Ești workaholic? Nu e nevoie să fii!

Azi am un subiect super mega fain și distractiv și important și uneori dureros: workaholismul. Ce este, cum se manifestă, care sunt consecințele lui și cum am putea să ne vindecăm, care ar fi primul pas să ne vindecăm?

 

„O adicție/o dependență, fie de substanțe sau de comportament, are următoarele trăsături: este ceva îți oferă o plăcere temporară sau alină o durere pe moment; ceva ce are consecințe negative pe termen lung pentru sănătatea și viața ta, dar nu te poți opri din asta.”

                                                                                (Gabor Mate)

 

Asta e o dependență: în alcoolism, în orice fel de substanță, în jocuri de noroc, etc. Când ne referim la workaholism, înlocuim orice substanțe sau comportamentul cu munca. Munca excesivă, o muncă care, de la un punct nu mai are sens, dar tu tot nu te poți opri. Și are consecințe negative în viața ta, în familia ta, în sănătatea ta și în calitatea vieții tale. 

Bun. Nu trebuie să luăm în glumă treaba asta deloc pentru că distruge vieți, la fel ca orice altă dependență. În momentul în care tu muncești de dimineață până seara, și în weekend-uri, mintea ta numai acolo stă, cumva. Îți neglijești iubita/iubitul, familia, copiii, sau sănătatea proprie, sau starea ta spirituală interioară, nu te mai bucuri de viață. Asta e ca o sinucidere lentă, ca orice altă formă de dependență, te distruge. Atunci, hai să vedem mai exact ce e cu workaholismul acesta și de ce e important să-l punem în lumină dacă există în viața noastră sau a celor dragi. 

 

 

Cum arată viața unui workaholic?

În primul rând, nu ești prezent. Nu poți să fii cu mintea aici, acum, în corpul tău, cu iubita, cu soțul/soția, cu copiii, în vacanțe, etc. Nu poți fi acolo 100%. Tot timpul ești pe e-mail-uri, pe laptopuri, cauți să faci ceva, te gândești la proiecte, și la un moment dat devine nesănătos. 

Apoi ratezi momentele importante din viața ta. Sunt anumite momente, sărbătorești anumite lucruri, nu te poți relaxa, nu-ți poți oferi ție timp de calitate cu tine, să zici: ”băi, iau o pauză, îmi încarc bateriile”. Nu o poți face, ești permanent epuizat, tot timpul obosit, ai nevoie de energizante, de cafele, să-ți dai mai multă energie, să produci mai mult efort mental ca să rezolvi task-uri, să gândești non-stop. Nu mai poți fi liniștit și relaxat tu cu tine, în corpul tău. Sănătatea ta suferă pe toate planurile ei. 

Workaholicul nu are timp să mănânce sau să își gătească, sau să facă cumpărături. Workaholicul își ia ceva repede de pe drum: un hot-dog, ceva procesat, nu? În același timp, relația și familia suferă. E foarte greu să locuiești cu un workaholic în casă, pentru că omul acela nu e acolo niciodată, e irascibil, tot timpul obosit, tot timpul nervos, etc. E dificil, la fel ca și cu un alcoolic. Și un alcoolic va arăta același comportament ca și un workaholic: nu este prezent, nu se bucură de viață, tot timpul se gândește cum să facă să mai bea ceva, exact ca și workaholicul-care se gândește cum să mai muncească ceva. Deci workaholismul este pe aceeași scară a importanței cu alcoolismul, cu jocurile de noroc, cu orice altă formă de dependență care te distruge. 

 

 

Cum se vindecă? 

Oamenii workaholicii se ascund în spatele ideii că trebuie să facă bani, dar este o idee falsă pentru că banii nu se fac muncind ca orbul, ca robul, 24/24, alergând pe rotiță ca șoarecele. Pentru că noi știm foarte clar că stresul, îngrijorarea și agitația mentală inhibă creativitatea. Și banii adevărați, banii mulți făcuți frumos, servind lumea, din pasiune/vocație/hobby, se fac cu mintea relaxată, fiind creativ, având foarte multe idei mișto. 

