Găsește-ți propria voce unică

 ” Naivul caută fericirea în depărtare, înţeleptul o creşte la picioarele sale”- James Oppenheim 

Există mulţi oameni care fac dezvoltare personală, sunt educaţi, competenţi, şi-au dezvoltat abilităţi, sunt pregătiţi să facă performanţă şi totuşi au frâna de mână trasă.

Am încercat să îmi dau seama ce anume îi opreşte pe aceşti oameni să facă trecerea de la această luptă înăbuşită şi de uzură la a deveni staruri în domeniile în care sunt atât de pricepuţi.

Stăteam de vorbă cu un prieten şi mă gândeam cum se face că încă nu a explodat şi nu a atins succesul pe care şi-l doreşte şi pe care îl merită.

Are tot ce îi trebuie

  • De 10 ani se educă permanent şi citeşte în medie o carte nouă pe săptămână
  • Este foarte harnic
  • Are propria sa afacere
  • Are grijă de sănătatea lui prin sport şi alimentaţie
  • Are visuri şi permanent îşi doreşte să fie un om mai bun

Dar are frâna de mână trasă. Ceva îl opreşte şi îl trage înapoi astfel încât progresul lui deşi există, este greoi.

Ce anume îi lipseşte?

Şi mi-am dat seama că ce îi lipseşte lui, lipseşte majorităţii oamenilor.

Este lucrul care face diferenţa între oamenii extraordinari şi cei care au potenţial pe care încă nu l-au exploatat.

Mi-am dat seama ce anume îi lipseşte auzind vocea unui înger cântând versurile:

”E amuzant cum puţină distanţă

Face totul să pară mic

Şi toate temerile ce mă controlau

Nu mai mă pot atinge”

Când am auzit-o pe Lexi cântând din întreaga ei inimă, la doar 11 ani, mi-am dat seama că vocea ei dărâmă la pământ orice obstacol, orice intenţie rea sau critică distructivă.

 

Este ca o forţă a naturii.

Şi atunci mi-am dat seama că ceea ce lipseşte oamenilor pentru a face acel pas decisiv în viaţă este propria VOCE INTERIOARĂ.

Oamenii nu au fost învăţaţi să se exprime pe ei înşişi, să înţeleagă că ei îşi creează realitatea.

Suntem prinşi de atâtea lucruri de la începutul vieţii noastre, lucruri care ne ţin prizonieri şi ne înăbuşă vocea noastră unică, personală, încât la un moment dat nici nu ştim că avem o voce.

Astfel ne plimbăm prin lume fiind mici, crezând că aşa ”trebuie” şi aşa e ”normal”.

“Un singur cuvânt exprimă calea către măreţie: vocea. Cei aflaţi pe această cale îi inspiră pe alţii să şi-o găsească pe a lor. Restul, nu şi-o descoperă niciodată” – Stephen R. Covey

Vocea interioară poate fi cântat, dansat, scris, desenat, munca noastră sau ORICE formă de exprimare şi creaţie.

Beneficiile descoperirii şi exprimării vocii noastre interioare sunt uriaşe.

Devenim motivaţi intern, entuziaşti şi energizaţi, aşteptăm fiecare nouă zi cu nerăbdarea şi bucuria copilului ce aşteaptă prima zi din vacanţa de vară. Viaţa capătă un nou sens şi o nouă savoare.

Ni se extinde capacitatea de percepţie şi vedem şi simţim lucruri care nu credeam că există.

Zece mii de oameni negativişti, critici şi distructivi nu pot să arunce nici măcar o umbră asupra omului ce şi-a descoperit vocea interioară şi şi-o exprimă.

Totuşi, drumul până la descoperirea şi exprimarea vocii interioare seamănă cu furcile caudine.

