Personalitatea – binele suprem

" Spun popoare, sclavii, regii

Că din câte-n lume-avem

Numai personalitatea

Este binele suprem" – Goethe

 

Lucrurile sunt foarte simple

Firul meu de speranţa s-a numit "personalitatea". Acesta este mesajul pentru tine şi va fi, sub diferite forme, cât timp trăiesc pe acest pământ.

În jurul vârstei de 20-21 de ani, viaţa mea mergea pe un drum greşit. Sunt oameni care se află pe drumul greşit pentru toată viaţa. Defapt, tind să cred că majoritatea oamenilor se află pe un drum greşit pentru întreaga viaţă.

Poate ai auzit de împărţirea pe procente. 2% din oameni sunt bogaţi, restul săraci. 2% din oameni sunt fericiţi, 98% nefericiţi. 2% au succes, 98% nu au succes.

Există un sâmbure de adevăr aici.

Perioada în care trăim acum este un amestec de abundenţă şi nefericire în acelaşi timp. Avem cantitate, dar nu avem calitate.

Avem mâncare suficientă încât să nu ne facem griji, însă exagerăm şi suntem obezi.

Avem cărţi şi cursuri despre comunicare şi relaţii cât pentru cinci vieţi, şi totuşi suntem extrem de singuri şi neînţeleşi.

Avem educaţie pe orice subiect ne dorim să aprofundăm şi suntem spectaculos de superficiali.

Într-o lume a abundenţei, suntem nişte trişti.

Evident, şi eu făceam parte din turma celor nefericiţi dar mi-am câştigat dreptul de a vorbi despre asta luptând şi perseverând în ideea că într-o zi, viziunea mea va câştiga lupta cu viziunea turmei sau mai bine zis, cu lipsa ei de viziune.

Ştii deja povestea mea. Fără bani, fără iubire, anul cinci la Politehnică, secţiunea Electrotehnică, locuind cu mama şi trăind din salariul ei de învăţătoare.

Era o diferenţa uriaşă între lumea mea interioară şi lumea exterioară.

În lumea interioară simţeam că am un destin, că am ceva de spus şi că pot face lucruri extraordinare. În lumea reală, nu exista nimic ce mi-ar fi putut susţine visarea. Căci dacă era ceva la care să fiu bun tot timpul, era visatul cu ochii deschişi.

Mai târziu aveam să aflu că la un moment dat, conflictul acesta dintre ce simţi în lumea ta interioară şi rezultate pe care le ai în lumea exterioară se numeşte nevroză.

Această nevroză a crescut în intensitate până într-o seară în ajunul Crăciunului când eram singur într-un tren ce venea de la Bucureşti la Timişoara şi meditam la ce a fost viaţa mea până la 22 de ani: o adunătură de fapte şi gânduri pe care le aveam de la alţii.

Pentru comoditatea de a lua toate lucrurile auzite de la oameni ca adevărate, am plătit cu anii tinereţii plini de complexe şi frustrări.

Atunci vedeam toată suferinţa ca pe un blestem. Azi o privesc ca pe o binecuvântare şi un mentor dur, dar corect.

La 22 de ani, în acel ajun de Crăciun ce mă prindea în tren, am avut parte de ceea ce psihologia transpersonală numeşte "moarte spirituală".

M-am lăsat de bunăvoie să mă prăbuşesc în interiorul meu ca o stea căreia i s-a terminat benzina şi se micșorează din cauza propriei forţe gravitaţionale doar pentru a exploda într-o supernavă.

Mi-a trecut toată viaţa prin faţa ochilor, toate suferinţele şi umilinţele de la mici la mari.

Şi a venit întrebarea: Pentru ce, toate astea?

La sfârşitul vieţii mele, când voi da socoteală în faţa propriei mele persoane, ce am să spun?

Am mers la Politehnică pentru că aşa era la modă. Am avut ghinion pentru că părinţii nu sunt bogaţi. Nu am parte de iubire pentru că nu merit.

