Introdu e-mail-ul și te voi învăța, printr-un mini curs de 8 lecții, cum să îți descoperi vocația!
*Prin abonarea la newsletter îți exprimi acordul de a folosi datele tale pentru a putea comunica cu tine și accepți termenii și condițiile noastre. Informațiile tale nu vor fi niciodată distribuite unor terți.
articol
L-au descurajat şi umilit până când i-a pus cu botul pe labe

Atunci când eram mici şi ne-am ridicat pe două picioare pentru prima oară, muşchii nu erau dezvolati şi simţul echilibrului era la început.

Totuşi, mama şi tata, bunicul şi bunica şi toţi ceilalţi ”oameni mari” din jurul nostru, erau acolo şi făceau galerie pentru noi.

”Hai că poţi, fă doi paşi până la mami să îţi dea un pusi!”

Eram încurajaţi să încercăm din nou cu toate că vom cădea din nou. Era limpede ca şi lumina zilei că e nevoie de acest exerciţiu care ne întăreşte muşchii, ne dezvoltă simţul echilibrului şi ne va face să umblăm pe picioarele noastre într-o zi.

Este inadmisibil să îţi imaginezi că un pui de om nu va merge pe propriile sale picioare şi de aceea, mica fiinţă este încurajată permanent să încerce din nou şi din nou, până când într-o zi, în uralele tuturor, micul om stă singur pe cele două picioare ale lui, ca răsplată pentru efortul său.

Şi aici vine dilema.

De ce  nu procedăm la fel când vine vorba şi de alte lucruri în viaţa noastră?

Cum ar fi banii, iubirea, sănătatea noastră sau orice alt lucru pe care ni-l putem imagina.

Unde e galeria, unde este încurajarea de a încerca permanent în ciuda eşecului până când reuşim?

Ce s-a întâmplat pe drum?

Ai încredere în tine că poţi să stai şi să mergi pe cele două picioare ale tale?

Cel mai probabil că da.

Ştii de ce ai încredere în tine că poţi să faci acest lucru?

Pentru că încrederea în tine este dată de competenţa ta.

Când erai mic şi învăţai să mergi, făceai doi paşi când înainte nici nu puteai să te ridici. Asta ţi-a dat puţin mai multă încredere şi ai reuşit să faci 3 paşi. Ai devenit mai bun la a merge pe picioarele tale. Apoi ai făcut 3 paşi şi încrederea în tine ţi-a mai crescut un pic pentru că ai devenit şi mai competent.

Azi vreau să vorbim despre încredere în sine. Am o poveste pentru tine la sfârşit, dar ca să îi înţelegi farmecul rămâi alături de mine.

Vreau să înţelegi că deşi este poate unul dintre cele mai discutate subiecte în dezvoltarea personală, din punctul meu de vedere, este foarte simplu.

Reţeta încrederii în sine este următoarea: Încearcă din nou şi din nou, din eşec în eşec, până când devii mai competent.

Cu cât devii mai competent, cu atât creşte încrederea în tine .

Dacă este aşa simplu, de ce este totuşi aşa de greu?

Pentru că trăim într-o societate care a uitat cum învaţă omul să meargă pe propriile picioare şi descurajează eşecul, pedepsindu-l.

În loc de o galerie de încurajări, acum auzim ”Stai în banca ta”. Cum ar fi să ţi se spună când eşti mic ”Stai jos, nici măcar nu încerca să te ridici pe picioarele tale pentru că vei cădea, te vei lovi şi vei fi nefericit”?

Norocul tău ar fi că nu ai înţelege şi nu ai asculta descurajările.

Ajungem acum la timpul prezent, luând totuşi lecţia cu noi. Competenţa noastră, capacitatea de a face un lucru din ce în ce mai bine prin încercări şi eşecuri repetate din care învăţăm, ne creşte încrederea în noi.

Totuşi, trăim într-o lume în care majoritatea populaţiei are o încredere scăzută în forţele proprii. Înainte de a vedea cum să ne creştem încrederea în noi la maxim în ciuda lucrurilor care ne stau în cale voit sau nu, hai să vedem cum funcţionează mecanismul care îi face pe cei de lângă noi să încerce să ne tragă în jos.

