Cand eram in anul 1 la facultatea de psihologie habar nu aveam inca nimic despre importanta traumelor din copilarie. Credeam ca am depasit acele vremuri la care nu doream sa mai ma intorc.
Imi redobandisem multa putere inapoi.
Taica-miu cel violent si agresiv ce a sadit cele mai multe traume in sufletul meu si mi-a rapit iubirea de sine si increderea in sine fara sa stie ce face, acum astepta ziua de sambata sa vin cu tigari, bani si o plasa de mancare.
Aveam casa mea in care locuiam cu iubita mea.
Aveam o afacere ce crestea an de an.
Aveam prieteni si colaboratori de vis.
Si cu toate astea, avand ceea ce lumea vestica numeste ”succes in viata”, adica pe plan material si vizibil, eu eram un om foarte bolnav.
Ma ingrasasem foarte tare, eram stresat permanent si incepusera sa isi faca loc in viata mea afectiunile cronice: boli de piele, stari de deprimare, lipsa de somn.
Boala mea era una a sufletului si nimeni in lumea vestica, nici macar psihologii nu iti vorbesc despre suflet.
Si pentru ca nimeni nu vorbeste despre cum sa vindeci intreaga ta fiinta, trup – suflet – creier, trebuie sa apelezi la o forma de a -ti administra singur medicamentele asa cum te duce capul pe tine.
In cazul meu, am avut 9 ( noua) substante si comportamente de care am fost dependent. Alcoolul, mancarea sau jocurile pe calculator, pariurile, drogurile sau munca 14 ore pe zi nu sunt decat forme diferite de a incerca sa amortesti durerea ce o simti non-stop, zi de zi.
Nu poti sa vorbesti cu nimeni despre aceasta durere pentru ca in ochii oamenilor tu ai succes si chiar ai, doar ca succesul material, statutul social nu sunt decat un efect al muncii interioare pe care o faci cu tine.
Si eu am facut munca interioara, mi-am dezvoltat abilitati si am reusit sa imi depasesc conditia de copil sarac fara optiuni dintr-un cartier marginas al Timisoarei.
M-a salvat auto-educatia si internetul si de aceea nu m-am oprit niciodata din a cauta permanent intelepciune si sa o aplic.
Doar ca cea mai mare vindecare si cea mai puternica evolutie in viata mea de abia urma.
In 2017 am intrat intr-o profunda stare de deprimare si disperare pentru ca mi-am dat seama ca o etapa mare din viata mea se apropia de sfarsit.
Au urmat 4 luni de zile de ” noapte intunecata a sufletului” in care cautam raspunsul fara sa stiu intrebarea.
Ce nu stiam pe atunci e ca viata se intampla in cicluri numite ” niveluri de constienta”, sau trepte de intelepciune si mie mi se cerea sa urc o noua treapta.
Dar nu stiam incontro sa ma indrept, cui sa cer ajutor si cum sa fac macar un pas in directia potrivita pentru mine.
Si atunci, in cel mai intunecat moment al vietii mele de adult, m-a gasit ȘAMANUL.
Ce s-a intamplat de atunci urmeaza sa iti povestesc in lunile ce urmeaza pentru ca incepe un nou ciclu in comunitatea Personalitate Alfa care se numeste ALFA și ȘAMANUL.
Ce vreau sa iti spun e ca de cand am inceput sa lucrez cu șamanul, vindecarea mea si evolutia mea s-au produs intr-un fel pe care inainte l-as fi numit MIRACOL, dar acum realizez ca nu este decat o arta, o stiinta si o forma de terapie care se cheama șamanism.
In ultimii 2 ani de zile am reusit:
- Sa imi descoper si vindec toate traumele din copilarie COMPLET
- Stiu ca le-am vindecat pentru ca a disparut golul interior si asta se vede in faptul ca nu mai am substante sau comportamente de care sa fiu dependent.
- Nu mai resimt golul interior, am dobandit autocontrol pentru ca mi-am vindecat caile neuronale si mi-am regenerat parti din creier care sunt afectate la traume
- Cautarea mea in exterior a incetat si am reusit sa imi intaresc relatia cu sotia mea si sa incep cu adevarat sa fiu prezent in casnicie, sa simt iubirea si conexiunea cum nu credeam ca e posibil si sa devin un barbat responsabil
- Si pentru ca toata munca asta odata facuta merita si premiata, Marele Spirit mi-a daruit in acest an un copil care acum este in luna a treia pe pamant, in burtica Oxanei.
