Era o vreme când eram foarte sărac.
În acea vreme cea mai mare problemă erau papucii din picioare pentru că un pantalon sau o bluză mai găseai pe undeva dar papuci mai greu. Şi erau şi cei mai scumpi dintre toate articolele de îmbrăcăminte.
Iarna aveam probleme pentru că atunci când ningea sau ploua eram tot timpul ud la picioare.
Şi ţin minte că aş fi dat orice să îmi permit PAPUCI. Îmi făceam planul şi strategia despre cum aş putea să am două perechi.
O pereche de adidaşi sport şi una de pantofi mai eleganţi.
Era mare lucru să ai o pereche de adidaşi originali, ţin minte și acum fericirea pe care am simţit-o când am avut prima mea pereche de adidaşi originali.
Au fost Puma şi i-am purtat 3 ani până când prietena mi i-a aruncat din greşeală crezând că sunt prea uzaţi ca să mai îi port.
Ce scandal am făcut…
De ce îţi spun toate astea? Pentru că vreau să te învăţ nu doar cum să ai toţi papucii pe care îi vrei, sport eleganţi, casual şi aşa mai departe ci vreau să te învăţ cum să rezolvi orice problemă din viaţa ta.
ORICE problemă, şi nu exagerez deloc cu afirmaţia asta.
Einstein spunea:
”Nu poţi rezolva o problemă la acelaşi nivel de gândire la care a fost creată problema.”
Ani de zile, vreo 15, mi-am dorit încălţăminte şi niciodată nu am avut parte de ea aşa cum aş fi vrut. Până la vârsta de 27 de ani nu îmi permiteam să îmi iau şi pantofi eleganţi, şi converşi şi adidaşi de fotbal şi tenişi casual şi tot felul de încălţăminte. Nu exagerat dar nici să porţi aceeaşi pereche în permanență nu e distractiv.
Evident, ştiind că oricum această problemă nu se va rezolva pentru mine peste noapte, am început să uit de drama mea legată de încălţăminte şi am început să mă focusez pe pasiunea mea, psihologia.
Nu îţi trebuie papuci ca să stai în casă să citeşti 🙂
Anii au trecut şi recent m-am uitat în dulapul în care îmi ţin încălţările şi am văzut că sunt perechi faine pe care nici nu le-am purtat de luni de zile.
Parcă eram în Sex and the City, o gagică din aia isterică şi fericită când are dulapul plin de papuci, asta ca să vorbim de complexele de inferioritate.
Mi-am dat seama că deşi credeam că uitasem de problema mea şi că era istorie, totuşi primul lucru pe care îl fac şi azi când am bani este să îmi caut o pereche de adidaşi, converşi sau orice fel de încălţăminte.
Îmi dau seama cum am reuşit să am mai multe încălţări decât am nevoie…
Când am început să mă focusez pe creşterea unui business, pe făcut bani, pe creat şi oferit valoare, într-o zi, am început să îmi permit papuci.
Şi fără să îmi dau seama, problema a dispărut.
Ironic nu? Să ai ceea ce îţi doreşti când nu mai eşti deloc aşa disperat după acel lucru.
Totuşi, aşa se întâmplă și în viaţă.
Se spune că nu primim ceea ce cerem ci primim ceea ce avem nevoie.
E important să facem diferenţa dintre ce vrem şi ce avem nevoie.
Eu vroiam papuci dar nu aveam nevoie de ei. Ce aveam nevoie era să învăţ să creez valoare, să fiu bun în domeniul meu şi să încep să am venituri. Atunci problema cu papucii a încetat să mai fie o problemă şi a devenit o banalitate.
Ca să rezum, a trebuit să îmi fac o afacere care să meargă pentru a-mi putea permite încălţăminte.
Poate problema asta poate fi rezolvată şi în alte feluri însă la mine asta a fost soluţia. Şi asta m-a făcut să revin la afirmaţia lui Einstein:
”Nu poţi rezolva o problemă la acelaşi nivel de gândire la care a fost creată problema.”
Şi mi-am dat seama că orice problemă ai în viaţă ea se rezolvă cu aceeaşi logică.
Dacă ai datorii de 1000 de euro nu poți rezolva problema gândindu-te cum să faci 1000 de euro, ci cum poţi face 2000 de euro pentru că îţi trebuie bani să şi trăieşti după ce plăteşti datoria.
Dacă vrei să ai un stil de viaţă liber nu e suficient să îţi dai demisia sau să pleci în lume, ai nevoie de o fundaţie care să îţi susţină decizia aceasta.
Dacă vrei să ai parte de iubire într-o relaţie de cuplu, nu e destul să iubeşti ci e nevoie să ştii cum funcţionează o relaţie de cuplu.
Dacă vrei să întemeiezi o familie, să ai o relaţie împlinită, să faci orice vrei tu în viaţă, e foarte important să îţi duci gândirea la un nivel superior faţă de nivelul la care au apărut dorinţele şi problemele tale.