Ce-i cu toate prostiile astea?

Trecuse deja o treime din viaţa mea şi nu făcusem nimic iar starea mea interioară era deplorabilă. Era clar că tot ce gândeam şi făceam era greşit la un nivel fundamental.

Problema era că nu ştiam de unde să încep şi atunci, a venit un mesaj pentru mine, un mesaj pe care mi-am promis că îl voi repeta pentru tot restul vieţii pentru ca cei care, la fel ca mine, au nevoie de ajutor în cele mai grele clipe, să îl primească.

Mesajul zicea aşa:

"Dacă nu ești bogat azi, nu vei fi nici peste noapte. Dacă nu eşti vedetă, nici asta nu vei fi peste noapte. Există pentru oameni ca mine, care nu au nimic şi nici nu ştiu de unde să înceapă, un lucru mai puternic decât orice altceva şi la care pot începe să lucreze chiar din această clipă.

Personalitatea mea. Ea îmi va aduce toate rezultate pe care le vreau în lumea reală, ea îmi va aduce în sfârşit confirmarea în lumea reală că întradevăr, eu sunt în realitate aşa cum mă simt în interior şi mă va ajuta să transform visurile în realitate."

Până atunci alesesem scurtătura. Alergam după rezultate exterioare precum banii sau iubirea doar pentru ca ele să fugă şi mai departe de mine.

Acum era timpul să inversez ceea ce fac. Eu nu am să mai alerg după nimic ci am să ATRAG în viaţa mea ceea ce vreau. Am să fac banii, iubirea şi succesul să tragă de mine şi eu să le fac programare pentru a mă vedea la faţă.

Eram mai agresiv şi mai frustrat pe atunci, lucru firesc de altfel. Douăzeci şi ceva de ani de suferinţă au darul de a te sălbaticii iar eu făcusem alegerea să nu mai fiu o victimă a întâmplării ci un războinic, ce îşi spunea precum Baiazid:

"Când văzui a lor mulţime, câtă frunză, câtă iarbă,

Cu o ură ne'mpacată mi-am şoptit atunci în barbă,

Am jurat că peste dânşii să trec falnic, fără pas,

Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs…"

Gândirea mea s-a schimbat şi dacă până atunci eu eram pe o parte a prăpastiei singur şi nefericit, privind la toate frumuseţile şi bogăţiile lumii de pe partea celalată a prăpastiei la care nu puteam ajunge, acum am încetat să îmi plâng de milă şi am început să construiesc un pod peste prăpastie.

Podul acela era personalitatea mea şi abilităţile mele ce se dezvoltau.

Gândirea mea de acum spunea aşa:

"Vrei bani? Dezvoltă-ţi abilităţi şi trăsături de personalitate necesare pentru a face bani. Vrei iubire? La fel. Vrei sănătate, stil de viaţă sau orice altceva. Devino persoana capabilă să le obţină şi să le păstreze."

Prima redută a fost relaţionarea cu fetele. Asta mă durea pe mine atunci cel mai tare. De ce nu sunt în stare să am o gagică sau o relaţie normală? Ce trăsături are un băiat cu care o fată frumoasă ar vrea să fie şi pe care l-ar iubi?

  • Are încredere în el, umblă cu capul sus, zâmbeşte şi are o energie faină care te face să vrei să fii în preajma lui;
  • Are un vis, o viziune şi ambiţie pentru a realiza ceva în viaţă;
  • Are umor şi are capacitatea de a-şi face prieteni şi prietene alături de care are un stil de viaţă atrăgător;
  • Are inteligenţă emoţională şi empatie pentru a-şi stăpâni propriile emoţii şi pentru a-i înţelege pe cei din jur;
  • Este un bun comunicator şi înţelege natura umană, etc.