Ieşi din cercul vicios al maimuţelor teroriste

Există un experiment făcut pe maimuţe care ne arată exact de ce oamenii din jur, chiar cei dragi nouă, ne descurajează şi ne sabotează atunci când îndrăznim să vrem mai mult de la viaţă.

Experimentul este făcut de Stephenson, G. R. (1967) şi se numeşte ”Achiziţia culturală a unui răspuns specific învăţat printre maimuţe”.

În experiment, cinci maimuţe sunt puse într-o cuşcă ce are o banană atârnată de tavan şi o scară pe care se pot urca să ia banana.

Când una din maimuţe încearcă să meargă la scară să ia banana, este stropită cu un jet puternic de apă şi împreună cu ea, sunt stropite toate maimuţele din cuşcă.

La un moment dat, una din maimuţe este înlocuită cu alta, care nu ştie despre ce este vorba. Când maimuţa nouă încearcă să se ducă la scară să ia banana, celalalte patru sar pe ea şi o bat pentru a o opri.

Apoi este înlocuită încă o maimuţă din cele patru rămase din experimentul iniţial cu jetul de apă. Se procedează la fel până când în cuşcă sunt cinci maimuţe care nu au fost stropite cu apă însă niciuna nu se apropie de scară ca să ia banana pentru că va fi atacată de celalalte.

Nimeni nu ştie de ce nu ai voie să iei banana, însă asta e regula socială şi trebuie respectată cu stricteţe.

În viaţa noastră de oameni, acest comportament se cheamă ”tradiţie”.

Iar tradiţia legată de ce înseamnă succesul şi fericirea la oameni, este una dezastruoasă.

Tradiţia este să mergi la şcoală, dar nimeni nu se întreabă la ce foloseşte şi ce anume înveţi acolo atât de important pentru viaţă încât să merite 25 de ani din viaţă, cei mai frumoşi de altfel.

Tradiţia este să îţi cauţi o slujba bună, însă nimeni nu se gândeşte că o slujbă bună nu există, că prosperitatea financiară vine în multe feluri doar din slujba la patron nu şi că trăim vremuri economice în care e nevoie de creativitate mai mult decât orice altceva (creativitate ucisă în şcoli).

Tradiţia este să îţi faci o familie şi să faci copii, însă nimeni nu se gândeşte că mulţi oameni sunt încă nişte copii ca nivel de dezvoltare emoţională şi copii nu pot să crească alţi copii.

Tradiţiile luate de bune fără să fie puse la îndoială ne fac să fim o societate cu oameni cu încredere în sine scăzută.

Iar asta trebuie să se schimbe.

Înainte de a schimba, hai să vedem care sunt consecinţele lipsei de încredere în tine:

  • autocritica foarte puternică de genul: nu sunt bun de nimic, sunt un ratat, nu merit nimic bun;
  • foarte sensibil la orice critică, ia orice feedback ca un atac la persoană şi dezvoltă o ură pentru critic;
  • indecizie permanentă şi o teamă bolnavă de a face greşeli;
  • dorinţa excesivă de a mulţumi şi frica de a refuza o cerere chiar dacă nu îi face plăcere;
  • perfecţionism şi suferinţă psihică când un lucru nu iese perfect (şi niciodată nu iese);
  • un sentiment permanent de vină;
  • pesimism;
  • invidie;
  • orice osbtacol este văzut ca o prăpastie de netrecut, fiind cauza depresiei;
  • oamenii cu stimă de sine scăzută sunt dependenţi de părerea celor din jur despre ei.

Sună sexy, aşa-i?

Şi acum, trecem la paşi concreţi de acţiune pentru a-ţi creşte stima de sine, însă nu înainte de a-ţi spune de ce merită să faci aceşti paşi.

