (exprimarea imi apartine, pentru ca nu pot reda intocmai expresia) inseamna putere?
Buna Pera!Articolul tau este genial si imi place felul tau unic si corect de a explica ce este iubirea cu adevarat.Pana sa citesc acest articol aveam impresia ca iubesc,dar mi-am dat seama ca defapt este doar o iluzie…ceea ce e foarte trist dar totusi atat de adevarat.Ceea ce e trist..este ca acest adevar il constientizez doar aparent,sufletul si inima mea simtind intr-una altceva.Ceva ce ma sperie si nu ma lasa sa traiesc linistita asa cum o faceam inainte.Sa zicem ca traiesc o poveste de iubire imposibila in acest moment carein trecut a avut un inceput.Acum 4 ani m-am cunoscut cu un barbat.Eram colegi de serviciu.Eu lucram acolo iar el a venit mai tarziu.Printre atatea chipuri neutre cate erau in acea camera el mi.a atras atentia intr.un mod f placut.Am simtit ceva puternic cand l.am vazut…si nu stiu cum sa explic..fizicul lui nu era cine stie ce dar ma atragea f mult energetic as putea spune.Inca din clipa in care l.am vazut am vorbit cu el si imediat dupa am devenit foarte apropiati.Pentru mine era precum o gura de aer..ma atragea enorm felul lui de a fi,de a ma privi,de a zambi,de a comunica cu cei din jur.Totusi el nu era deloc bine vazut in ochii colegilor nostrii..multi m.au avertizat in privinta lui si mi.au spus sa ma feresc de el.(erau persoane care il cunosteau dinainte mai bine).Dar eu nu i.am ascultat..decat pe jumatate.Imi petreceam f mult timp alaturi de el dar totusi nu.i dadeam ozacia sa se apropie prea mult de mine.Vorbeam foarte mult discutam dar nu am fost niciodata impreuna..fiindca imi era frica sa nu il pierd.Sa nu pierd acel barbat cu care vorbeam atatea si care imi era alaturi.Totusi in ciuda acestei frici m.am lasat odata sarutata de el…nu zic ce am simtit.El apoi mi.a propus sa fim impreuna si.mi tot spunea ca simte ceva pt mine.Dar eu nu.l credeam..cu toate ca m.am lasat purtata de val si l.am sarutat nu voiam sa complic situatia si mai mult.Ma rog…Zilele au trecut,timpurile s-au schimbat…Oamenii care il criticau odata i.au devenit f buni prieteni,iar eu cea care i.am ascultat sa stau departe am avut de suferit.Relatia mea cu respectivul s-a stricat..am inceput sa ne uram foarte tare unul pe altul..am avut momente in care nu.l suportam deloc si dupa ce ne certam ne impacam aparent printr-un sarut…ce ne amintea de inceput.Mai mult de atat nu a fost intre noi.In fine…din cauza ca eram amandoi la acelasi serviciu ne intalneam f des si petreceam f mult timp in aceeasi incapere.In timp din diferiti factori am inceput sa ne certam mai rau..f tare si chiar sa spunem ca nu ar fi trebuit sa ne cunoastem vreodata.Am uitat sa precizez ca in cearta noastra interveneau si alte persoane geloase sau invidioase chiar care voiau din tot sufletul sa ne vada ca ne certam.Si au reusit.El in timp a capatat o ura foarte mare pentru mine si avand un comportament ironic in general mi.a facut f mult rau cu atingeri si insinuari si a profitat de faptul ca stia atat de multe despre mine.El imi facea rau,ma vorbea pe la spate si dupa venea la mine si imi vorbea ca si cum nimic nu s.ar fi intamplat.Iar eu…il iertam de fiecare data.Si ajungeam din nou sa ne sarutam cu acelasi foc.Intre timp el mai avea iubite si eu alte relatii dar nici unele nu functionau si din cand in cand iar ne intorceam unul la altul.Eu ma intorceam pt ca il iubeam sincer si inca simteam ceva puternic pt el in ciuda raului pe care mi.l facea dar el…cred ca avea doar un singur interes animalic in cap pe care ar fi vrut sa il realizeze.Si totusi nu i.a reusit niciodata.Chiar daca l.am primit langa mine de fiecare data a fost sentimental,fizic nu.Toate astea pana acum un an cand am realizat ca intra adevar imi este precum un dusman si in tot acest timp mi.a vrut doar raul si acel lucru..ma rog.In acest an de serviciu noi nu am mai vorbit decat foarte rar si ne uram din rasputeri.Dar firma la care lucram s-a inchis si amandoi a trebuit sa ne facem bagajelul si sa ne intoarcem la cuibul nostru.Acum ca nu mai lucrez in acelasi loc cu el ma nelinisteste..imi provoaca stari de tristete si melancolie maxima.Si sunt disperata pt ca nu inteleg de ce inca mai simt asta dupa atata rau cat mi.a facut.Simt ca il urasc si il iubesc in acelasi timp la intensitate maxima.Nu inteleg ce se intampla cu mine si in inima mea.Ce stiu este ca nu ma suporta si nu mai contez deloc pt el..dar eu..ma gandesc la el neincetat si nu suport sa stiu ca nu o da.l mai vad deloc.Si dupa tot acest sentiment de iubire resimt iar acea ura enorma pt el.Nu inteleg ce are in plus fata de alti baieti..fizic vad ca nu e cine stie ce frumusete dar …simt ca il iubesc..chiar daca mi.a facut atat de mult rau.Niciodata nu am mai simtit asta cu alt barbat.Ma plictiseam f repede de toti.Poate pt ca nici unul nu s.a purtat atat de urat cu mine…Ma simt ciudat.De altfel sunt o persoana echilibrata dar cand vine vorba de el ma transform intr.o tornada haotica plina cu diverse contraste stranii..ba mai mult..intr.o fiinta masochista.
Sunt cu cineva d 7 ani dragii mei nu stiu c’è mi sa intamplat…acu doi ani am cazut intro depresie din care am iesit mai mult sau mai putin…….dar am ramas cu o fixatie in CAP Ma gandesc mereu Daca e iubire sau pur si simplu a fost doar un spriin cand au murit parinti mei ca dupa lam cunoscut p El Daca ati mai simtit asta va rog spuneti cum ati iesit? Va urez numai bn
Mi -a plăcut tare mult articolul tău. Mă simt secata emotional pe moment și am căutat pe google : când nu mai stii ce e iubirea. Și am dat de articolul tău. M a ajutat puțin Îți mulțumesc pt. Logica și simplitatea care ai afișat în gândurile tale.
„Si pentru ca omul sufera din cauza faptului ca este rupt de spiritul sau, ceva fundamental si sursa adevarata a fericirii si implinirii lui, isi alina acea suferinta prin alcool, mancare, droguri, jocuri de noroc si orice alta forma imaginiabila sau inimaginabila de ”medicamentatie”
Totusi, pentru ca eu nu am fost in stare singur sa gasesc un raspuns, viata m-a ajutat.
Mi-a luat tot ce aveam , sau ceea ce credeam ca am. Relatie, stima de sine, placerea de a muncii, sanatate. Devenisem obez, la limita dintre supraponderal si obez.”