Conducând o forță invadatoare în Samnium, soldații romani au fost prinși într-o trecătoare montană cunoscută sub numele de Furcile Caudine. Aici n-au putut nici să avanseze, nici să se retragă astfel încât după o luptă disperată, trupele romane ar fi fost anihilate dacă nu ar fi acceptat condițiile umilitoare impuse de conducătorul samniților victorioși, Gaius Pontius. Trupele au fost dezarmate și obligate să treacă pe sub un jug, om după om, ca un dușman învins și demn de rușine. Acest ritual străvechi era o formă de subjugare prin care cel învins trebuie să se plece și să treacă pe sub un jug care era folosit de obicei la boi. (În acest caz jugul a fost făcut din sulițele romanilor, iar cea mai mare rușine a unui soldat roman era să-și piardă sulița). ( vezi Wikipedia)

La fel şi oamenii care vor să se exprime în această societate trec printr-un tunel iar pe margini sunt criticii, cei care vor să distrugă, invidioşii, care scuipă şi umilesc pe cel care trece pe acolo.

Ceea ce puţini oameni ştiu e că cel care are puterea de a îndura orice umilinţă trecătoare şi ajunge la capătul tunelului, poate să spună cu mâna pe inimă că a descoperit Paradisul pe acest pământ.

Un material foarte bun am citit pe blog-ul lui Lorand Soares, despre ce se întâmplă când pui într-un vas cu apă nişte crabi vii. E foarte interesant. Vezi aici: Cum esti tras in jos

Există câteva reguli legate de vocea interioară

Regula 1 – nu folosi vocea pentru a distruge creaţia altora, indiferent dacă îţi place sau nu.

E ca şi când ai încerca să ucizi un copil pentru că s-a născut cu un handicap.

Să critici, să devalorizezi, să jigneşti sau să distrugi creaţia unui om pentru că ai tu nişte prejudecăţi e o crimă la fel de mare ca şi când ai încerca să ucizi copilul cuiva pentru că ţi se pare ţie că nu are nasul sau urechile cum crezi tu că trebuie. Şi ai merita aceeaşi pedeapsă în ambele cazuri. Creaţia unui om este copilul lui şi el este dispus să moară pentru a-şi apăra creaţia. Tu eşti dispus să mori încercând să i-o distrugi?

 Regula 2 – Trebuie să distrugi zidurile de protecţie din jurul comorii tale. Ego-ul tău.

Statutul social, judecata, ruşinea. Nu vei cânta niciodată dacă ţi-e teamă că oamenii vor râde de tine. Nu vei dansa niciodată, nu îţi vei spune părerea niciodată.

Cine sunt cei care te judecă sau încearcă să te umilească? Vei vedea că ironic, oamenii care s-au zbătut să îşi descopere vocea şi să şi-o exprime, tot timpul vor încuraja alţi oameni care încearcă să facă acest lucru.

Criticii şi cei care jignesc sunt tocmai cei mai rataţi indivizi ai speciei. Ei îşi strigă neputinţa şi ura împotriva lor.

Într-o zi ei vor fi copleşiţi de propriile lor probleme şi vor uita de tine. Peste ani, ura aceasta a lor le va veni de hac. Nu îţi investi energia în a-i convinge pe criticii tăi distructivi că ceea ce faci e bine. Tu zâmbeşte şi mergi cu graţie mai departe.

Cu alte cuvinte, cei de a căror părere merită să ţii cont nu vor încerca să distrugă creaţia ta şi nici să îţi înăbuşe vocea.

 Regula 3 – scapă de mintea îngustată de convingeri limitative.

Nu există bine sau rău decât filtrat prin percepţia individuală a fiecăruia.

Frigul şi zăpada sunt foarte rele pentru omul ce trăieşte desculţ pe stradă dar sunt foarte bune pentru pământul şi seminţele puse acolo de agricultor.

Dacă eu vreau ca oamenii să fie buni şi lumea în care eu trăiesc să fie formată doar din oameni buni, am să îi scot pe toţi ăia răi din viaţa mea şi chiar dacă rămân cu 2 oameni buni în viaţa mea, eu trăiesc într-o lume plină de oameni buni.

A curs multă cerneală pe subiectul acesta iar azi fizica cuantică ne dovedeşte că omul modelează şi îşi creează realitatea în fiecare clipă. Gândeşte lucrurile pe care le vrei în viaţa ta, nu cele pe care nu le vrei.

