Pygmalion este mai important decât munca, norocul sau divinitatea

Ce m-a ajutat în viață cu adevărat?

Filmul The Secret?

Dumnezeu?

Astrele?

Maică-mea?

Prietenii?

Norocul chior?

Cu certitudine, câte puțin m-au ajutat toate de mai sus și poate multe alte lucruri pe care nu le cunosc.

Dar am să îți spun direct, cu mâna pe inimă, că e un lucru care m-a ajutat mai mult decât toate.

 

Încurajarea la momentul potrivit

 

Există foarte multă filozofie pe această temă, însă trăit pe pielea mea, pot să depun mărturie că un om pe această planetă l-a ajutat pe Pera, a sădit în inima lui o sămânţă (sau mai multe) şi care peste 10-15-20 de ani a prins viaţă şi a încolţit.

Trăim într-o lume care, deşi are potenţial al binelui, al luminii, al altruismului şi al iubirii, este încă un loc predominat de suferinţă, agresivitate, egoism şi lăcomie.

Evident, a doua listă vine la pachet cu sărăcia, bolile, suferinţele sufleteşti şi vieţi petrecute ca şi sclavi. Acestea din urmă sunt rezultatul atitudinii pe care o avem faţă de noi, față de oamenii din jur şi  de întreaga viaţă de pe pământ.

Să revenim însă la tine şi la mine.

Bunicii mei m-au crescut învăţându-mă să cânt la pian, să înțeleg 2 limbi străine şi să am o tonă de bun-simț.

De la 11 ani am plecat de la bunici ca să locuiesc cu mama într-un cartier mărginaş al Timişoarei.

Tata plecat de acasă, mama făcând naveta şi Pera pe străzi. Un Pera naiv şi inocent.

De la 11 ani am stat pe străzi până la 22. În acest timp, am ajuns de la victima băieţilor de cartier, proveniţi şi ei din familii dezbinate şi sărace, să devin unul din ei. Am învăţat să urăsc oamenii şi am jurat răzbunare.

Da, viaţa era o junglă.

Da, fiecare era pentru el, fiecare îşi vedea interesul. Chestiile astea că iubirea, bunătatea, ajutorarea aproapelui dau bine ca şi lozincă până când intervin banii sau nişte interese personale şi te-ai pișat pe toţi într-o clipă.

Fără scrupule. Ori tu, ori ei. Şi mai bine să plângă mă-sa decât mama.

În lumea mea de adolescent, am crescut învăţând că nimeni nu dă doi bani pe tine, că toţi vor să te folosească, că dacă ai ceva preţios îţi va fi luat instant aşa că ai face bine să te fereşti, că iubirea e o prostie și că important e să te alegi cu bucata cea mai mare de pradă în orice situaţie.

Evident, bunicii mei au sădit în mine nişte lucruri bune şi aveam momente de compasiune, dar îmi trecea repede în realitatea în care trăiam.

Aş fi ajuns foarte rău dacă nu aş fi avut ocazia să fac parte dintr-un alt anturaj.

În acel nou anturaj, erau oameni de alt soi, erau parcă altă specie. Oameni cu familii, oameni cu alte valori şi principii, oameni care munceau pentru banii pe care îi câştigau şi care dormeau noaptea mult mai liniştiţi decât cei care se gândesc permanent la ce pericole se mai întâmplă mâine, din ce situaţii trebuie să scape, de unde fac rost de 10 lei pentru a mânca mâine.

Bunicul meu era prieten de familie cu nişte oameni minunaţi şi băiatul lor, care avea o firmă ce se ocupă cu cărţi, mă lăsa să merg la firmă să mă joc pe calculator, pentru că nu aveam acasă.

Nu am avut calculator acasă până la 22 de ani.

Ei bine, viaţa mea era trăită în 2 lumi paralele.

Acasă cu băieţii de cartier şi la firma plină cu calculatoare, internet şi cărţi.

La firmă a ieșit la suprafață tot ce era bun în mine: eram de folos și util. Luam țigări și de mâncare la ora prânzului pentru toată lumea. Atârnam acolo de dimineața până seara când nu eram la școală. Erau multe cărți și a reînviat în mine spiritul curiozității și dorința de a descoperi și învăța.

Dar, mai mult decât anturajul şi un mediu care a scos la suprafaţă latura de fiinţă umană, mai mult decât cea de supravieţuire şi sălbăticie, a fost un gest făcut subtil, ca o adiere de primăvară.

Până în adolescenţă, întreaga lume şi viaţa mi-au arătat că nu sunt bun de nimic, că sunt parcă pedepsit de soartă pentru motive care îmi rămâneau necunoscute.

Sărac, părinţi despărţiţi, lupta pentru supravieţuire zilnică. Cu ce dracu' am greşit?