Dacă vrei să îți dezvolți o atitudine și mentalitate de învigător îți recomand cursul online Atitudinea și mentalitatea învingătorilor – Schimbă-ti rezultatele în bani, iubire, sănătate și vocatie prin schimbarea atitudinii interioare.
Aşadar, spune-mi într-un comentariu care este dorinţa sau problema ta şi cum ai putea trece la un nivel superior în care ceea ce faci şi ceea ce eşti fac această dorinţă sau problemă să devină banalitate.
Per aspera ad astra
Pera Novacovici
68 de răspunsuri
salut Pera! interesant articolul ca de fiecare daca eu sunt cam in aceeasi situatie prin care ai trecut si tu.
recent pot spune ca mi-am descoperit vocatia si lucrez in fiecare zi pentru ea.Am inceput cu mare entuziasm si stiu ca pot si cred ca am sa creez valoare.
Acum vreau sa imi deschid si o afacere din asta.Dar vreau sa te intreb pe tine..Cum reusim in fiecare zi sa fim la fel de muncitori pentru pasiunile noastre si sa evitam momentele in care nu avem chef de absolut nimic desi dorinta este mare in interior dar parca ne lipseste forta fizica si cum putem inlatura gandurile ce ne vin in minte cum ca este un drum prea dificil si nu vom obtine rezultat?
Multumesc si iti doresc o zi buna plina de bucurie si realizari.Bafta!
Floo daca te simti ca nu ai energie, relaxeaza-te, fa ce-ti place, apoi revino cu forte proaspete.
Depinde de tipul tau de personalitate, de exemplu eu sunt introvertit, si cand raman fara energie, trebuie sa ma retrag in coltul meu sa-mi reincarc bateriile.
Buna Pera! eu imi reincarc bateriile citind o carte, plimbandu-ma in parc sau ascultand muzica care imi place, eventual si dansand in fata oglinzii… insa de ceva vreme, cam de un an ma simt f obosita, psihic mai ales..si nu stiu cum sa procedez sa-mi revin, ca pastile si vitamine am tot luat.. vocatia nu mi-am gasit-o inca.. ma gandesc intr-una ce as putea sa fac.. dar deocamdata fara succes..Am impresia ca fac numai alegeri gresite in viata mea si nu stiu cum sa ies din cercul asta vicios-pentru ca asta ma face sa fiu f stresata si chiar ma duce spre oboseala asta psihica si chiar spre depresie.. am terminat un master in administratie publica, dar lucrez ca bona.. am un prieten pe care nu-l iubesc, dar nu reusesc sa ma despart de el, desi imi doresc asta, insa el nu vrea..sunt o persoana timida si desi nu arat rau deloc, ma desconsider singura..de cate ori imi place de cineva, nu stiu cum fac ca o dau in bara pentru ca ma comport ciudat din cauza timiditatii..chiar nu stiu cum sa procedez..cum sa schimb ceva sau ce sa schimb ca sa imi pot reveni si sa merg pe drumul cel bun, sa fiu si eu multumita de viata mea… nu prea am prieteni apropiati, carora sa le pot cere sfatul in problema mea.. si m-am gandit acum, citind articolul tau, ca poate ma poti ajuta tu..poate din unghiul tau se vede mai bine solutia(solutiile)..trebuie sa mentionez ca in copilaria mea nu am avut parintii langa mine, decat fizic si asta doar in weekend (pe taica meu mai des, iar el ma jignea, uneori chiar lovea si imi spunea intr-una ca nu sunt in stare de nimic si nu am sa fac nimic in viata mea..acum chiar asta vad.. ca avea dreptate.. si vreau sa schimb acest lucru, dar.. parca nu am puterea necesara si nu vad de unde sa incep. Am tot citit pe tema asta, am vizionat filmul The secret, mi-am impus sa gandesc mai pozitiv, dar uneori cad in negativism si nu mai vad nicio iesire si atunci nu stiu ce sa fac, astept numai sa treaca, caci oricum altceva nu reusesc sa fac, iar viata trebuie traita..nu vreau sa renunt la ea (desi am avut si momente in care am clacat, dar multumesc lui Dumnezeu n-am avut taria de a duce pana la capat…). Multumesc!
Heiii Criss84, foarte tare comentariul tau. Parca as fi vorbit eu la un alt nivel. Prea multe despre ce sa faci, nu iti pot spune. Daca as fi stiut si as fi facut, probabil nu eram nici eu cum esti tu. Dar e un sentiment fain sa stii ca nu ai numai tu problema asta. Si pentru asta vreau sa iti multumesc. E interesant cate lucruri adevarate zice Pera, cat de simplu pare, doar ar trebui sa urmam cativa pasi si cam asta ar fi. Si totusi nu o facem. Iti recomand Anthony Robbins, gasesti la greu pe youtube. Pe mine m-a ajutat si ma ajuta in continuare. Numai de bine sa auzim
Drept grait-ai, Pera. Dar mie tot nu-mi iese.