Descoperirea vocii interioare

"Avem nevoie de tine. Eşti o persoană indispensabilă şi contribuţia ta pentru noi, restul lumii, este foarte valoroasă. Nu abandona ideea că ai o misiune pe care doar tu o poţi duce la îndeplinire. Dacă renunţi, îţi vei petrece restul zilelor cu dorinţa că vremea ta pe acest pământ să o fi petrecut cu mai mult sens. Azi, acum, aici, munceşte pentru a-ţi descoperi propria ta voce şi începe să influenţezi lumea din jur cu ea. Poate la început vei fi sceptic legat de rolul tău în această lume însă asigură-te că la sfârşitul vieţii vei muri gol pentru că toate darurile tale au fost oferite.” Todd Henry

Ce ne opreşte să ne auzim şi exprimăm vocea interioară?

Exact criticile oamenilor care culmea, ne sunt apropiaţi şi ar avea datoria să ne încurajeze.

Pentru a ilustra mai bine conceptul, am să îţi arăt 2 mesaje primite.

”Pera tu ce părere ai despre criticile făcute de oameni la adresa ta? Vreau să spun că am fost criticat toată viaţa mai ales de cei din familie şi nu cred că asta m-a ajutat să evoluez, mai ales că nu a fost nimeni să îmi spună, până la tine, cum să le gestionez. Cred că o încurajare într-un moment prost este o binecuvântare, faţă de o critică venită în acelaşi moment prost, care cred că poate ucide un suflet. Aş vrea foarte mult să ştiu părerea ta, pentru mine contează foarte mult.”

Răspunsul meu:

În primul rând, lupta cu cei care te critică este cea mai grea la început.

Nu pot să zic că mi-e indiferent că mă critică dar cred că e important ca oamenii să se exprime. Am mulţi oameni ce mă urmăresc şi e inevitabil ca un număr dintre ei să fie contra filozofiei mele, motivele nici nu cred că au importanţă.

Cât timp se exprimă în limitele decenţei e ok. Mă deranjează mai tare când îmi jignesc cititorii şi atunci intervin.

Dar să revin. Părerea mea despre ei e că niciunul din ei nu a făcut mare brânză în viaţă. Părerea lor este diminuată pentru că nu pot să arate rezultatele pe care le-au obţinut cu gândirea lor. De fapt, ei nu au o gândire dar sunt preocupaţi să o atace pe a altora.

Culmea e că nu vezi un om care are un succes în viaţa de zi cu zi care să vină să arunce cu rahat ca o maimuţică. Îi vezi tot pe ăştia mici şi anonimi.

În altă ordine de idei, ca să revin la tine. Sunt de acord, critica chiar nu ajută.

În viaţă trebuie să te uiţi în oglindă şi să te întrebi de ce faci ceea ce faci? Şi dacă eşti împăcat cu tine şi ştii că ceea ce faci ajută oamenii, e datoria ta să protejezi misiunea pe care o ai faţă de oameni. Mi s-a întâmplat ca după luni sau chiar ani să vină la mine cei mai mari critici şi să îmi spună că acum înţeleg ce voiam să spun mai demult şi că îmi dau dreptate.

Nu cred că unul din critici îşi permite să îşi ia job full time să te critice pe tine şi la un moment dat oboseşte pentru că ce face el este distructiv şi cel mai tare îl otrăveşte pe el. Când eşti criticat distructiv şi nu constructiv, critica aceea vine din nişte emoţii negative, însă oamenii nu realizează acest lucru.

Tu zâmbeşti, ei se stresează.

Tu prosperi. Ei se îmbolnăvesc.

Ei sunt duşmanii lor, nu ai tăi, şi trebuie priviţi cu compasiune.

Dacă vrei şi o altă abordare, o spune Sun Tzu:

”Nu îţi întrerupe duşmanii când fac o greşeală!”

La început a fost cel mai greu, pentru că nu primeam multe mesaje pozitive fiind la început, dar critici erau plini. Exact ca şi crabii, nu te lasă să te ridici. Se luptă cu tine de-a dreptul pentru a te sabota.

Aşadar, lupta o dai pe toate fronturile însă nu ai voie să te opreşti sau să cedezi.

Fiecare plăteşte preţul pentru gândurile şi faptele sale, zilnic.