Omul acesta, desprins dintr-o altă lume, mă întreba senin: „când ai de gând să începi să construieşti firma ta multinaţională?”

Credeam că îşi bate joc de mine.

În alte zile îmi zicea: „vezi că atunci când o să fiu bătrân tu o să ai grijă de mine”…

… mă gândeam cum e posibil ca omul ăsta – proprietar de afacere care merge foarte bine, cu o tonă de prieteni cu statut social înalt, care are totul – îi zice unui prăpădit ca mine că eu o să am grijă de el.

Omul ăsta m-a poreclit „zmeul”.

 

Eu eram o râmă, un vierme ignorat și lipsit de valoare și el îmi zicea „ZMEUL”.

 

Într-o lume în care toţi mă tratau cu indiferenţă în cel mai bun caz, dispreţ de cele mai multe ori, acest om stătea de vorbă cu mine ca şi cu orice alt adult, ca şi cu orice partener de afaceri.

Cu respect, cu blândeţe, cu înţelegere. Îmi răspundea la întrebări, mă provoca şi permanent mă încuraja să pun mâna şi să trec la acţiune, chiar dacă greşesc. Singura lui cerinţă era să învăţ o lecţie din fiecare acţiune.

Eu eram în ochii lui un zmeu în devenire, el era în ochii mei un zeu.

Astfel a început o luptă interioară în mine. De ce omul ăsta vorbeşte aşa cum mine? Oare e posibil să pot face şi eu ceva în această viaţă? Oare e posibil să fiu iubit, respectat şi valorizat? Oare e posibil să îi pese cuiva de mine?

Ce s-a întâmplat atunci, şi abia acum după 20 de ani văd clar, e că acel om a făcut ceva simplu, aparent, dar poate cel mai puternic lucru pe care un om poate să îl facă pentru alt om.

M-a încurajat.

 

Mi-a spus că și eu pot când nimeni nu credea că pot, nici măcar eu.

 

Părinţii sau bunicii mei mă iubeau cu siguranţă. Dar niciunul nu a fost nici măcar pe aproape să poată sădi în mine ce a sădit acest om cu încurajările lui.

În familie am auzit doar că suntem săraci, că noi nu ne permitem ce îşi permit alţii, să îmi văd de lungul nasului, să nu mă întind mai mult decât mi-e plapuma, să îmi găsesc un job bun, să nu fac valuri, să fiu cuminte şi obedient, să trăiesc cu frică şi să nu am încredere nici în cămaşa de pe mine.

Doar că niciunul din membrii familiei mele nu a făcut ce a făcut acest om. Omul era un exemplu, avea rezultate şi trăia un stil de viaţă pe care îl admiram maxim.

Familia mea nu a primit cu generaţii în urmă o educaţie despre curaj şi nu a ştiut să mă înveţe mai mult nici pe mine.

Am fost salvat de un străin. Nu l-a costat nimic să îşi ia 5 minute pe săptămână să îmi acorde atenţie şi să îmi spună o vorbă bună. Nu a avut ce pierde.

Azi însă, s-ar putea să îi datorez faptul că Pera Novacovici este pe drumul evoluţiei sale şi nu prin puşcărie, mort, alcoolic sau un om pierdut şi lipsit de speranţă.

Nu există cadou mai mare pe care eu să îl fi primit în această viaţă şi nu cred că va mai fi unul decât acest sâmbure mic de încurajare.

Nu mi s-a spus ce să fac, nici cum să fac. Am descoperit singur.

Am descoperit cum să fac sex, cum să fac bani, cum să iubesc, cum să fiu fericit.

Şi toate astea, deşi au durat ani de zile fiecare, au fost partea uşoară.

Cheia, declanșatorul, au fost semințele de încurajare pe care le-am primit de la un străin.

De aceea, într-o zi, am simțit că misiunea mea în viață, aleasă de mine în mod conștient, este să fac la rândul meu același lucru pentru alții.

Eu aleg să cred în oameni atunci când nimeni, nici chiar ei, nu mai cred. Pentru că știu ce miracole se pot naște de aici.

 

„Nu ştim dinainte ce înfăptuiri sau nelegiuiri, ce destin, ce bine şi ce rău purtăm în noi şi abia toamna va arăta ce a zămislit primăvara şi abia seara va desluşi lucrarea dimineţii.

Personalitatea, realizare totală a deplinătăţii fiinţei noastre, e un ideal de neatins. Dar faptul că e de neatins nu impietează asupra unui ideal, căci idealurile sînt doar călăuze şi niciodată ţeluri.” – C. G. Jung

 

Nefericirea apare atunci când avem iluzia că ceilalţi ne vor salva, ne vor iubi, ne vor da. Cu alte cuvinte, când aşteptăm mult de la alţii şi puţin de la noi, avem reţeta nefericirii.