Pera , cum faci sa treci peste criza asta? sa te regasesti ? prietena mea trece prin ceva asemanator , poate chiar ceea despre ce vorbesti , si nu stiu cum sa o ajut .. Din ce ai zis , urmeaza sa piarda tot… asta insemnand si pe mine …
Multumesc pentru ajutor !
Bună
Eu am iubit o persoana cu toată inima și sufletul meu , i am dat tot ce am putut de la libertate (nu i am pus piedici in viata ) până la bani! De multe ori m-am lăsat pe mine fără bani ca sa aibă el pentru (nevoile sale ) .Dar m a inselat …mi a trădat increderea si inima ! Unde am greșit eu? De ce continui sa rămân intr-o relație bolnavă? ?
Definitia dragostei, asa cum am gasit-o in volumul II al Filocaliei data de Sf. Maxim Marturisitorul, pagina 54, Intaia suta a capetelor despre dragoste:
„1. Dragostea este o dispozitie buna si afectuoasa a sufletului, datorita careia el nu cinsteste nici unul dintre lucruri mai mult decat cunostinta de Dumnezeu. Dar este cu neputinta de a ajunge la deprinderea dragostei cel ce e impatimit de ceva din cele pamantesti.”
„2. Dragostea e nascuta de nepatimire; nepatimirea de nedejdea in Dumnezeu; nadejdea de rabdare si infdelunga rabdare; iar pe acestea le naste infranarea cea atotcuprinzatoare. Infranarea, la randul ei e nascuta de frica lui Dumnezeu. In sfarsit, frica de credinta in Domnul.”
„3. Cel ce crede in DOmnul se teme de chinuri; cel ce se teme de chinuri se infraneaza de la patimi; cel ce se infraneaza de la patimi rabda necazurile; cel ce rabda necazurile va avea nadejde in DUmnezeu; iar nadejdea in DUmnezeu desface mintea de toata impatimirea dupa cele pamantesti; in sfarsit, mintea desfacuta de acestea va avea iubirea catre Dumnezeu.”
[…]
Este limpede ca daca vrem sa invatam iubirea trebuie sa avem in vedere pe Dumnezeu, sa cerem de la El acest dar. Fara Dumnezeu nimeni nu poate sa inteleaga ce e iubirea, iubirea nefiind ceva ce se raporteaza la trup sau la materie…
Una este sa iubesti pe Dumnezeu si altceva sa iubesti trupeste. Asa cum exista diferite lucruri asa exista si posibilitatea de a iubi acele lucruri, dar cel mai vrednic de iubit este Dumnezeu iar celelalte palesc atunci cand se intampla aceasta. Nimeni nu ar trebui sa iubeasca mai mult lucrurile decat pe Dumnezeu. Iar cine il iubeste pe Dumnezeu si se invredniceste de cunostinta adevarului acela stie ce rol are fiecare lucru si cate iubire sa-i acorde si care-i este locul.
…
Un calugar zicea ca sunt 9 feluri de iubiri:
1. Iubirea dintre copil si mama.
2. Iubirea dintre fratii de sange.
3. Iubirea mamei pentru copii.
4. Iubirea dintre soti.
5. Iubirea dintre veri.
6. Iubirea dintre rudenii.
7. Iubirea dintre prieteni.
8. Iubirea aproapelui.
9. Iubirea de Dumnezeu.
Primele 7 sunt firesti, ultimele 2 sunt [peste fire], adica numai cu ajutorul lui Dumnezeu se pot realiza.
(sper ca nu am gresit clasificarea, dar in orice caz este suficient de sugestiva)
„7. Sufletul e mai bun decat trupul si daca Dumnezeu, care a facut lumea, e neasemanat mai bun decat lumea, cel ce cinsteste trupul mai mult decat sufletul si lumea zidita de Dumnezeu mai mult decat pe Dumnezeu nu se deosebeste intru nimic fata de inchinatorii la idoli.” (Filocalia, vol II, pag.55)
Pilda de dragoste ne-a dat Hristos care a patimit cu trupul pe cruce pentru mantuirea noastra, si si-a dat sufletul rascumparare pentru multi: „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi.” (Evanghelia dupa Ioan 15,13) Aceasta este dragostea cea mai mare si adevarata. Iar celelalte care tin cont de lucruri trecatoare si se refera cum sa ne simtim bine in pielea noastra sunt de fapt egoism, neavind in vedere pe cel de langa noi sau pe cel cazut intre talhari care este sufletul ranit de patimi si care prin starea sa cere sa fie ingrijit duhovniceste.
Iata ai/aveti o directie pe care sa mergeti!
super povestea , tin cont de orce pas pera ,
Felicitari! E un mod de a-ti organiza sentimentele,emotiile ,trairile.Niciodata nu cred ca putem defini „o perceptie” ,cum ai spus si tu. Esti sigur ca peste ani ,nu vei adauga sau vei sterge ceva din schema vietii?:) Esti insa profund deoarece vrei sa si cunosti,nu doar sa te avanti.Mi-ar face placere sa iti citesc alte articole,carti daca ai…eu am intrat intamplator pe site-ul asta si am primit un raspuns onest de la tine:).Te rog,anunta-ma cand mai postezi ceva,am sa citesc cu mare interes si cu sufletul deschis:)!
impinsa de o suferinta interioara imensa am devenit agresiva si indiferenta…am intalnit barbatul care credeam eu ca este idealul meu care m-a aruncat in abisurile intunecate din interiorul meu….este o buna bucata de timp de cand traiaesc numai cu mine insumi si imi place sa cred ca am reusit sa fac destui pasi inainte…articolele tale au o contributie importanta…ma ajuta sa-mi inteleg trairile…iti multumesc!
Pera, este foarte mult adevar in ce ai scris si esti minunat! Faptul ca imparti asta cu ceilalti, este o dovada de iubire pt care iti multumesc.
Edith
esti bolnav
Adica , trebuie sa ai intai o viata implinita si fericita ca sa poti oferi iubire la randul tau , dar sa si primesti. E ca un fulger in inima cand iti dai seama de acest lucru atunci cand deja esti casatorit, ai un copil si realizezi cat de mult trebuie sa mai „lucrezi” pana sa reusesti sa oferi familiei tale aceasta iubire pura si adevarata. E greu , dar mi-e clar oricum ca n-am de ales decat sa mai lucrez la viata mea personala. De ce spun ca e greu ? Fiindca e greu sa te ocupi si de tine cand ai un copil mic care iti ocupa tot timpul si un sot… deci nu cred ca reusesc sa imi incarc bateriile 100%. Si bateriile astea sunt destul goale..Nu am un job, nu am un hobby , nu am prieteni doar cunoscuti. Cand am timp mai intru pe net , citesc una alta, ma joc sau ma uit la o telenovela, in rest viata mea e dedicata familiei. E clar ca nu am de unde „sa dau”. Multumesc Pera pentru acest articol, am aflat aici ce n-am reusit sa aflu pana acum niciodata… Va fi greu dar cel putin stiu incotro tre’ s-o iau. Acum stiu adevarul. Iti multumesc!