” Oamenii plătesc pentru faptele lor şi mai mult, plătesc pentru ceea ce şi-au dat voie să devină. Şi plătesc într-un mod foarte simplu. Prin vieţile pe care le duc.” – James Baldwin

Dacă mâine banii ar dispărea, tot ar fi cineva care ar semăna pământul, ar face făină şi ar coace pâine.

În lumea asta, nu banii sau lipsa lor e problema, ci valoarea pe care noi suntem capabili să o oferim.

Dacă nu eşti un om capabil să ofere valoare, vei fi veşnic un cerşetor care se consideră îndreptăţit la o felie din pâinea muncită de altul. Cu sau fără bani, viitorul acestei lumi aparţine meritocraţiei. Lucrurile între oameni se vor regla dar principiile universale vor guverna în continuare. Ceea ce eşti în interior se reflectă cu fidelitate HD în ceea ce ai în exterior.

Este josnic să arăţi cu degetul vinovaţi pentru situaţia ta când tu nu ai făcut mai nimic pentru a-ţi asuma responsabilitatea vieţii tale. La sfârşitul zilei, când dormi în patul tău, rămâi singur în raiul sau iadul pe care ţi l-a creat în fiecare oră, a fiecărei zile, a fiecărui an.

Şi poţi schimba asta pentru că munca necesară creaţiei unui iad, este aceeaşi cu a creaţiei unui rai.

Pentru a te ajuta să îți creezi mediul de care ai nevoie am pentru tine cartea Impulsul pentru vocația ta – Fă ce îți place și câștigă bani din asta, descoperindu-ți vocația.

În ce investeşti zilnic?

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Distribuie daca ti-a placut:

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on pinterest
Pinterest
Share on email
Email
Share on whatsapp
WhatsApp

Profită de resursele de dezvoltare personală pe care le-am pregătit timp de 10 ani!

ARTICOLE SIMILARE

57 Responses

    1. Pe mine o recunosc aceste voci critice,prea multa invidie lipsa de simpatie si prea multi mi au dorit raul din tr o copilarie prea frageda,m au descurajat si distrus psihic,am suferit multe caderi nervoase si depresive.Acum am 44 de ani si sint mai inteleapta.In copilarie eram invidiata datorita mintii mele rapide si sclipitoare.O mosteneste si fata mea dar ea ma are pe mine care o apar.Ma intreb mereu de ce atata ura.Ce mai pot face eu acum cu mintea mea.Daca ar fi concursuri de cultura generala pe bani pe internet as scapa de toate nevoile si saracia.Te intreb Pera exista asa ceva urmeza semnul intrebarii care nu l am pe tastatura.

      1. bănuiesc că ai mai fost întrebat asta , am observat că începutul motto-ului personalităţii formează numele tău ..se poate traduce şi altfel( motto-ul) .._?