Sunt absolut convins ca aceasta fiinta vie ce vine in viata noastra este un mare Maestru si vine ca rasplata pentru ca am fost dispus sa fac orice este nevoie:
- Sa imi vindec trecutul,
- Sa elimin fricile ca voi fi un tata absent si dependent,
- Sa ma curat de vechi traume si convingeri limitative
- Sa umplu golul interior
Mai mult, azi sunt psihoterapeut transpersonalist.
Dupa 10 ani de psihologie si 5 de formare in psihoterapie, cel mai mare vis din viata mea profesionala a devenit realitate in acest inceput de an.
Am devenit psihoterapeut transpersonal, o disciplina care uneste formele de terapie clasice, cele din psihologia si stiinta lumii vestului cu tehnicile spirituale ale estului si tehnicile stravechi ale șamanilor.
Si imagineaza-ti uimirea mea cand am descoperit ca tot ce stie psihologia si stiinta moderna, șamanii stiau si aplicau demult pentru vindecarea si evolutia omenirii.
Nu poti ajuta, vindeca sau ghida pe nimeni in evolutie daca nu intelegi cum functioneaza intregul.
Nu poti vindeca doar stresul din tine daca mediul in care traiesti vibreaza de oameni si situatii stresante in continuu.
Nu poti sa vindeci probleme de sanatate fizica fara sa intelegi ca fiinta umana este nu doar corp fizic ci are si ganduri, emotii, energie si spirit.
Nu poti aduce armonie in relatii de cuplu fara sa intelegi ca aducem in relatiile noastre propriile traume, vechi tipare si convingeri ce se cer actualizate si chiar schimbate.
Viata e despre evolutie, nu doar vindecare
Daca te-ai nascut dupa 1980 trebuie sa intelegi ca faci parte din prima generatie ce poate sa se vindece si sa evolueze in mod constient.
Parintii nostri nu stiau nici 1% din stiinta, medicina, psihologia si spiritualitatea de azi.
Cei nascuti dupa 1980 au acces la invatamintele Egiptului antic, ale Tibetului sau ale civilizatiilor stravechi din America cu un search pe propriul telefon.
Parintii nostrii nu au avut astea si privind astfel lucrurile, ne dam seama ca au facut o treaba destul de buna cu mijloacele ce le-au avut la dipozitie.
Dar cel mai probabil, generatiile de dinainte ta au pasat traume din generatie in generatie pe care nimeni nu a putut sa le inteleaga sau vindece…pana la tine.
Azi sunt cateva lucruri foarte evidente si in continuare am sa iti fac un rezumat cu ce am invatat despre traume in 15 ani de psihologie. Deasemenea, am sa explic de ce scopul vietii este evolutia si starea fireasca a omului este bucuria si starea de bine dar pentru asta trebuie indepartate blocajele ce aduc suferinta: traumele si fricile.
In episodul urmator ai ocazia sa evaluezi cate traume ai pe o scara de la 0 la 10 si vom face impreuna un plan pentru a te elibera de consecintele traumelor.
Pana atunci mi-ar placea sa aflu de la tine povestea ta legata de traumele copilariei.
Printre greutati spre stele
Pera Novacovici
P.S. Daca vrei sa pasesti alaturi de mine pe aceasta noua treapta in calatoria noastra, e nevoie sa asculti audiobook-ul Alfa și Șamanul pe care l-am facut din toata inima pentru tine: http://bit.ly/32ALRzb
12 răspunsuri
Am avut pana la vârsta de 6 ani acea copilărie ce o doresc tuturor copiilor. Nu am știut ca exista suferință, pericol, răutate. Apoi am fost luata la oraș pentru a merge la școală și avea o educație. A fost o lupta interioara. Cred ca parte din mine s-a rupt și a rămas în locul acela cu pace, cu animale, natura, armonie. Ca urmare a faptului ca nu mai eram întreaga, parcursul nu a fost lipsit de neplacut. Și nu intru in detalii.O este suficient sa vrem binele copilului. Important este sa trăim prin noi, sa alegem pentru noi cu prezenta de sine. O zi frumoasa tuturor
Bună ziua! Mă bucur foarte mult că împărtășiți aceste povești cu noi oamenii, cu mine, mă simt onorată. Într-adevăr, citind povestea dumneavoastră, pot să vă mărturisesc că și eu am o poveste, povestea sufletului meu. În prezent sunt studentă și în prezent, adică AICI și ACUM mă simt bine cu mine, îmi place să cresc și să învăț în fiecare zi tot felul de lucruri și informații, așa cum îmi place mie să le numesc „comori de suflet”. Studiez într-un domeniu complicat pentru că presupune a lucra cu sufletul și a lucra din suflet pentru suflete pentru a deveni un mic sprijin și suport în dobândirea liniștii sufletești de care fiecare dintre noi are atâta nevoie, foamea cea mai mare a oamenilor fiind foamea de IUBIRE și foamea de SENS.