Draga Pera. Esti fenomenal! mi-a placut mult articolul tau si abia astept sa-ti citesc si cartea. Am o nelamurire totusi. Sunt casatorita de 11 ani. Cand mi-am cunoscut sotul a fost dragoste la prima vedere cum se zice, acea atractie magnetica pe care o poti simti din prima. El m-a remarcat si m-a placut doar ca in acea perioada nu era linistit sufleteste trecand prin niste probleme mari…despre care nu pot vorbi aici. La foarte scurt timp am si format un cuplu, insemnand la distanta de o saptamana. El mi-a zis de la inceput ca ma iubeste enorm si neconditionat, eu n-am inteles cum poti sa iubesti asa repede pe cineva pe care nu-l cunosti, intr-un timp atat de scurt. Eu am mai fost indragostita ceva vreme, vrajita de ce vedeam la el in personalitatea lui, descoperind ca avem si foarte multe lucruri in comun, conceptie de viata, hobby-uri, etc.doar ca ceva in comportamentul lui nu mi-a mai placut la scurt timp si am simtit ca ma distantez emotional de el, eram dezamagita si ma inchisesem in mine. De aici au inceput problemele de comunicare dintre noi, blocand practic sa ne cunoastem reciproc. El a fost ca o carte de schisa pentru mine doar ca eu am avut ochii inchisi mai tot timpul. Ne-am casatorit foarte repede, la nici un an dupa ce ne-am cunoscut, am facut si copil foarte repede, in sensul ca dupa casatorie la o luna am si nascut. Fiind foarte indragostita de el am acceptat sa fac anumite lucruri pentru el, chiar daca eu nu ma simteam inca pregatita sa le fac. Am avut in toti acesti ani atat bucurii impreuna cat si dezamagiri, probleme financiare, certuri…In primii 5 ani de casnicie cu el m-am simtit incatusata, nu m-am simtit cu adevarat libera si linistita ca mi-am gasit persoana potrivita pe care s-o iubesc toata viata. Am avut senzatia ca suntem doar prieteni si atat. N-am mai simtit ca il iubesc ca pe barbatul meu, am vrut sa divortez de vreo 3 ori de el, si l-am facut sa sufere; doar ca de fiecare data mi-am dat seama pe urma ca nu asta vreau, pur si simplu vroiam sa-mi continui viata cu el, doar ca vroiam o schimbare in bine. Dupa multa vreme am realizat ca problema la noi a fost comunicarea, eu nu m-am deschis fata de el, de frica. In urma cu 5 ani, el se schimbase deja in bine. Mi-a placut mult „noul” sot 🙂 si am inceput incet incet sa ma simt mai apropiata de el doar ca eu m-am comportat cam rece uneori cu el, nu l-am respectat indeajuns si el a simtit ca vreau sa-l domin, sa-l subminez si l-am facut iar sa sufere, fara sa vreau intentionat. Practic eu aveam unele nemultumiri inca in ceea ce-l priveste si iar n-am comunicat cum trebuie, civilizat cu el. In urma cu 1 an jumate a cunoscut o fata de care la scurt timp el s-a indragostit. A avut o relatie in paralel cu ea timp de 1 an de zile fara ca eu sa aflu prea devreme. Cand am aflat am fost devastata! am simtit ca mi-a murit o persoana draga mie si nu intelegeam ce se intampla pentru ca eu totusi ma simteam bine in casnicia cu el dupa ce s-a schimbat in atitudine, devenise mai bland, nu mai aveam gandurile de la inceput de a divorta de el.
Am inteles dupa ce-am citit articolul tau ca mie cel putin mi-au lipsit acele lucruri de care aveam nevoie sa umplu golul pe care il simteam in relatie de multe ori: hobby-urile, prietenii, familia etc….la fel si lui, uneori. De aceea am avut multe momente de nefericire si nu stiam ce se intampla defapt.
Revenind la povestea cu aventura lui: mi-a spus ca ea i-a amintit de mine de la inceput, cand eram mai blanda si mai respectuasa cu el, personalitatea mea semanand oarecum cu a ei.
Desi m-a durut de tradarea lui, am inteles ca el vroia defapt o schimbare in bine la mine, cum si el a facut-o. Sa-i ofer si eu la randul meu iubire adevarata. Bine-nteles ca dupa toata aventura asta, el se simte inca foarte vinovat, mai ales ca si-a incalcat propriile principii in picioare si nu stie cum sa iasa din impasul asta.
A ajuns acum in momentul in care se gandeste daca sa aleaga intre mine si ea. Imi spune ca eu am fost si inca sunt dragostea vietii lui, acel special pe care nu-l poti uita niciodata, doar ca ii e frica ca va putea ajunge sa fie nefericit langa mine, inca nu are incredere totala in mine, si se gandeste ca poate alaturi de ea va fi mai fericit, desi nu o cunoaste atat de bine ca pe mine, in atatia ani petrecuti impreuna.
Fata de ea a zis ca simte si mila, ca tine la ea, ca o iubeste in alt fel, la un nivel mai mic, probabil doar prietenesc, nu stiu.
Am inceput si eu sa ma schimb in bine dupa ce-am aflat de ei doi, sa realizez ca intr-adevar nu l-am respectat cum merita, si am observat ca pot sa imi controlez impulsurile si actiunile negandite.
Acum vreau sa vorbesc despre nelamurirea mea. Daca simte ca ma iubeste cu adevarat, acea iubire dintre un barbat si o femeie, nu doar de prietenie, de ce nu mai simte pasiunea, atractia fizica?
E posibil sa fie din cauza stresului, a socului celor intamplate? si ca e nevoie de un relax mai mare? sa se aseze lucrurile.
Eu simt totusi ca pasiunea aceea va aparea la un momentdat cand si el isi va reveni si va fi linistit.
Dragostea dintre noi se poate schimba doar in dragoste de prietenie si atat, brusc dupa 11 ani?
nu prea as crede ca e posibil.
Sper totusi intr-un nou inceput cu el, mai ales ca acum ne cunoastem foarte bine, comunicarea dintre noi este aproape perfecta! Eu stiu ca imi doresc sa imbatranesc alaturi de el, si totodata vreau sa-l vad fericit, stiu cum sa-l fac fericit, stiu de ce are el nevoie.
Amandoi tinem foarte mult la traditionalism, si la ideea de familie unita.
Cand e iubire, totul e posibil. 🙂
Superb.
Daca tu numesti „iubire” ceea ce ai scris mai sus , eu am traito si o traieste , Am plans o sg data dupa prima”iubire”la 17 ani dar azi am 29si cu timpul miam dat seama de ce este iubirea intradevar. Un singur lucru nu inteleg de ce exista „gelozie”desi eu ofer iubire si mi se ofera. Iubesc exact cum ai scris tu mai sus si mi se ofer a iubire. De ce exista gelozie? De ce ma gandesc ca merge cu alta?