Corectare : * interesant articolul ca de fiecare data
E important sa stii sa gestionezi momentele cand nu mai ai chef. Atunci nu mai ai energie si asta arata ca nu stii sa iti reincarci bateriile. Stim sa muncim dar nu stim sa ne relaxam si revenim :). Nu ai cum doar sa muncesti. Ai nevoie de pauze. Citeste Tony Schwartz, e cel mai bun pe domeniul asta al bateriilor de energie.
si tot nu ne-ai lamurit….ai putea da cateva sfaturi in ceea ce priveste treaba cu „incarcatu bateriilor”…eu unul ma lovesc deseori de aceeasi problema si practic ma lupt cu mine pana fac ceea ce am de facut gandindu-ma ca, daca fac ceea ce trebuie facut atunci cand nu am chef; atunci cand am chef va fi mult mai usor sa fac acel lucru care trebuie.sper ca nu te-am bagat in ceata.rugamintea mea e sa exemplifici putin la capitolul legat de momentele astea.ms
http://personalitatealfa.com/beta/cele-4-tipuri-de-energie-dupa-tony-schwartz-test-si-evaluare-in-forma-la-lucru-si-acasa/
Lucrurile sunt mai simple decat atat. E nevoie sa te opresti si sa faci lucrurile super relaxante, care te energizeaza. Mers in parc, uitat la un film bun, mers la dans, plimbat, tenis, inot etc. Daca e vorba de lipsa energiei fizice, nu te apuci sa mergi la un sport foarte solicitant, de ex. Poti lura pana la 80, chiar 100 ore pe saptamana, dar daca o tii tot asa, dupa 3 luni e un burnout grav si nu e ok :). De la 80 de ore deja corpul tau sufera transformari. Mai ales daca nu alternezi momentele de relaxare cu momentele concentrate, de plina creatie.
A… Lovely articol:))N am stiut cum sa traduc lovely ca sa aiba acelasi inteles. Am si eu o intrebare daca ai deja ce merge bine , nu extraordinar dar bine , fara nici o problema e mai bine sa te focusezi in continuare pe acelasi lucru sau mai bine te extinzi in mai multe directii? Adica ramai statornic sau faci inca ceva in paralel?
Buna
Sa stii ca si eu sunt in aceeasi situatie si ceea ce imi doresc cel mai mult este de a crea valoare sa reusesc sa fiu multumita de businessul pe care il fac deoarece sunt la inceput si mai am un drum lung de parcurs.
Buna Pera… Interesant articolul… m-a pus pe ganduri… Afirmatia lui Einstein o stiam, dar niciodata nu am stat sa ma gandesc exact ce vrea sa zica si cum o pot aplica in viata mea… Acum, datorita explicatiilor tale, am inteles mai bine…
Dorinta mea este sa imi incep o afacere online, imi cunosc vocatia, si zilnic fac cate ceva pentru a imi dezvolta talentele… citesc ceva, sau urmaresc un video, sau mai multe… Totusi, am senzatia ca nu fac destul, ca as putea face mai mult… Si ajung si eu in situatia in care nu mai am chef sa fac nimic, chiar daca imi doresc foarte mult…
Mi-am dat seama dupa mult timp ca asta se intampla din cauza faptului ca nu ma si relaxez, ca nu imi incarc bateriile, si ca stitul actual de viata nu este favorabil pentru a-mi urma dorinta si a o pune cu succes in aplicatie… Asadar, am decis sa imi schimb stilul de viata, chiar daca asta inseamna sa fac mari sacrificii (sa ma mut inapoi acasa cu parintii – inclusiv sa ma mut inapoi in tara, caci momentan locuiesc in Roma cu prietenul meu… iar asta presupune si sa il las pe el)… Sper ca decizia luata sa ma ajute sa reusesc sa imi duc la bun sfarsit planul… M-am gandit mult la asta, dar nu am reusit sa gasesc o solutie mai buna, caci daca raman aici, stilul de viata pe care il am (serviciu, indatoriri casnice, prietenul) nu imi lasa timp si energie sa ma ocup de afacerea mea…
andreea, ciao!. sò cosa vuol dire abbitare in un altro paese, sei sempre lo straniero, e quindi ninte di più!. scuzati confidenta, dar nu m-am putut abtine, mai ales ptr ca stiu ce inseamna a trai printre straini… dar, tu enumeri aici o groaza de sacrificii. sa lasi tara, sa lasi prietenul si sa treci din nou la parinti! (cea ce ptr mine, e cel mai stresant!) vei avea mult de suferit!, sunt 3 stressori. pentru ce? pentru o munca mai libera si care sa-ti dea impresia ca o stapinesti (doar tu). ei, stiu ca totul are un pret, dar eu zic sa o iei mai usor…poate nu ar trebui, macar sa lasi prietenul, nu stiu, evalueaza tu…cel putin deocamdata….dar cu parintii ai vorbit??? si asta va fi un soc ptr ei!. trebui vorbit cu toti, si explicat motivele… succes!!!!!!