Am început să dezvelesc fiecare înveliş al personalităţii umane şi am început să fac exerciţii , să citesc şi să experimentez orice e nevoie pentru a-mi dezvolta anumite aspecte ale personalităţii.

Mi-a luat 6 luni până când am avut o prietenă care mă privea cu alţi ochi decât mă privise orice altă fată sau femeie de până atunci.

În ochii ei era ATRACŢIE. Până atunci fusese orice altceva însă privirea aceea în care eram dorit nu o mai văzusem.

Am ştiut atunci că descoperisem ceva extraordinar. Întradevăr puterea personalităţii era uriaşă, o forţă a naturii. Alţii mor nefericiţi pentru că nu obţin ce vor şi eu am muncit şase luni de zile ca să obţin iubirea aşa cum o visam eu.

Hai să am curaj şi să îmi propun următorul lucru.

Vreau să fac bani fără să mai muncesc niciodată pentru cineva, să mă trezesc când vreau, să fac doar ce îmi place, când îmi place , cu cine îmi place şi cum îmi place şi să obţin prin munca mea, prin valoarea ce o am de oferit, tot ce îmi doresc.

Ştim cu toţii că oamenii care fac cu pasiune o meserie, atrag foarte mulţi clienţi. Doream să fiu acel om. Ce trăsături de personalitate trebuie să am pentru asta?

E nevoie de pasiune, de vocaţie. Acel domeniu foarte personalizat pentru fiecare dintre noi unde talentul înnăscut şi moştenit genetic se îmbină cu pasiunea şi cu nevoia oamenilor din jur. Pentru mine a fost psihologia.

Trebuie să fii bun şi să te specializezi în meseria ta astfel încât să poţi să oferi oamenilor ce au nevoie şi lucruri pentru care ar fi dispuşi să dea bani.

Trebuie să ştii să faci vânzări, pentru că de experţi săraci e plină lumea. Eu am fost întrebat la interviul meu pentru facultatea de psihologie de ce am ales acest domeniu pentru că nu se fac bani din asta şi specializările durează ani de zile. Le-am spus că am de gând să schimb sistemul acesta învechit şi am să fac psihologia să fie privită altfel.

Astfel, am început să lucrez la blogul Personalitate alfa care îmbină două lucruri: pasiunea mea nebună pentru personalitatea umană, entuziasmul cu care transmit acest mesaj, materialele gratuite la care lucrez zilnic pentru a le pune la dispoziţia oamenilor cu care creez o relaţie specială şi produsele mele (cărţi, cursuri, evenimente).

Doi ani de zile nu am făcut bani din blog însă am început să îmi clădesc reputaţia de psiholog nonconformist. Ştiam care e viziunea şi care sunt paşii, am muncit răbdător pentru a face corect fiecare pas.

Perfect până aici.

La 27 de ani am început să mă pot întreţine singur, deşi la limită, mă descuram foarte bine cu fetele, poate mai bine decât orice altceva pentru simplul motiv că am studiat seducţia cel mai mult.

Aşadar mi-am rezolvat problemele în iubire(sau ce credeam eu că este iubirea atunci) şi bani, dezvoltându-mi personalitatea.

De aici, limita e cerul.

Mi-am dat seama că mă pricepeam la aventuri cu fetele dar nu mă pricepeam la relaţii pe termen lung.

Am ales să înţeleg şi să descopăr şi această latura a vieţii dezvoltându-mi trăsăturile necesare şi alegând să am relaţii de lungă durată.

Apoi mi-am dat seama că iubirea nu e ceea ce credeam eu că este şi a fost nevoie să îmi dezvolt alte abilităţi, spirituale de data asta.

Apoi, sănătatea mea era praf. Mâncam prostii, nu făceam sport şi eram aproape obez. Mi-am dezvoltat și această latură.

Apoi, pe rând, orice lucru am simţit că mă trage în jos, am ales să îl rezolv dezvoltându-mi personalitatea.

Şi crede-mă că există nici o limită.