Atunci când eram micuță, prin copilărie, am trecut și eu printr-un șoc emoțional, plecarea mamei în străinătate pentru a munci și a realiza un trai mai bun familiei sale. Nu o condamn pentru nimic, ea este eroul meu și o respect și prețuiesc în continuare.
În prezent, AICI și ACUM nu sunt sigură dacă am depășit acel eveniment sau dacă mi-am dat voie să-l trăiesc la maxim fără a-mi reprima emoțiile, nu știu…
Tot ce știu este că și acel eveniment si-a lăsat amprenta asupra personalității mele și cred că, în cazul meu, acest eveniment și altele (momentele de anxietate profundă, momentele de autocritică și lipsa de blândețe față de sufletul meu din timpul studenției) m-au ajutat să CONȘTIENTIZEZ importanța relației EU-SUFLET-SPIRIT. ACUM pot să zic că mă aflu la începutul unui proces continuu, explorarea Sinelui, descoprirea Sinelui.
Mulțumesc pentru ocazia aceasta de „ventilare emoțională”!
Vă doresc din suflet sănătate pentru toată familia, pentru micuțul diamant ce a apărut în viața dumneavoastră!
Și închei cu un citat:
„Până când nu faci SUBCONȘTIENTUL CONȘTIENT, îți va conduce viața și tu îl vei numi DESTIN!”.Mare dreptate avea Jung!
Da.Valurile vieții. Am trecut și eu prin viață cu diverse traume, dar am incercat să mă autoeduc, deoarece am incercat să mă informez de la dvs și nu numai. Multumesc. Aveți un suflet mare si va doresc succes în continuare.
Mie, deși cred că fără voia ei, cea mai mare traumă a copilăriei mi-a provocat-o mama. Si asta pentru că era obsedată să mă mărit și să fac un copil. Si imi imprima și mie această obsesie că trebuie neaparat sa mă mărit!
Am trecut ca si tine prin multe traume,,, nu spuneam la nimeni,,, eu sunt nascuta in 63 si atunci pe vremea mea era rusine mare sa vorbesti de multe lucruri intime,,, nu se putea si totusi se intampla multe lucruri urate,,, de aceea am refuzat loc de munca pentru ca directorul cerea sa fii supus total lui, in toate privintele, si ca femeie imi facea scarba atingerea lui. Dar si multe traume in perioada casatoriei,,,, o soacra poama acra, un sot care nu mai termina cu distractiile,,, jocurile,, cheltuia intotdeauna mai mult decat castiga iar copiii mereu in lipsuri,,,, eu cu suferinta mea interioara am luptat ani si ani,,,, am cazut in depresie de multe ori,,, ultima data am crezut ca nu ma voi mai ridica,,, am suferit prea mult timp de 2 ani,, fara putere,,cu mare dorinta de a termina viata pe aceasta planeta,,, dar am fost ajutata,,, un miracol de la Dumnezeu Jehovah,,,, acum ma bucur de viata,, este ceva ce nu pot explica, dar sunt puternica, cu multe dureri in corp, dar imi place viata,,,,
Draga Pera,la inceput am crezut că vorbești de mine. Sunt nascuta in 1971 deci nu am acces la invatamintele Egiptului. Am fost un copil cam obraznic asa se spunea atunci azi are un diagnostic ADHD.In clasa I invatatoarea ma recomandat la scoala speciala Pt deficienti mintali recuperabili desi aveam cap a invata parintii m au condamnat la o viata de retardat mintal fara sa fiu retardat luam premii 1 in fiecare an fara sa invat cu ce prindeam in clasa . Si pt ca ma ducea mintea si la bune si rele ca orice copil normal, foatre curioasa de felul meu si aplicam de multe ori curiozitatile mele copilărești, nu erau acceptate decit cele bune. Cele relele erau compesate cu batai pe masura. Mai incasam