    2. Dragul nostru PERA,
      Te felicit si iti doresc multa sanatate si imense bucurii spirituale!
      Esti unic din multe p.d.v., mai ales prin sinceritatea agresiva si spectaculoasa abordata si prin minunatele sfaturi si motivatii pertinente oferite!
      „VOCEA” care se cere simtita in „alterEgo-ul tau” are doua aspecte: in Familie si la Job.
      1) Exista oameni impliniti profesional, desi fff.putini, in ultima vreme, care nu-si permit sa-si faca „VOCEA” auzita in Famile, unde, asa cum ai subliniat, mereu exista un nemernic / „in pat cu dusmanul” , care ia aspect de …”drujba”/ te taie si te anihileaza, iar tu, ca sa fie „PACE in CUIB”, taci, amutesti, comunici<>, sa nu auda copiii, sa nu mai iei, si o corectie, ca nevasta s.a.m.d.
      2) Mai exista insa, si alta „drujba’, care la fel te taie si te desfiinteaza, numai si numai din INVIDIE, ca te iarta de toate: ai casa, masina, vila, piscina, barbat adevarat, copii olimpici, DAR…, dar nu te iarta ca „esti mai bun ca el in BRANSA”!
      Din aceasta „cauza”, nu-ti permite sa te afirmi; te barfesc, te umilesc; te taie de la prima s.a.m.d.
      Detaliind, dragul meu PERA, te intreb:
      Ce sa faca – in aceste situatii – , o NEVASTA, care are un sot neimplicat in educatia si instructia adevarata, sanatoasa a copiilor, un rebel si un pampalau si, fara sa vrea, mama copiilor – minunata mama a copiilor – , trebuie sa-si puna la treaba „VOCEA”, strunind si aratand Calea cea dreapta copiilor lor, care stim cu totii ca sunt vulnerabili la RAU, la FACIL etc.???
      Ce sa faca o mama-nevasta cand vede ca ajunge in registrul: „Fii cuminte, fiule, ca te spun maica-tii sau ” Vine maica-ta si o sa vezi ce-ti face!!!”
      Ce sa faca daca e acuzata ca este „prea critica”, prea „perfectionista”, dornica sa duca mai departe „Grila de valori umane”, primita de la familia ei normala, iar, dupa ani de educatie sanatoasa a copiilor, langa un sot-tata, delasator si prea incadrat in cotidian, adica pliat pe delasare, superficialitate, grandomanie, distractii etc., admise de acesta pentru copii sai( ca, vezi Doamne, „asa e adolescentul de azi”), EA, sotia-mama ( careia n-ai ce sa-i reprosezi( in sensul normal al cuvantului), devine fara sa vrea – „DIN NECESITATE” – , „spaima” cuibului pe care il apara cu cerbicie???
      Ce sa faca o sotie-mama daca nu e pe aceeasi „lungime de unda” cu sotul-tata” in educatia si instructia sanatoasa a copiilor?
      Ce sa faca daca ii mai da o palma necesara, motivata, fiului, iar sotul-tata ia copilul in brate, in loc sa fie de acord sau „SA TACA”!???
      Ce vina are ca ajunge EA, nevinovata, „zbir” pentru copiii delasatori, lenesi, nesilitori la scoala, mici dictatori, nu SOTUL- TATA, „capul Familiei”, ancestral vorbind, asa cum ar fi normal??
      CE?

  1. Am ajuns sa inteleg ca nu ma deranjaza cei care ma critica ,eu am viata mea si sunt multumita cu mine insumi.Am inceput sa zimbesc atunci cand cineva vorbeste la adresa mea nu ma intereseaza parerea nimanui pentru ca sunt eu cu mine.Compatimesc pe acei care isi distrug viata pentru interesul fata de alte persoane .Multumesc multora ca si tine care ma-ti facut sa inteleg care este valoarea mea pe pamant.

  2. Greu, dar nu imposibil de a ajunge la vocea ta, cred ca este atunci cind, din uterul matern ai intrat direct in iadul criticilor, al educarii in spiritul ideii ca esti un nimic tolerat de catre cei din grupul in care ai intrat, grup care, pentru tine, este tot ce exista.

  3. Buna,
    mai intai vreau sa-ti spun ca esti un tip simpatic, si meriti toata aprecierea pentru straduinta ta de a-i ajuta pe ceilalti.
    E interesant cum aceleasi principii universale( ca doar sunt aceleasi de la inceputuri, nu?)au fost spuse in atatea feluri, ca inca le descoperim fiecare in modul nostru, prin metodele ingaduite functie de nivelul de intelegere a realitatii celorlati si de constientizare a valorii proprii.Vocea interioara de care ne vorbesti se releva in fiecare in momentul in care suntem pregatiti sa o ascultam si s-o facem auzita de catre ceilalti, in momentul in care am inteles ca tot ceea ce suntem in interior(sau cum suntem) transmitem in exteriorul nostru. Ca de fapt suntem o expresie nesfarsita a sufletului nostru…deci, cum suntem noi?… Criticile sunt ca si focul care caleste, daca aleg sa vad partea buna din acea situatie beneficiul este pentru ambele parti…deci ar trebui sa pot, nu?caci fiecare avem drumul nostru , si cum parcurgem drumul in interiorul nostru ca scara de evolutie, asa va fi si cel parcurs in exterior ca si destin.
    Si daca e sa ne referim la rezultate, sa nu ne grabim sa dam verdicte…unii doar acum planteaza semintele, nu…”).