Avem o putere nelimitată ce stă în noi şi aşteaptă comenzile noastre.

Orice dorinţă ai şi orice realizare îţi doreşti, întreabă-te aşa cum am făcut eu cu mulți ani în urmă:

Ce abilităţi e nevoie să îmi dezvolt şi ce persoană trebuie să devin ca să pot avea acel lucru în mod natural?

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Distribuie daca ti-a placut:

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on pinterest
Pinterest
Share on email
Email
Share on whatsapp
WhatsApp

Profită de resursele de dezvoltare personală pe care le-am pregătit timp de 10 ani!

ARTICOLE SIMILARE

sunt tata, ce ma fac?

Sunt tată, ce mă fac?

„Pe tine cum te-a tinut tati tau in brate cand ai plans?” Asta m-a intrebat Zlata acum cateva seri inainte sa ne culcam.  Stateam in pat si ii povesteam drama

CITESTE ARTICOLUL

29 de răspunsuri

  1. Pera, unul din lucrurile fundamentale de care mi-am dat seama pana acum este nevoie de a ataca cauza, nu metoda.
     
    Sa luam un caz tipic. X sa zicem Alex, are o problema cu sexul opus. Asa ca Alex va cauta cea mai usoara metoda si anume o metoda pentru a fi mai interesant sau convingator.
     
    Totul perfect pana acum dar realitatea este ca comportamentul nostru nu poate fi controlat direct. Asta e cel mai important lucru care il poate intelege cineva. Ce facem, daca privim pe cineva in ochi sau nu, daca suntem siguri pe noi sau nu poate fi fortat dar in general este REZULTATUL unor altor factori, unor circumstante interioare sau exterioare.
     
    Cineva care a avut o copilarie sa spunem trista, ii este frica sa fie abandonat si prin concluzie cauta relatii de codepedenta prin excelenta, are o imagine de sine proasta se poate preface ca este alta persoana, dar nu va fi niciodata.
     
    Ce ar trebui sa faca persoana aceasta in loc sa caute X, Y, Z pentru a isi rezolva „defectele de caracter” este sa mearga direct la cauza. Este sa inchida aceea gaura prima data si dupa sa adauge diverse metode si competente.
     
    Este sa mearga in padure si sa tipe la tac-su ca e un tampit daca este nevoie. Este sa loveasca un sac de box 12 ore pe zi pana simte ca toata ura interiorizata a disparut sau cel putin poate fi controlata. Sa plece dimineata la 8 in parc si sa nu se intoarca pana seara, pentru a avea 12 ore in care este doar el, cu gandurile sale.
     
    In clipa in care asta s-a intamplat, atunci totul devine mult mai usor. 
     
    O persoana care nu se vede „worthy”, demn pentru a avea anumite lucruri, chiar daca le va avea, se va sabota singur pentru a ajunge unde crede el ca trebuie sa fie. Prin urmare, sugerez ca toti cei care vor sa isi schimbe viata, orice ar insemna asta, sa atace problema frontal.
     
    Iar problema aceasta este de obicei de ordin emotional si da, pentru majoritatea vine din copilarie. Nevoia de a te simti important si a te valida in general vine de la o copilarie in care te-ai simtit alienat. Nevoia de o relatie codepedenta vine de la faptul ca nu ai dezvoltat o stima de sine destul de buna pentru a crede ca esti stapanul proprii tale vieti.
     
    Tocmai de aceea, lumea nu are nevoie de mai multa Arta Seductiei sau DYD sau altceva. Are nevoie de posturi ca acestea care spun clar – concentreaza-ti fortele acolo unde te doare cel mai tare, construieste fundatia mai intai si dupa adauga competente pe ea.