Salut Pera!
Nu se trimite mesajul.Nu stiu ce se intampla
Salut Pera!
Dorinta mea cea mai mare este sa fiu independent financiar si sa incep sa am afacerea mea.Mai am nevoie si de un instrument muzical si nu am bani pentru acesta.Problema este ca parca sunt blocat de tot.Parca mi-a preluat altcineva corpul si nu mai am control asupra lui.Vreau sa fac multe si nu pot trece mai departe.Multumesc pentru articol si o zi buna.
Tocmai eram in oras la magazinul de pantofi :))
Mda interesanta povestea, ma gandeam ca poate stii vreun mall sau online shop unde gasesc pantofi buni :))
Dar schimba cuvantul papuci cu pantofi , este mai potrivit pt ca ma gandescdoar la papuci de casa sau de plaja cand citesc si e deranjant.
Revin cu comentariul on topic cand ies din mall :))
Draga pera,citind randurile tale mi-am dat seama ca persoane ca tine care au suferit datorita problemelor si a conditiei de viata precare,(recunosc cu sinceritate ca si eu fac parte din aceasta categorie )ajung intotdeauna sa fie mai fericite si mai norocoae decat toti ceilalti care s-au nascut cu bunastare si au avut intotdeauna tot ce si-au dorit fara sa faca un minim de efort. Spun acest lucru pentru ca cel care sufera se dezvolta singur si devine o persoana completa din toate punctele de vedere,devine o persoana puternica si invinncibila.s
Buna Pera! Imi plac la nebunie articolele tale si vreau sa iti spun ca iti voi fi mereu recunoscatoare pt ca datorita tie am reusit sa ma ambitionez, mi-am schimbat stilul de viata, fac sport, azi am participat si la cross, mananc sanatos, am o mentalitate care ma ajuta, sunt independenta, impartasesc invataturile tale cu ceilalti, si mai mult de atat am reusit sa accept in totalitate tipul meu de personalitate cu to cu punctele slabe. Sunt deschisa cu ceilalti si viata mea infloreste de pe-o zi pe alta. Am un sfat pt tine si sper sa il iei ca pe un sfat constructiv si util. Am intalnit si in cartea si articolele tale ca folosesti „mai” inainte de verb, ceea ce nu este corect (ca sa mai ii port.) Scuze dar nu m-am putut abtine sa nu scriu, vreau doar sa te ajut sa nu ai probleme cu acest amanunt pe viitor. Bafta si sa stii ca suntem nerabdatori sa citim urmatorul articol sau sa te vedem itntr-un video!
ps: am uitat sa scriu, coract era : ca sa ii mai port. bafta!
Era o vreme cand imi doream cu disperare sa am o familie, sa iubesc ,sa am un copil si nu pretuiam banii din simplul motiv ca ii aveau parintii mei… Habar nu aveam cum se fac banii si nici nu ma interesa …pana cand am ramas fara parinti , fara bani si culmea …nu mi-am facut nici o familie a mea…Si uite asa, ‘am luat-o de la zero’ , am invatat sa fiu altfel …acum am o familie ,o fetita minunata ,bani nu am, dar de la un timp golul acela , neimplinirea de atunci a revenit ,ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat …asa in ultimii 11 ani.
Poti sa imi recomanzi o carte legata de comunicare, arta de a comunica si lucruri din domeniu? Multumesc.
Comunicare eficienta de Christopher Turk si Cums a spui nu de Marie Haddou
Salut Pera.
Dorinta mea in momentul de fata este sa devin mai productiv, sa castig mai multi bani pt a-mi satisface nevoile, zic eu normale.
Urmeaza in viitorul apropiat sa-mi schimb job-ul cu unul intr-un domeniul care chiar ma pasioneaza.
Pt. asta trebuie sa-mi organizez mai bine timpul, si cred ca voi reusi lucrand zilnic la dezvoltarea mea.(ce bine suna asta :)) )
Ma simt mai motivat dupa ce ti-am scris acest comentariu.
Succes!