  4. Nu am venit pe pamant sa aduc pacea si sabia. Veti avea dusmani chiar pe cei ce sunt in casa cu voi. Aceasta povata este mai actuala ca oricand si in zilele noastre. Foarte multe persoane sunt umilite si lovite inca din copilarie chiar de proprii parinti si frati incat atunci cand raman singuri in viata sa se descurce nu pot sa faca nimic. Culmea chiar parintii lor raman in grija acestor persoane descurajate de ei. Dar atunci incep sa-si dea seama acesti parinti de rodul muncii lor. Totusi raman la concluzia mea ca un copil inainte de toate trebuie sa-si cunoasca sufletul inca de la o varsta frageda pentru a putea sa-si inteleaga sufletul asa cum se intampla si in cultura budista. Invatamantul cred ca ar avea de spus un cuvand foarte important in formarea tinerilor si ar ajunge sa faca tinerii sa nu mai recurga la forta in scoli pentru a se simti puternici. Dragostea nu se faleste, nu invidiaza….

    1. Si eu consider ca este necesara o abordare a dezvoltarii personale care sa se adreseze copiilor ,cu un limbaj adecvat varstei lor,I-ar ajuta sa se inteleaga mai bine pe ei insisi,le-ar dezvolta determinarea in viata, i-ar ajuta sa-si cunoasca puterile,sa infrunte esecurile,sa aiba o atitudine constructiva in orice conditii,etc Religia predata in scoala nu face asta,nimeni nu face asta pt copii….

      1. Dupa parerea mea parintii ar trebui sa faca asta pentru ei si pentru copiii lor. Exemplul lor ar putea influenta pozitiv pe cei din jur si poate si acestia sa faca o schimbare in bine pentru ei si cei dragi lor. Este nevoie de timp, rabdare si multa munca.

  5. Chiar si psihologul Pera pare a intelege greu ca exista sentimentul de FRUSTRARE, de INVIDIE, si ca anumite persoane au probleme CLINICE. Probleme MENTALE SEVERE. Astfel de persoane nu au sentimentul de RESPONSABILITATE, nici notiunea de CONSTIINTA SOCIALA. Sunt exact ca si acel om care SE INEACA, si e gata sa traga sub apa, dupa el, orice alta persoana, fara sa ii mai pese.
    Si atunci, ei apeleaza, in SUFERINTA LOR, la ceea ce le mai ramane, posibilitatea de a AGRESA verbal sau in scris anumite categorii de oameni. Asa cum muncitorul caruia nu-i ajunge salarul devine frustrat si injura parlamentarii, guvernul sau presedintele, ARUNCAND vina ESECULUI PROPRIU asupra unor functionari ai statului, tot asa si cu adolescentii frustrati de pe net, care sub protectia anonimatului isi DEFULEAZA PROPRIILE MIZERII, fericiti ca pot sa murdareasca orice om mai ambitios si mai increzator decat ei.
    Nu sunt insa de condamnat acesti indivizi! E modul lor de exprimare! La fel ca boschetarul din galerie care injura vedeta de fotbal la o ratare obisnuita din orice meci de fotbal, fiecare are dreptul sa se exprime, sa „dea pe dinafara”. Poate asta il ajuta, il face sa se elibereze de anumite tensiuni.
    Iar ADEVARATA vedeta din fotbal va continua sa isi joace meciul, si va marca sau rata in continuare, fara a fi afectata in vreun fel de urletele, gesturile si injuraturile obscene ale galeriei adverse (sau chiar ale galeriei proprii uneori!)
    La fel, si comunitatea ALFA isi va continua drumul, acompaniata atat de laudele, cat si de huiduielile fanilor sau adversarilor, fara a se abate de la SCOPURILE EI.

  6. ” Mai intai este important sa ai in viata un scop care sa depaseasca dimensiunile propriului sine. Sa ai o cauza care sa treaca dincolo de satisfactia si de bunastarea personala. O cauza care sa influenteze vietile semenilor si sa dea sens actiunilor noastre”

  7. „La sfârşitul zilei, când dormi în patul tău, rămâi singur în raiul sau iadul pe care ţi l-a creat în fiecare oră, a fiecărei zile, a fiecărui an.”
    Deci cum e asta… Foarte tare!
    Adaug si eu ceva deja clasic: „Tu ce ai facut azi pentru visul tau?”