Oamenii cu stimă de sine crescută au următoarele trăsături:

  • cred în valori şi principii proprii, fiind dispuşi să le apere în ciuda opoziţiei şi îşi dau voie să le modifice în funcţie de noile experienţe de viaţă;
  • au încredere în propria judecată şi iau decizii fără să se simtă vinovaţi dacă unora nu le plac aceste decizii;
  • nu îşi fac griji despre trecut ci doar învaţă lecţiile şi nici nu stau cu mintea prea mult în viitor ci se bucură de ceea ce se află în prezent în viaţa lor;
  • ştiu că orice le aruncă viaţa în cale, vor găsi o soluţie şi nu se tem să ceară ajutor de la cei din jur;
  • se consideră de valoare egală cu orice alte fiinţe umane indiferent de statut social, talente, abilităţi;
  • ştiu că sunt persoane interesante care pot aduce valoare celor din jur;
  • sunt greu de manipulat pentru că ştiu ce vor şi ce le place;
  • nu simt nevoia să reuşească în viaţă călcând pe cadavre;
  • ştiu să păstreze echilibrul între vocea critică din interiorul lor şi părerea bună pe care o au despre ei;

Cum să îţi creşti încrederea în tine

Abraham Maslow a împărţit stima de sine în două. Cea provenită din exterior şi cea din interior.

Cea din exterior se bazează pe reputaţie, statut social, acceptarea şi validarea celor din jur. Este uşor de pierdut şi putem cădea pradă manipulărilor dacă ne bazăm pe această sursă externă de încredere în noi.

Stima de sine provenită din interior se bazează pe iubire de sine, respect de sine, abilităţi şi talente personale.

Aceasta este o sursă sigură de stimă de sine, ce poate fi protejată şi nu poate fi luată de factori externi.

Părintele stimei de sine, Nathaniel Branden (cartea "Cei 6 stâlpi ai încrederii în sine") ne spune pe ce se bazează stima de sine sănătoasă, internă.

1. Trăieşte conştient

Adică pune-ţi întrebări despre tine şi viaţa ta. De ce trăieşti viaţa pe care o ai acum? Eşti o persoană mulţumită? Ce ai face altfel? Sunt alegerile tale sau le-au făcut alţii pentru tine? Devino o persoană conştientă de ce anume trăieşte şi pune permanent întrebări. Provoacă status quo-ul.

2. Acceptă-te pe tine

Când aveam 25 de kilograme în plus, ceea ce m-a salvat şi m-a pus pe drumul cel bun a fost că m-am acceptat. Am zis ”Pera, duci o lupta grea şi felicitări că nu te laşi bătut. Ai nişte slăbiciuni şi faptul că ştii care sunt, sunt un mare pas spre rezolvarea lor. Acceptă că a fost foarte greu până acum, acum vei începe să faci schimbările necesare pentru că vrei să fii permanent un om mai bun”. Adică mi-am oferit singur compasiune şi am vorbit frumos cu mine, dar nu am rămas cu 25 de kilograme în plus şi am început să fac sport şi să mănânc diferit. Să te accepţi pe tine nu înseamnă să rămâi aşa cum eşti, ci înseamnă să nu te pedepseşti pentru ce anume te-a dus în situaţii urâte de viaţă şi să îţi iei angajamentul că vei munci pentru schimbare.

Mă accept în acest moment şi îmi iau angajamentul să fiu mai bun.

3. Asumarea responsabilităţii

Orice am în viaţă acum, este doar responsabilitatea mea. Eu am adus cu gândurile mele, cu emoţiile mele ce au alimentat comportamentele mele. Cu atitudinea mea şi felul în care văd viaţa. Dacă nu îmi place ce am, tot în puterea mea stă schimbarea. Ştiind asta, pot să am încredere maximă în mine şi în viitor.

4. Onorează-te pe tine

Sunt o fiinţă umană extraordinară şi deşi suntem separaţi unii de alţii de mulţi factori, cum ar fi vârsta, realizările, personalitatea, ca şi valoare şi potenţial, suntem la fel. Fiecare e pe drumul său şi dacă îmi învăţ lecţiile şi sunt perseverent, voi realiza tot ce îmi doresc iar asta mă face să pot să ţin capul sus în orice situaţie.

5. Trăieşte cu scop

Scopul îţi dă putere şi motivaţie internă. Scopul te face să munceşti la dezvoltarea abilităţilor şi la autodepăşire permanentă. Scopul şi misiunea personală sunt o sursă nesecată de energie şi stimă de sine sănătoasă.