Salut, Pera. Perechea de papuci a fost impulsul…ca sa gasesti o solutie…la o pbl mai mare si anume independenta financiara…fiecare cred ca are „papucii” lui cand vine vorba de motivatie…iar ceea ce ai trait este firesc…Problema este sa stii foarte bine ce ai nevoie, sa nu iti ignori nevoile si sa actionezi. Imi amintesc de o perioda in care doream cu orice pret sa nu mai ma inrosesc la fata in prezenta necunoscutilor sau a situatiilor inconfortabile…asa incat nu m-am mai focusat pe acest efect si intrand in contact cu mai multi oameni si mai multe situatii, am scapat de aceasta pbl…prin desensibilizare, cred ca e termenul…practic mi-am luat gandul de la roaseata si m-am concentrat pe solutie…e un exemplu minor…
Sinceritatea ta ma face sa consider ca suntem vechi prieteni… As raspunde prin povestirea cu evreul care si-a facut o familie, o avere considerabila pe care a impartit-o copiilor, in ideea ca, la varsta batranetii va avea cine sa-i dea o cana cu apa, in loc sa duca o viata de placeri. In mod ciudat, concluzia sa, aflandu-se in preajma mortii, a fost ca nici macar nu-i este sete. Asa si eu, mi-am dorit o familie, am pierdut-o prin divort, mi-am casatorit fiul, am nepot, gagica pentru problemele fiziologice, persoane care sug la tzatza mea lovele si nu sunt sigur ca mai doresc o familie cu acte in regula. Multumesc lui Dumnezeu ca am fost trantit la pamant si am invatat sa nu-ni mai doresc nimic… Ma servesc din oferta care exista si ma simt bine in pielea mea! Arta supravietuirii extreme e un model pentru mine. Prefer totusi confortul si riscul calculat pentru a nu-mi pune in pericol existenta… Poate ca sunt cam lenes insa nu-mi pasa!
interesant,foarte interesant,dar eu simt nevoia sa intri mai in detaliu la acest subiect,deoarece mi s epare extrem de important!iar ce ne intrebi sa iti lasam in coment,eu as zice sa fie subiectul a 2 articole,pe care sa le scrii pe viitor…pt ca e prea greu ce intrebi!parerea mea:)
scrie aici ca poate ii ajuta si pe ceilalti 🙂
Problema mea este ca deocamdata nu castig 1000 de euro din meseria de actrita!Si stiu ca se poate,unii castiga mult mai mult1Eu vreau doar din actorie sa castig banii astia!cE fac ca aceasta problema sa devina banala?M ainformez,invat in domeniul meu mult mai mult pt ca sa-mi iasa din cap ca ma problema banilor….nu stiu daca am fost clara!?
Buna Pera!
Frumos articolul. Pentru mine a fost ca o aducere aminte sa imi pastrez motivatia si rabdarea, sa nu renunt la visul meu deoarece nimic nu se obtine peste noapte; sa ma focusez pe prezent si pe pasii care trebuie sa ii realizez pentru a ajunge acolo unde vreau. Sa imi deschid propria afacere si sa lucrez pentru mine este visul meu(sa imi deschid o clinica particulara), dar sa ajung acolo trebuie sa imi finalizez studiile in domeniul medical, sa obtin experienta, intre timp sa devin si un bun manager si sa cred ca adevarat ca pot sa fac asta. Articolele tale sunt un adevarat sprijin motivational.
Succes in continuare!
Dorinta mea e legata de libertate.
Libertatea, pentru mine inseamna controlul propriei vieti. Adica eu sa stabilesc ce fac in timpul celor 24 de ore ale unei zile. In momentul de fata, de exemplu, trebuie sa dorm noaptea, pentru ca a doua zi muncesc cel putin 10 ore. Daca as fi liber, poate as hotari sa dorm ziua, iar noaptea sa ma uit la stele cu telescopul.
Si, dupa cum spuneai, nu e suficient sa-mi dau demisia si sa plec in lume, am nevoie intr-adevar de o baza materiala care sa sustina acest stil de viata.
Incerc de aproape doi ani sa dezvolt o afacere in educatie. Pe plan local, merge excelent. Multi ma „sfatuiesc” sa ma multumesc cu ce am. Simt insa ca ideea mea ar putea schimba sistemul de educatie din Romania, iar mare parte din resursele mele se duc in aceasta idee.
Problema e ca, in loc sa devin mai liber, sunt din ce in ce mai ocupat, iar pentru mine, papucii lipsa sunt orele libere dintr-o zi. Motivul pentru care muncesc in plus azi, este de a trece la alt nivel.
Sper sa invat cum sa fac asta si sa ma ajuti sa-mi pun ordine in idei.
buna Pera,ma intereseaza sa stiu mai mult despre comunicare si cu functioneaza o relatie,deoarece datorita articolelor tale si ale Andreei am reusit sa am rezultate mai bune in relatia mea si in primul rand o schimbare in bine la mine,iti multumesc de ajutor
problema mea;am doua probleme.1 nu am stiut cum sa am o relatie buna cu familia,si pana acum o saptamana nu am auzit de Personalitate alfa,fiind o beta toata viata .dar ,cum am spus ,am descoperit aceste situri cu tot ce tine de educatie pt a deveni o alfa si acum cu asta ma ocup .multumesc ca existati
Salutare. Problema mea e ca nu am bani. Si de aici se nasc toate celelalte probleme: nu am masina, nu am hainele pe care mi le-as dori, nu am libertatea pe care mi-o doresc, nu pot sa fac toate lucrurile pe care as vrea sa le fac..