    1. Draga Razvan,
      Mesajul tau mi se pare incredibil. Ma regasesc in ceea ce ai scris 100% si pe deasupra am atras un prieten care este identic mie, emotional ma refer. Chiar mi-a spus ca el vrea sa se asigure ca eu nu vreau ceva de scurta durata ca el nu vrea ca ceva sa se termine ca ar suferi ingrozitor. 
      Crezi ca ai putea dezvolta putin ideea in care spui ca trebuie sa te concentrezi unde te doare cel mai tare . Are vreo legatura co vocatia. Testul meu de personalitate este ESFJ-Ingrijitor. Am o mare compasiune pentru cei aflati in durere, crezi ca vine din faptul ca nu am avut o copilarie fericita ? Incerc sa inteleg ce pot face ca sa nu ma mai deranjeze faptul ca in toata copilaria mea mi s-a spus de familia mea ca sunt proasta si ca nu sunt in stare de nimic. 
      As aprecia foarte mult daca ai putea sa dai mai multe detali. 
      Multumesc din suflet.
      Andreea

  2. pera m-a ajutat mult acest articol sa inteleg multe lucruri cu privire la personalitatea mea.Cumva ma vad si eu in ce ai spus acolo si eu sunt bun la relatii de scurta durata dar nu sunt capabil la a o mentine pe durata mai lunga de timp.Eu cred ca este important sa lucrezi cu tine insuti si sa iti dezvolti personalitatea prin experiente cat mai variate.

  3. Chiar daca nu mai am 20 de ani,simt ca ma confrunt cu aceleasi probleme pe care le aveai tu la aceea varsta…stiu ca eu sunt principalul vinovat pentru starea mea de spirit.Multumesc,Alina:)

  4. Pera, e superb articolul! L-am simtit atat de adevarat pentru ca m-am regasit in franturi din el. Cred ca toti avem o trecere prin introspectie si suntem nevoiti sa luam anumite decizii privind raportarea noastra fata de exterior si fata de noi insine. La un moment dat ne dam niste raspunsuri si ele nu sunt cele mai bune de la prima incercare. Timpul si experientele ne determina sa ne modelam. Toate materialele tale ajuta la scurtarea timpului, la constientizare interioara si eliminarea unor situatii dureroase. Best regards!

  5. Pera, suberb articolul tau. Felicitari inca o data pentru ca atingi subiecte interesante si SPUI lucrurilor pe nume. O zi frumoasa!

  6. Multumesc si eu! Asa este! Foarte frumos! Avem aceasta putere asupra noastra ,aceea de a ne schimba,fara limite,trebuie sa avem si foarte multa rabdare cu noi insine.

  7. Un material complementar la articolul tau e cartea „Omul in cautarea sensului vietii” scrisa de Victor Frankl. Acum cateva zile am terminat-o de citit in format pdf si acum vreau sa mi-o si cumpar ca sa o am tiparita. Zic ca e complementara cartea cu articolul tau pentru ca vorbeai de durere ca un privilegiu. In acea carte se poate afla de ce…

  8. de cate ori iti citesc articolele, ma regasesc in ele si in trecutul tau, parca in momentul in care vorbesti despre trecutul tau, vorbesti de fapt despre mine.
    Un articol foarte fain, o fraza care pur si simplu parca ma strafulgerat si in paralel ma pufnit rasul este „Stim cu totii ca oamenii care fac cu pasiune o meserie, atrag foarte multi clienti.” in momentul de fata ma confrunt cu o situatie delicata sunt terorizat de clienti, nu am crezut vre-o data ca voi trai asaceva, probabil ca in foarte scurt timp voi fi obligat sa angajez oameni;
    am intrat in noul domeniu acum aproape 2 ani pentru ca cealalta afacere era la pamant rodea din mine ca un cancer, aparent e un domeniu mult mai bun, practic probabil mi-am schimbat optica, mersi mult Pera, si lui Daniel

  9. foarte constructive ideile, insa mie imi place originalitatea. Articolul foarte bun cum am mai zis, numai ca personalitatea e o alegere de atribute din viata cotidiana, informatii sub orice forma care te definesc!!