După 9 ani de căsătorie cu meu soţ cu 3 copii, sotul meu a început să ieşi cu alte femei si mi-a arătat dragostea rece, pe mai multe ocazii el ameninţă să divorţeze de mine dacă îndrăznesc întrebare-l despre aventura lui cu alte Doamne, am fost complet devastat şi confuz până când un vechi prieten de-al meu mi-a spus despre o rolă de vraja pe internet numit DR. Ojenga care ajuta oamenii cu problema lor relaţii şi căsătorie de puterile dragoste vrăji, la început m-am îndoit în cazul în care astfel de lucru vreodată există, dar a decis să-i dea un try, atunci când am contactat-l, el a ajutat-mi arunca o vraja de dragoste şi în cadrul 24 oră sotul meu a venit înapoi la mine şi a început scuze, acum a încetat să ieşi cu doamnele şi el este cu mine pentru bine şi pentru real. Această rolă mare vraja de contact pentru problema ta relatie sau de căsătorie şi tot felul de problema veţi găsi dificil de a rezolva şi el va pune o soluţie durabilă să-l. Aici este adresa de e-mail, [email protected] noroc să ai.
interesant ce scrii aici, dar e atat de greu de pus in practica… eu am trait alaturi de un betiv, timp de aproximativ 30 de ani… am tot sperat ca se va schimba odata si-odata…n-a fost sa fie asa. toata viata mea am trait fara o viata armonioasa de cuplu… el a trait in lumea lui, iar eu mi-am crescut copilul si mergeam la serviciu, atat…nu dragoste, nu afectiune, nu comunicare…absolut nimic… de ce am stat, doar pt a avea copilul tata…acum realizez ca am gresit…m-am trezit la realitate tocmai acum cand am simtit ca am sufletul gol, cu un prezent ce nu il pot face fericit pt ca trecutul ma urmareste…imi vin in minte toate evenimentele neplacute pe care le-am trait..si au fost ceva, de fapt cam tot timpul…frumos nu cred ca a fost vreo 10 zile in toti acesti 30 de ani…se spune ca viitorul il putem face noi, dar eu nu mai am puterea sa mai repar nimic… s-o iau de la capat, nu pot pt ca acum sunt prizoniera bolii….
am sperat intr-o schimbare a lui, dar m-am schimbat eu..dintr-un om sanatos intr-un om bolnav.
Foarte frumos!!
Foarte ingenioasa metafora cu cetatea cat si cu cele trei faze ale caravanei: jefuirea, neacceptarea sau acceptarea. Felicitari ca vorbesti pe limba tuturor.
Ai mare dreptate in ce spui iar exemplele tate sint pe intelesul tuturor Ce pacat ca nu poate toata lumea sa isi trateze adevaratele suferinte la un psiholog ca, din pacate la toti ne trebuie sa stim ce i cu noi de ce avem anumite atitudinii in viata
Pera, dar daca esti intr-o relatie de cuplu in care unul dintre parteneri are nevoie de schimburi… sexuale cu alte cetati, pur ocazionale si fara niciun fel de implicare emotionala? Daca muzica, vocatia, familia, copilul, deplasarile, cursurile de formare nu sunt suficiente si exista aceasta nevoie de a experimenta sexual alte cetati, pentru ca numai asa poate da mai mult in relatia de cuplu? Cetatea mea cam ce ar trebui sa faca? Pentru mine, libertatea intr-un cuplu, dincolo de drumul personal si drumul impreuna, inseamna ca esti liber sa alegi mereu si mereu aceeasi persoana, fara sa simti ca renunti la altele, fara sa simti ca faci vreun sacrificiu fata de tine insuti. Pentru el, libertatea inseamna sa fii intr-un cuplu pentru ca vrei, cu micile escapade de rigoare. Pana acum au fost 3. Aparute pe fondul distantei dintre noi, implicarii mele mai mult in rolul de mama decat de sotie, a lipsei de comunicare, a oboselii si monotoniei. Pana in momentul in care eu am inceput sa pun mai multe intrebari, sa ma deschid mai mult, sa aflu mai mult. Si am aflat. Chiar de la el. Dincolo de trecut, pe care nu-l mai pot schimba si accept asta, desi am suferit si inca mai sufar, exista prezentul confuz. In care incerc sa inteleg aceasta nevoie de… libertate a lui. Nu, nu mi-am facut bagajele sa plec. Nu, nici el nu a facut asta. Apreciez curajul lui de a-mi spune ce s-a intamplat, de a recunoaste ca da, se mai poate intampla. Chiar si cu noi doi fiind bine, pe toate planurile. Dar nu are de unde sa stie asta pana nu experimenteaza. Deocamdata a experimentat cu noi doi fiind rau, pe toate planurile. Si a ales sa ramana. Nu stiu daca e bine sau rau… De doua luni ma confrunt cu stari contradictorii. Da, ne-am apropiat mai mult, ne-am spus adevaruri pe care nu stiu cati si le-ar spune deschis, cu riscul de a pierde tot. 11 ani. Un copil minunat. Si totusi…
Imi permit sa-ti raspund pentru ca articolul de mai sus din pacate nu ajunge la esenta lucrurilor si anume ADEVARATA METODA DE UMPLERE A IZVORULUI IUBIRII. Se opreste la cele exterioare; muzica, pictura, animalute e.t.c.care tin de FORMA, de suprafata, nu de nucleu.
Omul care se reduce numai la trup si lumea materiala inconjuratoare, nu are cum sa iubeaca pentru ca iubirea este legata de spiritual. Cand omul neglijeaza aceasta latura, in el, apar viciile: alcoolismul, dependenta de sex, drogurile, dorinta de putere, cauta bucuria in surogate imbracand forma unor patimi care se materializeaza in lipsa unei autucunoasteri si trairi spirituale autentice pe care o dobandeste numai printr-o relatie personala cu Dumnezeu.
Omul este implinit numai cand dezvolta aceasta relatie cu Dumnezeu pantru ca numai asa se cunoaste pe sine, devine liber invatand sa iubeacsa de la Dumnezeu care este iubire. Se descopera pe sine si propriile sale valori invatand ce este bucuria , pacea, blandetea, rabdarea.
Ca sa poata iubi omul trebuie sa renute la egoism si mandrie, boli pe care le vindeca tot cu ajutorul lui Dumnezeu.
Cat de frumoasa este viata dusa dupa principiile morale ale lui Dumnezeu si cat de minunat, nesfarsit si datator de viata este oceanul de iubire la care suntem chemati in fiecare clipa de ACESTA!
Din pacate nu vrem sa accedem la aceste valori, trunchiem adevarul si ne amagim cu iluziile unei realitati ultra palpabile, devenind tot mai morti sufleteste si apoi ne intrebam de ce ni se intampla noua. . .
Pentru ca nu intelegem ca VIATA=IUBIRE=DUMNEZEU
Cand ma reduc numai la senzorial si placere prin simturi, apare ura pentru ca nu poti atinge implinirea si fericirea decat intelegand ca tu faci parte dintr-un intreg din care sufletul nu pote fi exclus. Sufletul trebuie hranit cu Duh Sfant altfel moare si omul ajunge un nefericit in aceasta lume,
OMUL NU POATE IUBI DECAT DACA ARE O RELATIE CU DUMNEZEU .
EL este esenta iubirii si Cel care ne invata sa iubim. In afara acestei relatii suntem limitati de ceea ce suntem noi ca oameni si ne putem extinde numai capatand putere de la El. Doar simtindu-i iubirea poti la randul tau sa iubesti.