E foarte important să înțelegem chestia asta: creativitatea e foarte importantă în momentul în care noi vrem să facem bani, să avem idei bune. Dar fiind tot timpul cu mentalul foarte agitat și foarte prins, nu apucăm să facem chestia asta. Deci e bullshit că dacă suntem workaholici și stăm 24/24, și în weekend-uri, și de sărbători, suntem cumva productivi și eficienți. E un bullshit. Toți sportivii de performanță își iau foarte mult timp să se și odihnească, să se relaxeze între antrenamente și între perioadele competiționale. Workaholicul nu își ia aceste pauze și nu e productiv. Nu suntem mai buni sau mai performanți și nu merităm vreo medalie că suntem workaholici. Dimpotrivă. Suntem slab performeri, ne distrugem sănătatea, pierdem relațiile, ca orice alt dependent. 

Și cum se vindecă? 

Gabor Mate spune: ”opusul unei dependențe nu este abstinența, ci conexiunea”. Adică dependentul este gol la inimă și la cap, dar prima oară la inimă. Trebuie vindecat acel gol, trebuie umplut acel gol interior. Și omul care e workaholic ce face? Fuge de cine este el cu adevărat, fuge de traumele lui, fuge de sentimentul lui de lipsă de valoare personală, pentru că tot timpul își are mintea ocupată cu ceva. Dacă s-ar opri din muncă, ar trebui să se confrunte cu ideea: ”băi, cine sunt eu fără munca mea, cum mă simt eu cu adevărat în sinea mea dacă rămân cu mine singur o clipă?” Dar o să vezi că workaholicul nu iubește deloc solitudinea sau să stea el cu el și sentimentele lui. 

Bun. Deci, workaholicul, ca orice alt dependent trebuie să-și investigheze puțin lumea interioară. De ce muncești? De ce faci ce faci? Cum îți câștigi banii? Muncești din pasiune, hobby și vocație, sau este o corvoadă lipsită de sens ceea ce faci? Te minți pe tine sau chiar e pe bune ceea ce faci? 

 

Scurtă recapitulare

  1. Conexiunea, nu absitența, adică nu trebuie să ne oprim din muncă, să devenim niște leneși cumva, că a zis Pera că workaholismul e rău. Nu. Trebuie să muncim, să facem o muncă de calitate, să câștigăm bani din asta, dar într-un mod sănătos, da? Putem discuta în alt material ce înseamnă ”a munci sănătos”, a fi productiv cu adevărat și a face bani cu adevărat. 
  2. A face ce-ți place e foarte important, pentru că din asta vine starea de flow și bucuria și îți încarcă bateriile, nu le golește, deci munca făcută din hobby te încarcă cu energie. 
 

Așadar, vindecarea vine din a investiga stările noastre interioare, cine suntem cu adevărat, a începe un proces de vindecare interioară, sufletească și mentală, a face ce ne place și cum ne place, a fi motivați intern și să nu simțim că munca noastră este o corvoadă și a ne purta de grijă, în primul rând, pentru sănătatea noastră și de relațiile noastre. Trebuie să ne purtăm de grijă și să le purtăm de grijă celor dragi din jurul nostru, să ne conectăm cu ei. Conexiunea este opusul dependenței, nu abstinența. 

Vom observa că oamenii workaholici sunt deconectați de sine, de natură, de ceilalți, nu-și oferă timp pentru ei, pentru relaxare, pentru iubire, pentru relații, etc. 

Bun, și acum ca să vedem dacă există interes pentru subiect sau nu, aș vrea să incheiem acest scurt material cu următoarea întrebare: cine ești tu fără munca ta, dacă de mâine nu ai mai lucra? Lasă-mi un comentariu și spune-mi. 

Te-am pupat!

Merci, 

Pera 

Distribuie daca ti-a placut:

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on pinterest
Pinterest
Share on email
Email
Share on whatsapp
WhatsApp

Profită de resursele de dezvoltare personală pe care le-am pregătit timp de 10 ani!

ARTICOLE SIMILARE

sunt tata, ce ma fac?

Sunt tată, ce mă fac?

„Pe tine cum te-a tinut tati tau in brate cand ai plans?” Asta m-a intrebat Zlata acum cateva seri inainte sa ne culcam.  Stateam in pat si ii povesteam drama

CITESTE ARTICOLUL

Lasă un răspuns

PERA NOVACOVICI

Sunt psiholog și scriitor, dar expertiza mea cea mai importantă este că am învățat și experimentat tot ce mi s-a părut mai dificil.

Niciun obstacol nu a fost prea mare ca să-l încerc, și nu ar trebui să fie nici pentru tine.

SUNTEM DUSI PE UN DRUM GRESIT O VIATA INTREAGA

Dezvolta-ti personalitatea pentru a reusi in felul tau.

CATEGORII

Mulțumesc că te-ai abonat!

Verifică inboxul, te așteaptă primele materiale acolo.