Introdu e-mail-ul și te voi învăța, printr-un mini curs de 8 lecții, cum să îți descoperi vocația!
*Prin abonarea la newsletter îți exprimi acordul de a folosi datele tale pentru a putea comunica cu tine și accepți termenii și condițiile noastre. Informațiile tale nu vor fi niciodată distribuite unor terți.
articol
Cum să foloseşti unealta supremă şi uitată din arsenalul tău

Am vorbit despre susţinerea visurilor şi obiectivelor cu gânduri, emoţii şi o atitudine care să le dea putere şi să le crească şansele de realizare aici.

Azi însă vorbim despre unealta cea mai importantă şi practică pentru a transforma visurile, planurile , optimismul şi speranţa într-o realitate PALPABILĂ.

Unealta care transformă visuri în realitate.

Înainte să îţi vorbesc despre unealtă, vreau să îţi vorbesc despre cum anume viaţa îţi este profesor şi mentor.

Este important să înţelegi asta ca să înţelegi mecanismul de evoluţie şi de ce unele visuri şi obiective durează mai mult până să fie atinse decât altele.

Orice dorinţă am, scop sau vis, le obţin ca un premiu pentru învăţarea etapelor, lecţiilor ce duc la finalul călătoriei.

Încearcă să priveşti un vis, un obiectiv, ca pe o teză, lucrare de control sau de licenţă.

Ai nişte lecţii de învăţat

Dacă le înveţi, iei notă de trecere, dacă nu, rămâi corigent.

Hai să îţi explic acum cu un exemplu la ce mă refer.

Să ne alegem un obiectiv: Vreau să fiu fericit în relaţie.

Îmi fac caiet de visuri, îmi pun poză cu un cuplu şi o relaţie fericită. Îmi fac afirmaţii, gândesc pozitiv am speranţă şi sunt la un pas să mi se îndeplinească visul....

Dar viaţa este un profesor dur, îţi dă examenul şi apoi îţi predă lecţia.

Viaţa decide că eu nu pot să îmi ating acest vis/obiectiv până când nu învăţ lecţia APRECIERII.

Când am învăţat să apreciez lucrurile mărunte, din fiecare zi a relaţiei mele, voi avea o relaţie fericită DAR EU NU ŞTIU ASTA ACUM.

Aunci, viaţa se transformă în profesor. Unul destul de dur. Îmi pierd relaţia actuală pentru că nu am ştiut să o apreciez şi mi-e tot mai greu să îmi fac o relaţie nouă pentru că am devenit negativist, plin de ură şi nu mai văd nimic bun, nu mai pot aprecia nimic.

Viaţa ca profesor şi de ce nu te poate ajuta nimeni în afară de tine

În acest moment, asumarea responsabilităţii e singura ta salvare.

Când îţi asumi responsabilitatea şi ştii că doar de tine depinde să îţi atingi visurile, obiectivele, atunci începi să înveţi.

S-ar putea ca lecţia aprecierii să dureze 6 luni, 6 ani sau o viaţă întreagă.

Doar de mine depinde cât de repede învăţ lecţiile.

De dragul exemplului, eu am ales să învăţ lecţia aprecierii în 6 ani.

În prima etapă, am pus visul meu de a avea o relaţie faină pe caietul visuri

Mi-am repetat afirmaţiile, am gândit optimist....şi nu am parte de relaţie fericită, DIMPOTRIVĂ.

Astfel începe drumul şi aventura mea.

Lecţia aprecierii în 6 ani

An 1 - furie. Las dracului caietul de visuri, afirmaţiile pozitive şi pur şi simplu sunt plin de furie. Nimic nu merge. Eu am ghinion. Toată viaţa voi fi o persoană nefericită. Ce-i cu prostia asta numită dezvoltare personală. E doar o industrie care face bani pe spatele oamenilor naivi ca mine. Şi o ţin aşa un an de zile.

An 2 - depresie. Sunt trist şi abătut. Nu mai am chef de nimic. Nu mai am prieteni, nu mai am viaţă socială, mă gândesc chiar şi la sinucidere uneori. Orice vis sau dorinţă am avut, totul este extrem de departe acum. Nici nu ştiu de ce mi-am dorit ceva când oricum nu am nici o şansă să se îndeplinească.

An 3 - resemnare. Am obosit să fiu în depresie. Întâmplător, este o superbă zi de primăvară, cu soare, şi fac o plimbare în natură. Fără să vreau, mă simt energizat şi cu un chef de viaţă cum nu am mai simţit demult. Ei şi ce dacă nu voi avea o relaţie fericită? Sunt mulţi oameni singuri, cu un câine sau o pisică şi care sunt foarte fericiţi pentru că au alte motive frumoase pentru care să trăiască.

An 4 - renaştere. Până la urmă lucrurile nu sunt deloc aşa rele cum par. Viaţa e frumoasă şi îmi dau seama că deşi mi-am dorit o relaţie frumoasă, am pus pe panoul de visuri această dorinţă şi am repetat câteva săptămâni afirmaţii pozitive, eu nu am făcut nimic concret pentru ca acest vis să se îndeplinească.

Nu am ieşit din casă, nu mi-am făcut noi prieteni, nu am avut o viaţă socială care să îmi permită să mă apropii de visul meu. E timpul să şi MUNCESC pentru visurile mele.