6. Principii, valori, integritate

Respectă-ţi principiile şi trăieşte conform valorilor tale. Dacă valoarea ta este libertatea, nu te băga în situaţii care îţi răpesc libertatea. Trăieşte congruent şi autentic.

Exerciţii pentru creşterea stimei de sine

1. Nu te mai compara. Fiecare merge pe drumul lui, în ritmul său. Nu contează ce au, ce fac sau cum sunt restul. Tu onorează calea şi ritmul tău.

2. Nu face promisiuni pe care să nu le respecţi. Când spui ”de mâine citesc 30 de minute pe zi” şi nu faci acest lucru, îţi scade respectul pentru tine pentru că ştii că eşti o gură spartă care nu face ceea ce spune. Cu timpul, acest fapt îţi face praf stima de sine.

3. Dacă te învinovăţeşti de ceva şi vorbeşti urât cu tine, iartă-te, altfel repeţi abuzul asupra ta care a mai fost făcut şi de alţii când ţi-a fost scăzută stima de sine;

4. Învaţă să primeşti complimente şi cadouri spunând "mulţumesc", fără să te fâstâceşti ca o fată mare la măritat.

5. Afirmaţiile. Repetarea este modalitatea de implementare a unei convingeri. O altă modalitate este un şoc emoţional.

De exemplu, dacă atunci când erai mic ţi se spunea permanent că nu eşti bun de nimic. Prin repetare, ai ajuns să fii convins de asta şi să aştepţi să primeşti de la viaţă puţin sau nimic, pentru că nu meriţi. De aceea, afirmaţiile pot să acopere şi să înlocuiască orice convingere negativă sau limitativă dacă repetăm suficient de mult;

6. Asociază-te cu oameni pozitivi şi care te susţin în dauna celor care râd de visurile tale şi te descurajează.

7. Recreează starea de bine în urma micilor sau marilor victorii. Adu-ţi aminte cum era şi cum te simţeai când ai avut parte de un succes, de un lucru care te-a făcut să te simţi bine, puternic, cu încredere în viitor. Apoi încearcă să reţii acest sentiment și să îl retrăieşti de fiecare dată când ai nevoie de un impuls.

8. Încarcă-ţi bateriile şi oferă-ţi lucruri care îţi fac plăcere. Stima de sine începe cu iubirea de sine iar iubirea de sine începe prin a te face pe tine fericit. Oferă-ţi lucurri care îţi fac plăcere.

Înainte să îţi spun povestea, vreau să vorbim despre cum a început povestea.

Să nu ai încredere în tine este un lucru care atrage după sine o căruţă de alte probleme.

Un om lipsit de stimă de sine, crede că nu merită lucruri bune de la viaţă şi în acelaşi timp crede că le merită pe cele rele.

Asta se simte în tot ce îl înconjoară - bani, iubire, sănătate, relaţii şi în starea lui emoţională şi psihică.

Fundaţia unei stime de sine sănătoase se pune din copilărie, însă, din păcate, aşa cum stau lucrurile acum, 9 din 10 copii pornesc la drum cu toate şansele să aibă praf stima de sine când încep viaţa pe propriile picioare.

Şi eu sunt una din persoanele care a avut stima de sine scăzută şi probabil şi tu eşti. Oamenii ca noi trebuie să facă munca de la zero pentru a începe să clădească ceva ce trebuia deja să fie de mult acolo: o fundaţie sănătoasă pe care să ne clădim o viaţă frumoasă şi împlinită.

Povestea

A fost odată un copil în care nu credea nimeni. Părinţii şi bunicii lui au avut şi ei părinţi care la rândul lor nu au ştiut cum să le crească stima de sine.

Părinţii şi bunicii îl iubeau pe copil şi îi doreau binele însă majoritatea mesajelor pe care i le transmiteau erau despre frică.

"Să cauţi o slujbă bună ca să ai un viitor sigur."

"Să nu ieşi în evidenţă."

"Oamenii sunt răi, să nu ai încredere în nimeni."