  8. Felicitari pt articol este esential pt dezvoltarea fiecarei fiinte ce isi doreste sa devina cea mai buna varianta a sa,succes si mult spor in tot ce faci,sanatate,prosperitate la cote maxime!

  9. Multumesc mult pentru articol….m-ai facut sa ma gandesc…chiar ce fac eu zilnic pentru mine si pentru BINE? si raspunsul sper sa apara 🙂 acum n-am nicio idee

  10. Îmi place cum scrii. Înţeleg ce ne transmiţi, dar de multe ori mă întreb unde sunt eu în „imaginea” pe care mă ajuţi să o percep ! Şi de cele mai multe ori nu mă văd acolo. Cred că ar fi util să „creionezi” pe acea „imagine” frumoasă o uşă (cu balamale – 3, cleanţă, yală şi chei – 2) pentru a putea şi eu s-o deschid şi apoi să intru !

  11. Offf Doamne ….adevar graiesti! Ma voi gandi la ceea ce am citit astazi pentru ca mi-a placut tare mult! O zi minunata iti doresc!

  12. buna,
    din experienta mea personala n-as recomanda nici lipsa criticilor sau a implicarilor…..in copilarie, parintii mei nu s-au ocupat deloc de educatia mea [de ex. eu plangeam pentru ca ei refuzau sa se duca la sedinta cu parintii iar dirigintele ma acuza pe mine ca nu le-am spus ] ,nu mancam impreuna la masa ca o familie desi eram 4 copii ; am fost nevoita sa ma educ ,sa ma ‘cresc’ singura si sa stiti ca nu este usor …uneori ai nevoie de un branci de la spate ,de o incurajare ,de o indrumare etc.
    cel putin in cresterea copiilor cred ca cea mai potrivita metoda este calea de mijloc ….
    si ca adult observatiile celor din jur pot fi luate ca teste de maturitate sau cum spunea un psiholog ne verificam / ne etaleaza umbra personalitatii noastre si nu mesagerul [cel care ne critica ] este important ci mesajul [ si cum reactionam la el emotional sau nu ]
    multumesc ,pera
    pt ca esti sincer in ceea ce faci ; iti doresc sa ramaii mereu asa .
    apropo ,stiati ca mai rau decat critica/ judecata este …INDIFERENTA !!!


  13. Oameni buni, cred ca ar trebui sa citim cu atentie cursul de psihologie de mai sus.
    Sa-l citim, sa-l intelegem si sa-l integram in modul nostru de a exista.

  14. Pera,mi-a placut aricolul,tau.As mai spune ca pe ,,dusmani’si pe invidiosi e bine sa-i tratezi cu indiferenta,sa-i ignori,pt linistea interioara …
    Postez inca unul din citatele mele preferate:
    Tu îţi creezi gândurile, ele îţi determină intenţiile, iar acestea îţi construiesc realitatea.
    citat din Wayne Dyer

Lasă un răspuns

PERA NOVACOVICI

Sunt psiholog și scriitor, dar expertiza mea cea mai importantă este că am învățat și experimentat tot ce mi s-a părut mai dificil.

Niciun obstacol nu a fost prea mare ca să-l încerc, și nu ar trebui să fie nici pentru tine.

  • Înveți să îți exploatezi calitățile reale, să fii autentic și să faci oamenii să te iubeasca (la nivel personal dar și profesional)
  • Îți voi oferi materiale de dezvoltare personală pe care le-am pregătit timp de 10 ani!
  • Îți îmbunătățești rezultatele legate de bani, sănătate și relații;
  • Descoperi un mod interactiv și distractiv de a-ți crea stilul de viață pe care ți-l dorești;
  • Urmezi pași simpli pentru a-ți crește încrederea în tine;

SUNTEM DUSI PE UN DRUM GRESIT O VIATA INTREAGA

Dezvolta-ti personalitatea pentru a reusi in felul tau.

CATEGORII

Mulțumesc că te-ai abonat!

Verifică inboxul, te așteaptă primele materiale acolo.