Asa ca, Ioana, sotul tau si toti cei care traiesc numai in lumea trupeasca, materiala si a simturilor sa caute si experienta unei reletii cu Dumnezeu ca sa gaseasca bucuria deplina a vietii si implinirea totala din aceasta lume. Numai asa vor invata sa iubeasca iar cine iubeste nu mai simte lipsa iubirii de la semeni (doar daruieste) pentru ca primeste de la Dumnezeu. Aceasta experienta le inlatura pe toate celelalte si il implineste !
„Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul”. (Evanghelia dupa Matei, 13, 34) Cum ne-a iubit El? S-a rastignit pentru noi!
Sa va ajute Dumnezeu sa-i simtiti macar o singura data mangaierea harului Sau ca sa intelegeti despre ce vorbesc.
Pera, tind sa cred ca de cand ai scris acest articol experienta ta a cuprins sau v-a cuprinde si sfera spirituala altfel ceea ce afirmi nu ramane decat o incercare fara finalitate . Stiinta psihologiei nu poate fi completa si duce catre nicaieri daca scoate omul din contextul relatiei sale cu Dumnezeu.
Deci sa inteleg ca orice relatie de cuplu in care pui sentimente cu adevarat nu e buna…adica o relatie in care iti tii partenerul mai la distanta.
Magicianul ce pune tainele universului pe tapetul omenirii!
Si nu sunt vorbe mari,pentru ca ne calauzesti pe drumul propriilor noastre vieti!
Am citit acest articol la 5 dimineata , o sa ma intorc sa il citesc de cate ori voi avea nevoie. Voi cauta cartea ta . Trec prin o despartire si tot ce am citit mai sus nu-i o revelatie , sunt doar fapte de care eram constienta , insa nu le puteam accepta. Sunt la stadiul in care stiu ca trebuie sa iau liftul , il voi lua cu orice cost , oricat de frica mi-ar fi. Primul pas l-am facut deja , merg la un psiholog. Simt ca am atata iubire de oferit , nu doar barbatilor , tuturor care ma inconjoara . Vreau sa aflu cine sunt cu adevarat , vreau ca noua „eu” sa se nasca din iubire , furia a distrus tot pana acum. Nu stiu cum am dat de asta pe internet , dar a fost ca un pansament pe rana. Multumesc !
Extraordinar de bun articolul .
Draga Pera, acum înțeleg de ce am sentimentul ca mi.am găsit sufletul pereche. Citind articolul tău, am aflat răspunsul la unele întrebări ce mi furau zâmbete când ma gândeam la viitorul meu alături de EL… Îți mulțumesc din suflet 😀 asta da hidratare pt vara!!
Buna ziua prieteni vreau să împărtășesc mărturia mea și cât de recunoscător eu sunt de când iubitul meu a venit înapoi la mine, din cauza grătarului ajutor Dr. SAGURU UDO a cărui adresă de e-mail este [email protected] face pentru mine. prietenul meu sa despartit de mine prima săptămână a lunii iulie a anului trecut, deoarece el a crezut că am fost înșelat pe el, el mi-a spus că prietenii lui au fost spunându-i că i-au văzut pe altcineva atunci când el nu este în jurul valorii de am încercat să-l facă să înțeleagă că prietenii lui mint pentru el, dar el nu mi-a dat șansa de a explica-i acest lucru a fost modul în care el mi-a lăsat. după o lună de la despartire noastre am încercat să ducă o viață normală, fără el, dar a fost foarte greu pentru mine pentru a face față atunci am decis sa contacteze dr SAGURU UDO prin numărul său mobil +2349037545183 și adresa sa de e-mail [email protected] pe care am venit peste anul trecut 12 septembrie în timpul căutării mele caută ajutor cum să obțineți iubitul meu înapoi a aruncat o dragoste vraja pentru mine și de a face iubitul meu să vină înapoi la
mă în perioada de 48 oră. cu această bucurie în inima mea grătar Vreau să spun un mare gratie Dr. SAGURU UDO el este cel mai bun rolă vraja și el este cel mai bun
soluţie.
ES De asemenea, pe specializati următoarele probleme
(1) În cazul în care doriți ex-vă înapoi.
(2) Pentru a vindeca HIV / sau boli legate de AJUTORUL
(3) Vrei să fii promovat în biroul tău.
(4) Vrei femei / bărbați să fugi după tine.
(5) În cazul în care doriți un copil.
(6) Sunteți un antreprenor și doriți să câștige contracte
(7) Vrei să lega soțul / soției să fie
al tău pentru totdeauna.
(8) Dacă aveți nevoie de ajutor spiritual.
(9) Cum ați fost scammed și doriți să recuperați ai pierdut bani.
(10) Oprire Divorțul
(11) Invocarea de bani rituale
(12) Castiga Alegeri
Si multe altele..
E-mail ….. [email protected]
Vreau sa schimb scenariul „Caravana ajunge la destinatie dar nu este primita” cu „Darurile tale sunt primite”, sau cu noul meu scenariul „motivational”,”Caravana ajunge la destinatie si poate sa fie primita”.
Astept idei sau sfaturi pentru a-mi duce caravana in siguranta la cetate!!!Doar ce am iesit din propria mea cetate si as avea nevoie de ostasi!!
Multumesc. Am simtit si petrecut fiecare paragraf din articolul asta..
Minunat articolul!
Felicitari.Mi a placut ¨cetatea¨¨E minunata fericirea interioara .Va doresc tuturor sa ajungeti la ea .
Deci nu te cunosc, dar pot spune ca m-am îndrăgostit de modul tau de a scrie, de modul tau de a expune lucrurile!! E minunat!! Mulțumesc!
Multumesc!
Imi place articolul si m-a ajutat sa inteleg unele ,,nereguli” din relatia de cuplu!
Super tare Pera.De cand citesc mesajele tale si mai nou si cartile ,incep sa ma iubesc pe mine.Incep sa descopar iubirea interioara.Drept este ca ma ajuta si partenerul de cuplu care nu isi mai gaseste locul in acest cuplu cred.Am inceput sa ma iubesc pe mine si am trecut pe primul loc.Eu sunt prima.Multumesc.
Pera, vreau sa stiu care este limita in a oferi caravane cetatilor din pura daruire, si a oferi caravane cetatilor uitand sa mai iei in considerare cetatea principala (aka partenerul) pierzandu-te pe drum. Si unde vine inselatul emotional si fizic in aceasta ecuatie ?
Felicitari ! Articolul este super ! Ai castigat un zambet , de la un om ce se afla intr-un moment de tristete !
Îți mulțumesc om drag! :*
Cand ajungi sa faci asemenea lucruri si nu esti apreciat ajungi sa iti pui mai multe intrebari cand iubesti cu adevarat acea persona:
Unde am gresit ?
De ce mi-a facut asta?
Te inchizi in tine , iti trec multe prin cap ca esti vinovat dar Ñu ai nici o Viña , plangi ca un post si multe alte lucruri.
Cea ce spui tu in 90% dintre cazuri Ñu e iubire e sclavism .
E important sa vezi daca acea persoana merita iubirea .
Daca doar tu dai ci cealalta persoana Ñu iti da nimic Ñu e iubire adevarata . Tu iubesti iar celalalt e iubit. Asa sunt 90% dintre cupluri .