Dar, am inceput „sa ma tratez”..inca sunt la faza de studiu si de acumulare de „capital” pt a incepe ceva..
M-au ajutat foarte mult articolele tale, dar recomand si un alt site celor care au probleme cu banii, anume http://www.afaceristul.com …Am invatat multe de acolo si oricine cred ca are ceva de invatat daca citeste acel site.. Trebuie sa ne ajutam intre noi, asa ca, astept si alte sugestii de site-uri de unde pot sa acumulez chestii utile..
Bafta tuturor!
Problema mea în momentul de faţa este un proiect coordonat de o persoană cu idei fixe şi o viziune total diferită de a mea. Tema nu am ales-o eu, mi-a fost impusă, motivaţia ar fi că mă va ajuta pe viitor în meseria alesă. Subiectul nu mă atrage deloc, aşa că am incercat să-mi pun amprenta asupra lucrării( pentru a-mi domoli „durerea” de a nu face ceea ce-mi doresc) şi am fost sancţionată. Mi s-a spus ca sunt o persoană creativă, dar asta nu-mi va folosi in viata si respectiv in ducerea la bun sfarsit a acestui proiect. De 3 ori mi-a fost rupt proiectul in fata..Nu pentru ca ar fi fost prost structurat, dar coordonatoarea vrea mai mult..Vrea să-i impărtăşesc ideile …Nu există o comunicare eficientă.. Aş vrea să pot face ceea ce vreau, să mă pot exprima aşa cum imi doresc…Din pacate sistemul e praf, iar in momentul de faţa trebuie sa trec si de aceast hop..Vreau sa cred că e doar o incercare, peste care voi trece cu brio, iar apoi o sa fac ceea ce mi se potriveste…Probabil diferenta de varsta dintre noi este prea mare, ori nu are abilitatea de a se face intelesă, ori eu nu am capacitatea de a-i intelge ideile…Nu ştiu..Eu o situaţie foarte aiurea şi tensionată..Dead line-ul e 15 mai..:)))Şi de maine o voi lua iar de la capat:)) Felicitări pentru tot ceea ce scrii, Pera!Îmi place modul în care te adresezi şi iti construiesti discursul. Emani energie pozitivă şi asta e mai mult decât ok:)
Cu stimă,
Maya( Constanţa)
cam in situatia ta de atunci ma regasesc eu acuma.
dorinta mea este sa ies din colivia in care ma aflu datorita jobului meu.vreau altceva, sa muncesc pentru mine (sunt absolut de acord cu tine cand spui ca a fi angajat „sucks”)…
Este foarte corect ceea ce afirmi, numai ca eu i-mi pun problema cum i-mi schimb modul de abordare a problemei. Eu compar situatia cu vizionarea unei piese de teatru si de pe locul meu nu pot vedea toate scena dar nu stiu de pe care loc pot vedea mai bine ce ma intereseaza.
Solutia asa cum ai spus ar fi abordarea unei viziuni panoramice asupra problemei (asta mi-a adus aminte de o intimplare cu fiul meu care a venit de la scoala si mi-a spus ca nu inteles lectia predata la matematica, ca i-a spuns profesoarei ,dar ea ia explicat inca de doua ori dar in aceiasi termeni si tot nu a inteles, a cautat pe internet si i s-a parut foarte simplu). Personal am avut o experinta similara pentru intr-o perioada i-mi doream sa fac o tabara pentru copii ,dar a construi o astfel de locatie i-mi depasea posibilitatile si am abanonat idee ,dar peste multi ani am aflat ca aproape toate taberele au locatii inchiriate si apeleaza la servicii de catering si transport , dar la timpul respectiv nu am avut aceasta viziune. Cred ca dezvoltarea creativitatii este un aspect foarte important al reusitei
I-mi cer scuze pentru greselile de ortografie
Salut, Pera! Azi am avut un soc afland ca tipul la care tin si cu care am o relatie de la distanta ar fi cu altcineva si din cauza asta a fost dat afara de la lucru (era manager). Eu stiam alta varianta, pentru ca e genul de om puternic, o personalitate alfa as putea spune. Problema e ca eu m-am atasat de el si traisec mai mult din iluzii, iar el sincer nu stiu ce face, dar neaga ca asa ceva s-ar fi intamplat intre el si alta tipa. Ma simt asa absenta, imi zice ca ii e dor de mine si ca abia asteapta sa ne vedem, dar asta se intampla din an in Pasti. In tot ceea ce scriu deja vad o sumedenie de probleme, si multe vin poate din lipsa mea de incredere in mine, din faptul ca el arata bine si are o personalitate deosebita si prin urmare atrage multa lume si ii place sa profite de asta. Eu in teorie inteleg ca nu e bine ceea ce se intampla, dar in practica m-am legat asa tare de el si visez la momentele in care suntem impreuna. Dupa povestea cu papucii ma gandesc ca ar trebui sa nu ma mai gandesc ce sa fac sa il tin de partea mea, asta e o gandire imatura, ci mai degraba ce sa fac eu ca sa reusesc sa fiu o persoana puternica si care atrage aproape pe oricine prin felul ei de a fi. Imi este foarte greu, recunosc, in momente de genul asta imi vine sa urlu cu lacrimi de crocodil, dar nu ajung nicaieri. As vrea sa am mintea limpede si sa stiu de unde sa incep.