si dreptul la batatie a surorilor pt ca cea mica era mică cea mare era operata la cap si nu putea fi supărată. De asta eu credeam ca nu ma iubesc parintii mei.Cind a murit tatăl meu eu nu am putut să pling ca in mintea mea era:mai scoate acum cureaua și mă mai bate. In mintea mamei era cum se descurca ea cu trei copii si cu cea obraznica adica eu.Am cresut cu o devalorizare de sine zdrobitoare, din cauza scolii unde invatam fara prieteni anturaje vezi dragă doamne ma întreabă unde invat. Cu baieti am ieșit doar dupa scoala si mam maritat cu unul care nu auzise de scoala aceea ca era din alt judet. Am facut 2 copii si ghici si eu i am snopit cu bataiea.. Ba ca nu maninca ba ca nu s perfecti cind ei erau fix ca mine dar nu inteleg nici eu atunci cum gindeam. Cind am inceput sa citesc carti de, dezvoltare spirituala am inteles mai multe dar traiesc in frici si in frustari sunt lucruri pe care cred că nu pot sa le schimb vreodată. Draga Pera te rog sa ai grija de micutul maestru ce va sa vie si tinel departe de medici si de vaccinuri nu ti fa probleme cu scoala el va sti de la tine si de la mama lui tot ce trebuie sa stie. Scoala iti da hirtii diplome de hirti chiar nui nevoie cind poate deveni maestru. Cu drag Gabriela.
Bună seara. Am multe traume pe care le-am descoperit abia acum un an. Sunt născută în 1971,deci copilăria a fost urătă.Tatăl meu, a murit când eu aveam 2ani jumătate. Mama a mai încercat de câteva ori sa se recasatoreasca, dar… nu i-a reușit! Am trăit într-un continuu scandal, bătăi, fugeam cu mama și dormeam pe la vecini sau… pur și simplu în grădină. La18 ani am plecat de acasă, m-am angajat și am supraviețuit. A fost foarte greu. M-am căsătorit la30 de ani, din fericire, Dumnezeu mi-a dat un soț minunat. Ma suportat asa dificila cum eram. Anul trecut, am făcut 6 luni de terapie și am deschis ochii, am înțeles câte răni nevindecate am! Acum sunt mai liniștită, dar rănile revin. Am sentimentul ca mă respinge lumea, că nu sunt adaptată nici la servici, nici în societate. Nu știu cum sa ma împrietenesc cu mine, sa ma iubesc și sa ma iert. Nu știu să cobor în inimă. Va mulțumesc, chiar am nevoie de ajutor!
Buna seara,
Imi este greu sa vb despre mine. Sunt in medical de 6 luni, burnout, depresie,anxietati.. probleme cu tiroida am dezvoltat multi noduli care pana la urma sunt ok pt ca nu mai am nici unul suspect. E foarte mult de zis si de scris dar am si eu multe traume se pare din partea mamei…in burnout am intrat datorita sefei care se pare ca seamana cu mama si eu nu am mai reusit sa ii fac fata. Deasemenibse pare ca nu stiu sa ma fac auzita sau inteleasa mai bine zis…Am o fetita care duminica face 4 anisori si ma lupt sa ma schimb eu in bine pt a putea sa o cresc pe ea bine si sa ii ofer tot ce are ea nevoie ca sa devina un adult frumos, un suflet cald si bun care sa poata sa si descopere menirea si sa o duca la indeplinire. Plus ca vreau sa rup lantul asta de karme preluate si perpetuate generatii la rand.
Doamne ajuta sa ma ajute materialele tale pt ca nu prea rezonez cu doamna psiholog si trebuie sa fiu bine pt ca va trebui sa muncesc iar. Momentan su t inca macinata de multe frici si ma simt incapabila desi am trecut cu bine de multe ori prin viata, nu mi a fost usor dar am reusit mereu 🙂
Seara placuta si iti multumesc mult.