Eu cred ca sunt persoana care a atins si cunoaște iubirea bine . Ce e de facut daca esti legat de omul care nu vrea sa o descopere , omul care te cearta atunci cand faci gesturi de iubire , omul care te opreste sa atingi culmea fericirii asa cum iti place ?
Astazi , nu mai vreau sa dau dovada de suflet altruist pentru acest om …Sunt mai hotărâtă ca oricând !
Religia nu ne da voie sa atingem fericirea si iubirea suprema … Eu cred ca Dumnezeu iubeste oamenii care iubesc , oamenii care aleg pacea si nu conflictul . Cred ca nu este deacord cu conflictele din familii .
Acum ma intreb : exista iubire suprema in doi ? O putem găsi pe pământ ?
Foarte ingenios structurat dar in acelasi timp explicat pe indelete…multumesc mult pt acest articol
Ești foarte tare bravo!
Am probleme cu sotia mea simt ca nu ma mai iubeste si ma lasa an truna singur si avem 3 copii nustiu ce sa mai fac ajutatima varog ? poate iudesc io prea mult si nu ami dau seama
multa teorie de nimic. bla bla. nu vine nimeni sa te iubeasca, daca nu esti curva, cu tricou mulat si mult fond de ten. nici asa nu te iubeste, doar te foloseste. cand nu te vede cineva, degeaba. poti avea ditamai sufletul si toate calitatile. ori sunt curvari, ori insurati ori golani. nicio sansa la iubire si bucurie in doi. pera, bati campii si lumea te crede.
Extraordinar! Multumesc
Mi s-a spus de mai multe persoane ca nu stiu sa imi exprim sentimentele, ca nu stiu sa trimit caravana. Cum as putea sa rezolv problema asta?
Pera Novacovici, Te iubesc!
Multumesc.Mi s a luminat creierasul acum cu privire la iubire
buna, am fost și eu rănită și la rândul meu m-am închis iar în cele din urmă am realizat că mă mint și că am nevoie de iubire, dar..Problema e că nu pot da înapoi
Am mai incercat ar de atunci am iertat persoana care ma schimbat dar simt că sunt rece că piatra, la începutul unei relații mă deschid greu iar în cele din urmă toate par sa fie perfect dăruiesc și mi se dăruie iar apoi brusc când văd că merge că pe toate mă învăț și nu mai dărui, mi-e și jenă așa recunosc dar asta e adevărul..Care motivul? Vreau sa dăruiesc dar am impresia că ce fac parcă nu este apreciat chiar mi s-a spus că nu am făcut nimic pt pers de lângă mine..m-a descurajat total..
Ideea sună cam așa, contează cantitatea de dăruire fata de celălalt sau trebuie să existe o egalitate în asta?
E bun. Iubesc analogia ta. Cam asa a fost traseul si la mine. Calatoria e una care te testeaza pana n maduva si iti da ocazia sa iesi pe partea cealalta tu, cel care esti cu adevarat. Dar pana atunci m am mestecat si m am scuipat singura afara de multe ori :))
Unde este greseala mea, dacă scenariul 2 se tot repetă în orice relație?Pare totul frumos si când e sa fie oficial…ma trezesc ..ca am pierdut din nou timp cu cineva în care credeam ca e „alesul”….:(
Bună, numele meu este Laura Woods, trec printr-un articol și am aflat despre un bărbat numit Dr Akpabio. Am suferit de probleme de rupere cu diferiți băieți. A trebuit să contactez vrăjitorul. Steve era pe punctul de a mă lăsa pentru o altă femeie. Dar am rămas pozitiv și am crezut că îl voi putea întoarce și-l voi face să rămână. Iată și dr. Akpabio ma ajutat. Steve și cu mine suntem din nou împreună. Dr Akpabio este un om atat de frumos, el ma ajutat si eu cu problemele mele de sanatate. Mulțumită lui și datorită lui Dumnezeu pentru darul dat. Dacă aveți orice problemă, contactați-l pe acest e-mail: [email protected]
Puteți contacta Dr. Akpabio pentru următoarele:
(1) Dacă doriți să vă întoarceți înapoi..
{2} Dacă căutați un loc de muncă
(3) Vrei să fii promovat în biroul tău.
(4) Vrei ca femeile / bărbații să alerge după tine.
(5) Dacă vreți un copil.
(6) Vrei să fii bogat.
(7) doriți să obțineți vrăji de căsătorie
(8) Îndepărtați boala din vrăjile corpului
(9) Vraja de afaceri
(10) Numerele câștigătoare la loterie.
(11) Adu-ți înapoi dragostea pierdută
si multe altele…
Îl puteți contacta prin e-mailul său: [email protected] sau ce-l scrie: +234 906 167 0869
Bun, am inteles principiul „cetatilor” si al „caravanelor” pe care le putem trimite altora. Si e un principiu bun… pana la un punct.
Dar cum facem ca, in relatia de cuplu, sa fim siguri ca nu suntem tentati sa trimitem caravana „atasamentului” si a „sexului” catre multe alte cetati…? Nici noi, si nici sotul/sotia/partenera/partenera.
Pentru ca, orice ar zice cineva, STIM ca e bine sa existe stabilitate in relatia de cuplu, ca e bine sa existe exclusivitate cand vine vorba de sex (fie si daca ne gandim numai la sanatate), ca e bine sa existe loialitate, sinceritate, incredere si multe alte lucruri pe care vrem sa le pastram in relatie si e bine sa le pastram in relatie.
Cum ne putem asigura ca ne putem impune niste limite noua insine si cum ne putem asigura ca si partenerul nostru de cuplu isi va impune aceste limite?
Wow Sunt atât de fericit Astăzi numele meu sunt Sherri Ann Vreau să depun mărturie despre Bună Știri pe care le am, Soțul meu sa despărțit cu mine anul trecut trăind-mă cu fiul nostru numai pentru mine să am grijă și să mă mut cu o altă doamnă dar Timpul merge mai departe am fost foarte trist si am pierdut speranta in dragoste Am incercat tot ce am putut sa ma asigur ca se intoarce inapoi la mine dar cu atat mai mult incerc sa ma mai urasc tot mai mult, asa ca intr-o zi am venit online sa caut Apoi mi-am dat seama ce mi-a cerut sa fac si in mai putin de 24 de ore sotul meu care a trecut mult timp cu O altă doamnă ma sunat la telefon și mi-a cerut scuze că mi-am rupt inima că e gata să vină acasă și mi-a spus că îmi va face rău că îmi pare rău și îmi cer scuze că i-am iertat și acum trăim fericit în fericire și Acum suntem acum o familie fericită și el sa schimbat acum că mă iubește mai mult D mai mult si acum il pot controla pentru ca tot ceea ce spun este ceea ce va face, asa ca daca aveti astfel de probleme sau aveti nevoie de EX LOVER inapoi doar sa contactati acest mare dragoste Spell Caster numit GREAT MUTABA la [email protected] Sau Adauga-l Pe Whatsapp la +2348054681416 El va rezolva toate problemele tale indiferent cat de mare este …..