  10. Buna Pera, desi nu obisnuiesc sa prea comentez pe bloguri trebuie sa recunosc ca sunt profund impresionat de valoare ta intrinseca si munca titanica pe care o depui pentru scrie aceste articole. Sunt placut impresionat deoarece dai un sistem de valori de calitate care ajuta multe persoane sa se redescopere si sa-si inceapa ascensiunea atata timp cat sunt dispusi sa treaca „prin greutati spre stele”. Cred ca asa era daca nu ma insel. Cu stima si respect Dani

  11. Buna Pera ! Felicitari pentru toate articolele pe care le scrii (sunt fff utile).Crezi cumva ca ai putea sa abordezi si subiectul nevrozei mai pe larg si cum se iesi din ea ?

  12. ,,Eu am fost intrebat la interviul meu pentru facultatea de psihologie de ce am ales domeniul asta pentru ca nu se face bani din asta si specializarile dureaza ani de zile. Le-am spus ca am de gand sa schimb sistemul asta invechit si am sa fac psihologia sa fie privita altfel,,
    Si ai reusit.
    Datorita tie si a ceea ce scrii,am invatat sa imi cunosc si inteleg mintea si sufletul. Mi-am schimbat atitudinea si gandirea in ceva frumos si poziiv, am aflat cine imi este prieten si cine nu.
    Si mai presus de toate,am trecut la un nivel superior. Cu rabdare,voi merge pas cu pas si spre celelalte nivele pe care vreau sa le ajung.
    Am invatat de la tine cat de frumoasa si profunda este psihologia,descoperind ca este domeniul care ma pasioneaza si imi face o mare placere sa invat cat mai multe in ceea ce priveste acest domeniu.
    Dupa mine,eu spus cu o reala convingere,ca psihologia este baza tuturor celorlalte domenii si nu se poate trece prin viata fara psihologie. Ar fii util pentru toti,daca ar fii materie obligatorie la soala,an de an,incepand cu clasa a VII a,cand incepe adolescenta si multi tineri sunt derutati si lipsiti de intelegerea celor din familie.

  13. Pera sunt o fata singura de 34 de ani, cu studi si lucrez in agricultura. Aceste rezultate nu sunt lucrurile pe care mi le-am dorit de la viata. De am citit primul tau articol am inceput sa citesc Psihotlogia Persuanitati si mi-am dat seam ce trebuie schimbat la mine ca sa pot avea rezultatele dorit nsa imi schimb personalitatea si comportamentul meu cu oameni. Spune-mi ce carti pot sa mai citesc sa pot sa imi schimb personalitatea. In majoritatea cazurilor cu fosti iubiti am fost parasita si oameni ma considera aroganta si figuranta. Te rog sa ma ajuti. Ma simt singura , fara nici un ajutor si oamena dispretuiesc.

  14. Excelent articol. Si eu ma simt ca in groapa cu lei. Ca un gladiator in arena. Si lupta e interioara, stiu asta. Dar nu ma las batut. Astrpt materiale despre fabrica de bani 2.
    Salutari tie, lui Marius, Daniel si Lorand. Voi sunteti mentorii mei!

  15. An fascinating dialogue is price comment. I believe that you should write more on this matter, it won’t be a taboo topic but generally persons are not enough to talk on such topics. To the next. Cheers

Lasă un răspuns

PERA NOVACOVICI

Sunt psiholog și scriitor, dar expertiza mea cea mai importantă este că am învățat și experimentat tot ce mi s-a părut mai dificil.

Niciun obstacol nu a fost prea mare ca să-l încerc, și nu ar trebui să fie nici pentru tine.

SUNTEM DUSI PE UN DRUM GRESIT O VIATA INTREAGA

Dezvolta-ti personalitatea pentru a reusi in felul tau.

CATEGORII

Mulțumesc că te-ai abonat!

Verifică inboxul, te așteaptă primele materiale acolo.