Iti multumesc pentru toate articolele, Pera! poate acum sunt inca in ceata, dar trebuie sa ies din ea cu ajutorul lor. Numai bine!
Pera spune-mi te rog pe ce ramura a psihologiei te-ai axat in timpul facultatii si daca asta te-a influentat sa mergi pe dezvoltare personala.
Teoretic am mers pe clinica dar mi am dat seama ca nu vreau sa lucrez doar cu oameni bolnavi ci si cu oameni sanatoasi care vor sa se autodepaseasca. Imi place mai mult
buna pera, eu am o mare problema. Te rog invata-ma sa ma port cu oamenii.dupa zodie sunt berbec, deci imi place dreptatea, imi place sa spun ce gindesc, dar nu stiu cum sa o spun si atunci oamenii se supara pe mine, cu toate ca mie nu imi place sa ma cert. Astea toate ca nu imi plac oamenii prefacuti, lingusitori ca sa le fie lor bine. eu ce am ? de ce nu pot sa-mi spun parerea fara sa provoc indignare si suparare?
ca mica experta de astrologie, stiu caci berbecii sunt impulsvi sau un pic razboinici. asta nu ar face nimic rau, daca ar „ataca” cu diplomatie si cu zimbetul pe buze!. invata sa folosesti cuvinte frumoase si pozitiviste cind „spui cuiva ceva in fata” (care crezi ca ar face daune)asa se mai atenueaza nemultumirile. oricum, se invata tot, stiu ca unii din noi de la nastere putem fi mai putin placuti in societate, dar se invata! cu rabdare si colaborare!!! :-). de aia suntem pe acest site!
si daca nu stii ce vrei si incotro sa o apuci,inca nu ti-ai descoperit talentul sau vocatia,sau ma rog in pricipu stiu ce mi-ar placea sa fac,dar cand intalnesti atatea piedici si bariere cea mai mai fiind lipsa de capital…atunci cum o mai scoti la capat?
Ce anume ai incercat pana acum pentru a-ti descoperi talentul si vocatia?
fain!!!
Cea mai mare problema pe care o am este lipsa actiunii.
depinde ce vrei sa spui tu cu lipsa actiunii.. unii „actioneaza” chiar stind, leteralmente, pe scaun, adica neagitindu-se, si actioneaza. la un scop, la o afacere, la un proiect sau o tema (poate fi si simpla cautare de partener pe net-tip in „noi2”). nu trebuie sa te sperii daca ai alt stil decit altul (decit altii). fiecare are timpul lui si modul lui de a FACE CEVA!. important e sa intelegi asta!. dar sa faci ceva, nu sa stai si sa astepti, para malaiata in gura natafleata!. ai inteles?! 😀
cel mai bine bateriile se incarca in natura.ideea cu afacerea e musai daca nu ramii in cursa sobolanului.acum citesc cea mai buna carte pe care l-ai recomandat la inceputuriscrisa de ROBERT KYOSAKI.SUPER am pantofi si o sa am si mai multi cum am mai spus sunt la inceputuri.Salutari si toate cele bune PERA.
Buna Pera,
Eu sunt intr-o mare dilema..am trecut printr-o proba de a trece la alt nivel de a schimba tot in viata mea..nu am trecut-o si am ramas la acest nivel care ma supara..nu imi gasesc vocatia, nu stiu la ce sunt buna, nu stiu pe ce drum sa o apuc..am ajuns sa ma intreb daca am ceva special in mine? problema cu papucii am avut-o si eu..si culmea..am ajuns sa imi dau seama ca am o gramada..si totusi..nu am de ajuns:)) Sunt destul de puternica sa zic, incapatanata..cand imi propun ceva nu ma las pana nu reusesc..insa..daca nu depinde numai de mine ceea ce imi doresc? Sunt pe un drum prost…
Bucura-te de ceea ce ai nu te concentra pe ce nu ai;
un proverb persan spune:“Am blestemat faptul ca nu am pantofi pana cand am intalnit un om fara picioare”
Salut, nu reusesc sa mentin atentia intr-o comversatie, knd povestesc ceva, nu reusesc sa ma concentrez sa intru-n atmosfera aia care-o vreau si evident ca nu le-o transmit si oamenilor. Am observat asta si knd abordez fetele. Ma gandesc prea mult, „oare ce-o sa ma zic, ce subiect sa mai folosesc, sa fiu ok, oare-o sa pot continua discutia?” Intr-un grup knd vorbesc, daca vine o persoana din exterior, imi atrage atentia prin simplul fapt ca s-a alaturat grupului. Nu am putere de concentrare. Sunt sec, neinteresant si asta ma intristeaza. Cred c-ar trebui sa nu ma mai intereseze parerea si refuzul altora, sa nu ma stresez prea tare, sa ma respect mai mult, dar nu-i asa de simplu.