Salut tuturor celor care îmi citesc comentariul, toată mulțumirea merge la GREAT MUTABA pentru că m-ai ajutat să-mi readuc fericirea înapoi, m-am căsătorit cu soțul meu și am trăit bine și fericit. A ajuns într-o măsură atât de mare încât soțul meu, care folosește să-mi iubească și să aibă grijă de mine, să nu mai aibă timp din nou până nu am aflat că are o aventură cu o altă femeie în locul său de lucru, încerc să-l opresc, Efortul meu a fost în zadar brusc el divorțându-mă și a plecat pentru femeie. Mă trăiește cu trei dintre copiii noștri, plâng toată ziua, am fost în dureri și durere și am căutat ajutor. Am citit un comentariu cu privire la modul în care această mare vrajitoare numită GREAT MUTABA a ajutat o doamnă să-i aducă husban înapoi acasă după 45 de ani de destrămare și am văzut de asemenea atât de multe comentarii cu privire la modul în care GREAT MUTABA îi ajută pe oameni cu dragostea sa și vraja reunită. Așa că am decis să-l contactez și să-i explic problema mea, a făcut o vrajă de dragoste care face soțul meu să se întoarcă la mine și la copiii noștri și să nu mai gândească din nou la femeia din locul său de muncă. Acest om este trimis de Dumnezeu pentru a restabili pauza inimii și pentru a reuni relația. Poate ca domnul să fie forța ta și să continue să te folosească pentru a salva relația cu oamenii. Și dacă treceți prin orice problemă, contactați-l pentru ajutor pe adresa de e-mail; (greatmutaba @ gmail.com), vă promit că vă va zâmbi pe față și vă va face să vă simțiți fericit. Noroc, de asemenea, puteți să-l sunați sau să îl contactați; +2348054681416
Iubirea adevarata nu poate fi explicata, generata sau creata cu scheme gen daca x, atunci y. Ea exista sau nu exista. Se naste spontan, misterios si miraculos si este cea mai puternica forta din univers tocmai pentru ca nu se „adapa” din prietenii, muzica si alte activitati recreative. Iubirea este infinita si creste prin ea insasi, din ea insasi. In iubirea adevarata cu cat daruiesti mai mult, cu atat devii mai puternic si ai si mai mult de daruit. Restul sunt doar relatii cu care iti umpli timpul si iti pacalesti „foamea”. De aceea cei doi se saracesc unul pe altul. Restul sunt prostii, atasamente, compromisuri gen iti dau, imi dai, nu imi dai, nu iti dau. Cred ca iubirea apare candva in viata fiecaruia, dar foarte putini ii cedeaza si au curajul sa o traiasca. Majoritatea cautam motive pt care nu ar trebui sa, nu merita, nu e momentul, etc. Si apoi ne chinuim sa umplem golul cu muzica, prietenii si teorii „logice”., ca sa ne convingem ca n-am pirdut nimic”. Scuze, nu vreau sa rapesc nimanui placerea de a crede ca totul e sa joci dupa reguli, aplici schema si gata, problem solved! Dupa parerea mea nu exista nicio schema. Trebuie doar sa ai o „brave heart”, sa fii dispus nu sa ai o depresie, sa fii ranit, ci sa fii fericit ca ti se da sansa sa mori frumos, sa te desfaci in bucati, sa te faci praf si pulbere. Asta cred eu. Fie ca viata sa ofere fiecaruia toata iubirea pe care cu totii o meritam.
Numele meu este Lilian N. Aceasta este o zi plină de bucurie a vieții mele din cauza ajutorului pe care Dr. Saguru mi-a oferit-o ajutându-mă să-mi recuperez ex-soțul cu vraja sa magică și de dragoste. Am fost căsătorit timp de 6 ani și a fost atât de groaznic pentru că soțul meu mă înșela într-adevăr și căuta un divorț, dar când am întâlnit e-mailul Dr.saguru pe internet despre modul în care a ajutat atât de mulți oameni să-și primească ex Și ajută la stabilirea relației. Și face ca oamenii să fie fericiți în relația lor. I-am explicat situatia mea si apoi caut ajutorul lui, dar spre cea mai mare surpriza mea mi-a spus ca ma va ajuta cu cazul meu si aici sarbator acum, pentru ca sotul meu sa schimbat complet pentru totdeauna. El vrea mereu să fie lângă mine și nu poate face nimic fără prezența mea. Mă bucur foarte mult de căsnicia mea, o mare sărbătoare. Voi continua sa depun marturie pe internet pentru ca Dr. Saguru este cu adevarat un adevarat vrajitor. DUMNEAVOASTRĂ AȚI VĂ RUGĂM AJUTAȚI-L pe CONTACT DOCTOR SAGURU ACUM prin e-mail: [email protected] sau whatsapp +2349037545183 El este singurul răspuns la problema dvs. și vă face să vă simțiți fericiți în relația voastră.
1 LOVE SPELL
2 ÎNCERCĂ
3 FRUCTE DE FEMEI
4 PROMOȚIE SPELL
5 SPELL DE PROTECȚIE
6 SPELL BUSINESS
7 SPELL GOOD JOB
8 LOTTERY SPELL și SPELL CASE SPELL.
Forte frumos punctat eu cred ca esti o persona foarte deosebita cu multa multa dragoste si iubire
you might have a fantastic weblog here! would you wish to make some invite posts on my blog?
Bună seara, domnule Pera! M-a impresionat extraordinar articolul dvs. Prietenul meu este intr-o stare de nefericire, nu se mai regaseste in relatie și bea foarte mult. Zice că de un an se simte așa și a preferat sa ne despărțim. Mi-a mai spus că și-a dat seama că suntem diferiți și ca, lăsând așa unul de la altul mereu, vom fi nefericiț, iar doi oameni se pot iubi și nefiind într-o relație. Și mi-a mai zis că indiferent ce s-ar întâmpla, eu voi rămâne mereu o parte specială din sufletul lui. Și mi-a mai spus că nu are pe nimeni, nu caută și vrea să fie singur. Menționez că am fost împreună 9 ani. Eu aveam 14 ani și el 13. Acum avem 23, respectiv 22. El este un om cerebral, foarte serios și stabil în convingerile sale. Ne făcusem planuri de viitor. El vrea sa fie judecător și profesor universitar. Voia tot ce e mai bun pentru viitoarea lui familie. Acum nu mai vrea nimic din toate astea. Spune că nu știe ce va fi în viitor și nu vrea să-mi promită nimic. Eu am fost vreun an în depresie, am luat parte la inmormântari, am căzut în frici (de moarte, de boli, atacuri de panică), iar el mi-a fost alaturi mereu. Iar eu dintotdeauna am fost o persoana pesimista, fara încredere, stima de sine scăzută, mama mereu m-a descurajat, tata fiind scriitor și pictor și destul de în vârstă și depresiv nu prea are rabdare cu mine, sta singur, vorbim pe fuga, deoarece nu are chef de vorba decât când este beat și atunci vorbește numai el și numai despre ce ii convine. Singurul care mi-a fost alaturi emoțional a fost iubitul meu. Va rog doar să-mi dați un sfat. Ce ar trebui sa fac? Cum vedeți această situație? Există șansa să ne mai impacam? De două luni ne.am despărțit și nu ne-am mai văzut, dar vorbim zilnic. Aceasta criză de identitate a lui va trece? Oare daca am avut și avem amândoi probleme existențiale, de personalitate, nu ne-am iubit cu adevărat? Dar cum putem învăța să ne iubim cu adevărat? Ne-am înțeles bine dintotdeauna, compatibilitate perfecta, gusturi comune, că practic am crescut împreună, totul minunat, dar ce s-a întâmplat? Va mulțumesc din suflet!