Numai bine
Nume de cod Ziana
Multumesc din suflet, dragule! Am si eu o surpriza pt tine si familia ta: intra pe vestitul Goagal si pe Youtube: Stela epigrame. Culmea ironiei: sunt umorist, ii inveselesc pe ceilalti, dar sunt, de 12 ani, depresiva. Am avut parinti buni si iubitori dar, pt ca mergeau la serviciu, eram lasata la o batrana- mamaia Anica. Mie imi era draga dar un singur lucru mi amintesc- mi a dat un branci de am cazut cu arcada sprancenei de coltul patului. Asta i doar ce mi amintesc eu… probabil, or mai fi fost. Problema e alta: mama mea nu avea palma stanga -defect din nastere- avea asa..podul palmei, cu niste excrescente mici, in locul degetelor. Saraca de ea, avea o vorba:”copilul sa l pupi in somn, ca altfel iese alintat” si, astfel, eu nu stiu cum e sa te fi alintat, pupat mama.O inteleg abia acum, dupa ce am citit atatea despre comportamentul uman- ea insasi a fost traumatizata, avand acel defect.Si nu-mi pit ierta faptul ca nici eu, la randul meu, nu mi am alintat copila. Iarta ma, copila mea, n am avut de unde sti toate astea!!
Inca o data, multumiri si SUCCESURI!👍👏🏻🙏
Din pacate, multe femei sunt obsedate de acest „maritis”, fiind un program social, incapabile sa vada realitatea (pe care cei mai multi barbati, mai realisti, pragmatici, o vad) si anume faptul ca cele mai multe relatii/casnicii sunt disfunctionale, toxice. Este si logic sa fie asa, atata timp cat cel putin unul din parteneri este disfunctional/toxic (de regula, consecinta traumelor din copilarie). Ar fi foarte bine prin urmare daca ati reusi sa va eliberati de aceasta obsesie nociva, constientizand realitatea, trecand peste aparentele de fete vesele si familii implinite, pe care le afiseaza mai toti. Sper sa reusiti!
PS: eu sunt opusul dvs, am supravietuit unei familii disfunctionale, toxice, tatal fiind agresiv si cam betivan si curvar (adica „barbat normal/standard”, exceptiile confirmand regula), care ma batea pentru ca nu vroiam sa ma marit si sa am plozi. Din copilarie deci am avut exemple masculine negative, traume si am intalnit ulterior cativa barbati care mi au confirmat ca decizia mea de a nu intra in vreo relatie vreodata, a fost buna. Acest lucru nu inseamna insa ca nu exista si exceptii, dupa cum spuneam mai sus, insa eu personal nu am intalnit (barbati capabili de iubire, respect, fidelitate) sau nu am stiut sa i recunosc, incadrandu i, mai devreme/mai tarziu, in prima categorie.
@ Tereza : raspunsul de mai sus era pentru dvs
@ Pera : aproape toata lumea a fost traumatizata in copilarie, mai mult sau mai putin, iar din punctul meu de vedere nu exista vindecare completa, intotdeauna vor exista „deja vu”, „flashback uri”, triggers, etc. Personal, reusesc sa ma mint temporar, sa fiu optimista temporar, insa mai devreme sau mai tarziu, totul revine, realismul depresiv, e ca si cum ai retrai la infinit traumele din copilarie. Nu cred ca poate fi vindecat/exorcizat complet subconstientul, mai sunt si (dpdv ezoteric vorbind) sub-personalitatile din arborele genealogic, egregorii, etc. In plus, totul pare fara sens, orice ai face e doar desertaciune intr un final, nici macar copii nu conteaza, vor muri si ei la un moment dat si cu ei orice urma a existentei tale vreodata pe aici (buna/rea). Chiar si asa zisele „realizari” se duc naibii la un moment dat, nu mai zic in cazul unui catastrofe nucleare totale, care va distruge totul. Deci, adevarat spus : „totul e desertaciune”
Pe de alta parte, legat de traume – un exemplu de curaj este Larisa Butnariu – copilul vandut de parinti parintilor adoptivi, violata de tatal adoptiv, vanduta si maritata fortat cu unul din proxenti, ce o batea si viola noaptea, iar tatal o viola ziua, obligata sa se prostitueze chiar si cand era gravida, violata de 7 oameni imediat dupa ce a nascut, rapita de mai multe ori, violata ani de zile, torturata, sclava sexuala. Deci, copilul asta nu stiu cum mai traieste si mai are si curajul incredibil sa i denunte pe criminali, sa faca preventie, ca alti copii sa nu ajunga pe mainile criminalilor
https://www.youtube.com/results?search_query=bubby+buburuza
https://www.youtube.com/results?search_query=bubby+buburuza