Buna Pera,
Cel mai mare defect al meu este ca sunt dezorganizata.(mai am si altele, le-am pus si nume:D)
Dupa cum spuneam si intrun comment anterior, dorinta mea este sa-mi descopar talentul si sa o dezvolt, sa-mi gasesc vocatia si sa lucrez pentru mine, problema e ca inca nu am gasit-o. Sunt constienta ca de aceasta va depinde totul in viata mea. Voi reusi sa-mi redresez piramida nevoilor inca de la baza. Stiu ca pentru moment va trebui sa accept jobul care-l am, insa ma gandesc cum as putea trece la altceva. Am mai facut-o in trecut, oarecum inconstient, in sensul ca stiam ca vreau altceva pentru ca simteam ca nu mi se potrivea ceea ce aveam, doar atat. Gandul unei afaceri propri era in fasa. Acum ma gandesc din ce in ce mai mult la asta, la talentele pe care le-as putea avea, si nevoile acestei lumi.
habar nu am…. cred ca am sa (te) citesc mai mult…
Foarte frumos articolul 🙂
Sunt lipsita de chef, ma concentrez greu, nu imi organizez timpul prea bine.. Dar vreau sa evoluez, sa ma dezvolt eu ca persoana, sa nu mai am temeri, prejudecati, sa am un self-esteem care sa nu ma impiedice sa imi gasesc vocatia..pentru ca nu stiu care este. Si vreau un job bun, care sa imi placa, sa imi aduca profit si libertatea mult visata.
TOATE SE REZOLVA CAND STII CE MISIUNE AI.
Ai scris si despre nivelele de gandire?
Sa ajung la 1000$/luna asta e problema mea momentan,defapt nu e problema stiu ca va necesita timp,am cunostintele,am mentori,am timp sa ma ocup,am tineretea de partea mea mai am nevoie doar de perserverenta ceva mai mare.
Mda!
Te referi la ganditul in perspectiva, nu?!
Adicatelea: orice spui/faci…trebuie sa gandesti inainte sa pasesti;
-trebuie sa privesti in viitor (cu ochii mintii) efectele actiunilor tare prezente care vor avea repercursiuni sau plus/valoare…. in functie de actiunile/reactiile tale fiindca, ‘adesea se joaca totul pe-o carte”;
-dupa cum…astazi, AZI esti ceea ce ai facut/realizat in trecut – cu bune si/sau rele!
Buna, aceasi problema am avut si eu cand am inceput sa practic fotbalul si nu aveam in de ajuns ghete, iar acum am prea multe ..si totusi mai vreau n .fine…problema e ca inca nu stiu care e problema mea:)) nu ma vad facand altceva in afara de fotbal si totusi peste 3 luni implinesc 18 ani se pare ca nu prea rezolv nimic …am ramas un al la scoala din aceasta cauza iar acum fac liceu la „fara frecventa” nu ma vad prea bine in „viata” si imi este foarte frica ..progresez totusi putin cate putin dar sunt constient ca nu e destul si nu stiu cum ma poate ajuta articolul de mai sus…deci ca sa o duci bine tot ideea de a te naste intr.o familie cu multi bani ramane cea mai buna ……………
salut Pera, acum 2 ani cand citeam acest articol imi doream o relatie, neconcretizandu-se nimic m-am apuc sa ma focusez pe dezvoltarea mea personala si pe dezvoltarea profesionala crezand ca doar asa pot ajunge intr-un final sa am o relatie si iacata ca de o luna de zile sunt intr-o relatie, este la inceput dar o consider o relatie ce poate dainui , o relatie ce incepe intr-un punct matur, acum sper sa vina cat mai curand si dezvoltarea profesionala pentru ca am nevoie.
Buna .Problema e serviciul ,poate nu e tocmai ce îmi doresc ,dar ceea ce fac ,fac cu simt de răspundere .Poate pt. Ca si mediul de lucru e oarecum ostil , si nu îmi sunt recunoscute calitatile pe deplin.Am impresia ca am doar Obligații nu si drepturi .
Problema mea este ca imi doresc un baiat, insa nu mai vreau sa il caut eu mereu ci sa inversez rolul si sa fie el cel care ma doreste.Cum sa fac sa fie pt toata viata ?