Sa inteleg din acesta postare ca inainte de toate totul se reduce la nevoi?Ca inainte de toate trebuie sa umpli camarile cetatii? Dar cand intram in relatiile de cuplu venim cu nevoile noastre mai mult sau mai putin satisfacute. Iar cetatea care intra in relatie cu tine nu accepta schimburi cu alte cetati. Nu intelege ca ai ceva de daruit si poate alta cetate are nevoie de aprijinul tau. Vor exclusivitate. Si apar discutii. Si se ridica ziduri si apar santuri pline cu apa si crocodili.Si atunci trebuie sa fii singur pentru a putea darui din ce ne-a fost daruit si noua. Sau sa ai o relatie cu o cetate care are deasemenea de daruit si nu iti ingradeste libertatea . Iubirea care trebuie pazita nu valoreaza nimic.
Buna!Demult ma simt pustie,si nu imi mai pot reveni.Tot caut articole,citate incurajatoare,insa nimic nu imi poate explica ce simt si de ce ,sau cum sa ma simt mai bine.E pentru prima data cand o persoana total straina de trairile mele imi explica exact unde gresesc si inteleg totul mult mai limpede acum.Iti multumesc din suflet!
Buna Pera! Cel mai fain articol de-al tau pana acum cred… o intrebare totusi "Astfel, omul lasă tot ce e bun şi opreşte tot ce e rău, şi ştie să facă diferenţa între ce e bun şi rău" .. cum stii sa faci diferenta intre ce-i bun si ce-i rau daca durerea a fost atat de mare incat pur si simplu nu mai ai incredere in tine insuti ca ai mai putea sa recunosti .. si suflii si-n iaurt sau iei orice caracter bun si-l cauti in toate dedesupturile sau ii iei orice trasatura si o pui sub lupa
Cum as putea sa imi umplu rezervoarele cand activitatile care imi plac si ma incarca o deranjeaza pe sotia mea? Unele mai putin, altele foarte rau. Daca merg pe pista la o cursa, „sa ma potolesc ca o sa mor”,
Daca joc cu prietenii fifa, „Zici ca ai 5 ani, te joci pe Playstation”,
Daca vreau sa iesim intr-un pub, „Fereasca Dumnezeu, vrei sa iei bataie” sau „Mergem dar sa nu bei”. De ce as mai merge?!
Bineinteles am si placeri care pot fi considerate imorale, spre ex., dupa o saptamana lunga de munca, sambata seara vreau sa golesc o sticla de whisky si sa fumez un blunt. Nu vreau sa spun dupa asta ce se intampla. Nu sunt alcolic, beau ocazional.
Incerc, dar nu pot sa gasesc o activitate pe care am putea sa o facem impreuna, sa ma pot incarca.
Ar putea fi concediile impreuna, insa, fiind in concediu vrei sa scapi putin de rutina si sa faci cu totul alte lucruri. E o stare de extaz pe care nu o pot exprima pentru ca trebuie sa ma comport „civilizat”.
Incerc sa ofer iubire, dar nu am de unde, sunt gol. In acelasi timp, simt ca mi se ofera in unele momente, dar nu pot sa o primesc, nu mi se pare reala. Ar trebui sa fug de acasa ? 🤔
Ma aflu in acest moment intr-o etap a vietii in care nu credeam ca voi ajunge. Citind acest articol am realizat ceva: totul e in mine, cheia e la mine. Nu sotul care m-a inselat imi va da iubire, ci eu, prin maturitatea de a intelege ca trebuie sa imi gestionez sufletul. M-a calmat acest articol, simt ca inteleg lucrurile mai bine. Doresc sa ma schimb pt ca inteleg. De fapt cand am intrat in relatia asta am intrat incarcata de iubire, doar ca am uitat. Am uitat si am inceput sa fiu dependenta de o iluzie, aceea de fericire in cuplu. Dar fericirea vine din noi, din iubire proprie si neconditionata catre noi insine si cei din jurul nostru. Lasand la o parte egoul. Multumesc pentru acest articol extraordinar.
Nu cred ca exista un calcul matematic, doar nevoia de a oferii! , in felul tau iubirea ,iar cel de langa tine sa si simnta ca tu oferi!
Buna ziua , foarte frumos articol. Trec printr-o perioadă grea a vieții mele și în ultima vreme am inceput sa citesc o multitudine de articole psihologice și nu numai.
Am următoarele probleme:
1. As vrea sa deschid aceeași „cetate” care sa închis cumva tot din cauza mea.
2. Am înțeles că totul pleacă de la mine : să mă iubesc pe mine, sa fiu împăcat și fericit cu mine însumi, sa fac lucruri care îmi aduc bucurie și așa mai departe. Dar aici e o mare problemă: nu reușesc să comunic cu mine însumi, nu reușesc să găsesc o pasiune sau ceva care sa îmi aducă bucurie ( nu mă ajută , muzica, filmele, cititul, plimbatul , până nici comunicarea cu alte persoane) , analizând una mai bine am descoperit că înainte să cunosc pe fosta mea sotie am avut o viață ștearsă fara direcție, fără pasiuni, fără prieteni și tot așa , de aici nici ideea de „fa ce te făcea fericit înainte ” nu merge. Pot sa spun că viața mea a avut un sens și am fost aproximativ fericit doar vreo 8ani din viata-timpul cât am fost împreună cu fosta mea sotie, înainte mi-a lipsit iubirea de la părinți, socializarea cu alte persoane , am cam fost un singuratic toată viața mea . De a lungul vieții nu mi-am format o direcție de mers , sau ceva care sa îmi placă cu adevărat. Am avut ceva aproape 8 ani iar acum sunt mai GOL decât am fost înainte.
Sunt atât de fericit astăzi din cauza a ceea ce a făcut Dr. Ibinoba pentru mine. Iubitul meu
de 3 ani m-a părăsit acum 2 luni după ce l-am acuzat că a văzut pe cineva
în rest, am fost indus în eroare de prietenul meu care mi-a spus că se vede cu cineva
altfel, așa că l-am confruntat și m-a lăsat fără un cuvânt, așa mi-e dor de el
mult pentru că îl iubesc cu adevărat și tot efortul meu de a-l recupera a fost
inutil până când un prieten de-al meu m-a introdus în această mare vrajă
Caster a sunat-o pe Dr. Ibinoba, care o ajutase în trecut, am contactat-o
el și a povestit prin tot ce am trecut, m-a asigurat că este
o să revină la mine, dar am crezut că nu se va întâmpla,
după ce am făcut tot ce mi-a spus el să facă, spre cea mai mare surpriză a mea, prietenul meu care
refuzase să-mi preia apelurile a venit la mine cerșindu-mi iertare, el
chiar mi-a promis că nu mă va mai părăsi vreodată, toate mulțumesc doctorului ibinoba pentru
restabilind fericirea în viața mea. Cât despre mulți dintre voi în același
situație, contactează-l astăzi și fii fericit. Acesta este personalul lui
număr whatsApp: +2348085248069