An 5 - dezvoltare personală. Citesc. Ascult. APLIC. Încep să merg la cursuri de comunicare şi de rezolvare a timidităţii. Încep să ies la evenimente sociale în oraş. Cunosc oameni noi şi începe să îmi placă. Am deja câteva experienţe noi cu persoane de sex opus şi deşi nu au ieşit perfect am învăţat lecţii foarte preţioase.

An 6 - apreciere. Îmi vine să râd. Cum gândeam acum 4-5 ani şi cum gândesc acum. Eram obsedat de un vis, de un obiectiv şi nu înţelegeam că ceea ce contează nu e destinaţia finală ci drumul spre acel obiectiv. Dacă sunt nefericit în timp ce îmi urmăresc obiectivul şi visul înseamnă că este un vis greşit. E important să mă bucur la fiecare pas, să APRECIEZ ceea ce am, să nu mă ataşez de rezultat pentru că unele lucruri le pot controla (cum ar fi dezvoltarea mea personală) iar altele lucruri nu (comportamentul altor persoane).

Acum înţeleg cum îmi predă viaţa lecţiile şi dacă ştiam asta mai demult nu mi-ar fi luat 6 ani ci poate 6 luni. Dar mai bine mai târziu decât niciodată şi sunt recunoscător că acum ştiu mecanismul vieţii şi ştiu că  pot atinge orice vis sau obiectiv cât de repede vreau. De fapt, totul depinde de cât de repede îmi învăţ lecţiile care să îmi permită să ajung la destinaţia dorită.

Acum ştiu că totul este în puterea mea. Apreciez acest lucru şi apreciez orice îmi oferă viaţa, bun şi rău, pentru că ştiu că face parte din lecţiile mele. Ştiu că tot ce mi se întâmplă este spre binele meu.

Şi am întâlnit şi o persoană extraordinară, care vede viaţa exact aşa cum o văd şi eu. Şi am o relaţie împlinită....şi stai un pic!

Îmi trăiesc visul ce odată era doar o poză pe un panou de visuri iar azi e o realitate...

Ciudat mod mai are şi viaţa asta de a te educa.

Prima oară îţi dă examenul şi apoi îţi predă lecţia.

Viitorul este al elitei care aprofundează cunoștințele şi dezvoltă abilităţi

Trăim într-o societate care fără să vrea devine superficială.

Site după site, postare după postare pe facebook, produs după produs, carte după carte, sărim prin toate şi nu rămânem cu nimic concret.

Oamenii au uitat o lecţie extrem de importantă iar viaţa îi va educa într-un mod dur.

Peste 20 de ani vei veni poate cu scuze, că nu ai noroc, că economia e praf , că problemele tale sunt speciale şi nu îţi poţi atinge obiectivele sau visurile, dar NU! Nu astea sunt problemele.

Problema este că nu ai făcut nimic AZI.

AZI e singura şi cea mai importantă zi care există.

AZI ESTE CEA MAI PUTERNICĂ UNEALTĂ A TA PENTRU ATINGEREA VISURILOR ŞI OBIECTIVELOR!

ŞI MÂINE, va deveni AZI, iar în azi-ul de mâine, din nou nu vei face nimic, şi peste 3 zile tot nimic.

Şi vei avea nimic.

Când vreau să construiesc o casă iau cărămidă după cărămidă, şi o construiesc. Nu iau azi o cărămidă, mâine sap un pic cu lopata, poimâine mai amestec la ciment şi apoi el se întăreşte şi uit de el.

În fiecare zi, fac ceea ce trebuie făcut, dacă vreau o casă.

Clar că nu pot să o fac într-o zi.

O văd în minte, în imaginaţie, dar nu mă ascunde de ploaie sau frig, nu am un cămin real.

Doar mă bucură gândul la viitor.

La fel e cu orice vis.

Cărămidă cu cărămidă îmi cresc construcţia. O călătorie de o mie de mile se face pas după pas.

Nu există altă cale iar tu aştepţi să se inventeze scurtătura.

"Cum să baţi din palme şi să îţi apară o casă”.

"Cum să construieşti o casă doar cu puterea gândului”.

"Cum să câştigi o casă la tragerea la sorţi”.

Nu aşa vei avea o casă.

Ca să ai o casă, trebuie să te murdăreşti.

Viaţa de mizerie sau viaţa minunată sunt alegeri ce le facem ZILNIC.

AZI.

Să pui cărămidă peste cărămidă pentru a construi o casă este un OBICEI.

Ai obiceiuri, iar multe dintre ele sunt obiceiul de a sta pe facebook fără să faci nimic productiv, să te joci, să mănânci, să dormi, să îţi laşi atenţia distrasă de lucruri total neimportante.

Dar unde este obiceiul de a pune măcar o singură cărămidă pe zi la casa ta, la visul tău?

Măcar o cărămidă pe zi, şi vei avea casa chiar dacă durează mai mult, chiar dacă eşti o persoană leneşă.

Tot ce trebuie să faci, este să pui o cărămidă pe zi.

Spune-mi, ce ar însemna pentru tine să pui o cărămidă pe zi la visul tău?

Câte din activităţile tale sunt cărămida la construcţie şi câte din ele sunt praf în ochi şi pierdere ce vreme?

Scrie-mi, vreau să știu.

P.s: Pentru a te ajuta în drumul evoluției tale am pentru tine cartea Ghidul personalității alfa - pentru lideri născuți din focul acțiunii.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Termeni și condiții