Pe lângă asta, crescând în sărăcie şi lipsuri, copilul a început să simtă că ceva nu este în regulă cu el.

Nimic bun nu i se întâmplă şi parcă era pedepsit de soartă.

Începuse să aibă note mici la şcoală, primele lui experienţe de iubire în adolescenţă au fost dezastruoase, lipsurile materiale erau mai mari ca oricând iar salvarea şi speranţa nu aveau de unde să mai vină.

Era singur, doborât şi îşi acceptase soarta de ratat al acestei vieţi.

Mai era un singur lucru mărunt care stătea în calea înfrângerii totale a spiritului acestui tânăr adolescent.

Un om pe care societatea l-ar cataloga "de succes", care avea o firmă de succes, o viaţă personală de succes şi care mergea înainte spre şi mai mult succes, de fiecare dată când îl vedea pe tânărul nostru îi spunea "când voi fi bătrân, sunt sigur că tu vei avea grijă de mine. Ţi-ai început afacerea? Ţi-ai început drumul spre o viaţă extraordinară? Ce plănuieşti să faci în următorii ani?"

Juniorul nostru era cuprins de furie pentru că i se părea că este batjocorit însă şi-a dat seama că omul nostru de succes vorbea serios şi chiar credea ce spune. Omul de succes credea în junior şi în potenţialul lui.

Juniorul se gândea "Nu vezi că toate lucrurile din viaţa mea îmi dovedesc că sunt un ratat? De ce nu mă laşi să mor în linişte? De ce vii şi îmi spui că voi avea succes?"

Ani de zile a fost bântuit de seninătatea cu care omul de succes îi zâmbea şi îl încuraja, vorbindu-i despre succesul ce îl aşteaptă pe junior în anii ce vin.

Au mai trecut mulţi ani iar în juniorul nostru, fără voia lui, încolţise ceva. Ultima fărâmă de lumină şi speranţă nu a fost lăsată să moară pentru că omul de succes a avut grijă să o alimenteze cu combustibil exact atât cât să continue să trăiască în străfundurile fiinţei acestui junior.

După aproape 20 ani de la aceste întâmplări, juniorul ajunsese un tânăr ce îşi transformase viaţa.

În ciuda tuturor circumstanţelor care erau împotriva lui: mediu, educaţie şi poate şi genetic, tânărul a reuşit să ia fiecare domeniu al vieţii în parte şi să îl transforme din mizerie într-o lume nouă şi strălucitoare.

Toate îi mergeau bine, starea sufletească era minunată şi ştia că doar de el depinde să obţină tot ce îşi doreşte în această viaţă.

Lucrurile acum erau foarte diferite de atunci, dar un lucru era sigur.

A fost o vreme când nimeni nu credea în acest junior. Nici chiar el. Şi juniorul nostru ar fi fost aruncat la coşul de gunoi al societăţii cu eticheta de ratat dacă un om nu ar fi crezut cu tărie în el şi nu ar fi alimentat scânteia speranţei prin încurajări.

Şi atunci, când am pus întreg puzzle-ul cap la cap şi am văzut imaginea întreagă, mi-am dat seama că tot ce ai nevoie ca să reuşeşti în viaţă, este ca cineva să creadă în tine cu suficient de multă încăpăţânare, chiar şi atunci când tu nu mai crezi.

Cât timp există cel puţin un om pe lumea asta care crede în tine, flacăra din tine nu va muri ci va deveni un foc uriaş.

Atunci mi-am dat seama că vocaţia mea este psihologia. Mi-am propus că pentru tot restul vieţii să fac şi eu pentru oameni ceea ce omul de succes a făcut pentru mine. Să cred în ei chiar şi atunci când nici ei nu mai cred. Pentru că ştiu că orice om poate realiza lucruri extraordinare cât timp mai are o scânteie în el iar acea scânteie nu trebuie lăsată să moară niciodată.

O educaţie completă despre ritmul firesc al evoluţiei, despre domeniile cărora trebuie să le acorzi atenţie de-a lungul întregii vieţi, găseşti în cărţile mele, aici: http://personalitatealfa.com/carti/

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Termeni și condiții