Când aveam 14 ani, nu aveam nicio referinţă. Oamenii mă tratau ca pe un mic gunoi neimportant şi eu îmi luam sentimentul de valoare privind la feedback-ul din jur.

Eu nu am crezut în mine şi ceea ce m-a salvat a fost că altcineva m-a privit altfel decât a făcut-o tot restul lumii. M-a privit ca pe un om cu potenţial de a face lucruri extraordinare în viaţă, deşi la suprafaţă nimic nu ar fi dat de înţeles ce se află în mine. De aceea au trebuit să treacă 20 de ani ca să văd că pot să fac tot ceea ce mi s-a spus că pot când aveam 14.

Tot ce am făcut până acum în viață este datorită autoeducației.

Însă înainte de a depune efortul ca luni şi ani de zile să urmăresc un obiectiv, să visez şi să perseverez ştiind că voi ajunge la destinaţie, a fost nevoie de o încurajare, de la un om străin care nu îmi era dator cu absolut nimic.

Când aveam 14 ani, visam şi îmi imaginam cum ar arăta viaţa mea ideală. Până la vârsta de 31 de ani am depăşit în realizări tot ce am putut să îmi imaginez la 14.

Încurajări şi educaţie este ceea ce pe mine personal m-a ajutat să îmi depăşesc imaginaţia în realizări. Munca pe care eu am făcut-o şi pe care îi îndrum pe alţii să o facă este o muncă interioară, de valorificare a potenţialului.

De 10 ani de zile asta fac şi eu pentru cei din jurul meu, camarazii mei din toată ţara, bărbaţi şi femei. Mulţi oameni pe care nu îi cunosc personal, însă sunt convins că aşa cum pe mine m-a ajutat un om care nu era legat cu nimic de mine, la fel noi ceilalţi ne putem ajuta între noi chiar dacă nu suntem o familie legată de sânge.

Cel mai tânăr cititor al meu (despre care ştiu) are 9 ani.

Cel mai bătrân (despre care ştiu) are 96.

Suntem o mare familie. Si toti meritam sa ne iubim si sa ne tratam frumos. Si pe ceilalti din jur, dar in primul rand pe noi insine.

 

În final, nu uita să pui lumea ta interioară, mintea, emoțiile și sufletul pe primul loc. Fă munca interioară și nu te lăsa furat de mirajul aparențelor exterioare.

„Omul care nu posedă o viață interioară este sclavul a tot ceea ce îl încojoară.” – Henri Frederic Amiel

 

Lasa-mi un comment cu un lucru pe care-l iubesti la tine, ceva de care esti mandru.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Distribuie daca ti-a placut:

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on pinterest
Pinterest
Share on email
Email
Share on whatsapp
WhatsApp

Profită de resursele de dezvoltare personală pe care le-am pregătit timp de 10 ani!

ARTICOLE SIMILARE

27 Responses

  1. Va multumesc ca existati ! Pentru mine o INCURAJARE la timpul potrivit ar fi insemnat enorm…dar am dovedit ca POT, mai tarziu, dupa ce am terminat facultatea…
    Ma incanta enorm TOATE articolele DVS. ! Abia astept cartile !

  2. Excelent articol, a picat exact la momentul potrivit pentru mine! M-a facut sa-mi amintesc ca si in viata mea au existat cativa oameni pe care i-am admirat si care m-au incurajat in momente neasteptate. Poate ca ar fi timpul sa (re)devin mai pozitiva si sa folosesc (din nou) acest principiu in munca mea de profesoara, careia nu-i mai gaseam rostul. Multumesc si succes mai departe!

  3. Felicitari pentru acest articol!
    Da, avem nevoie de o călăuză, chiar daca, de cele mai multe ori, sunt persoane dinafara familiei !

  4. Mulțumesc Pera, tocmai am avut o perioada de cădere, in ultima perioada am cistigat destul de mulți bani, însă nu reușeam sa m-a bucur de realizările mele, ceva m-a ținea in amortire, m-ai trezit!!!
    …Si din nou pe baricade:D

    1. Da Pera, ai dreptate. Incurajarile la momentul potrivit sunt tot ce-ti trebuie ca sa crezi in tine. M-ai facut sa plang pentru ca la varsta de 6-7 ani toata lumea din jur spunea ca eu nu o sa invat la scoala deloc, ca parintii mei o sa aibe probleme cu mine. De ce? Pentru ca in mintea mea de copil nu acceptam sa me invete nimeni, decat invatatoarea mea cind o sa merg la scoala. Doar tatal meu le spunea tuturor: „fata mea este cea mai desteapata, voi nu stiti nimic” .Tatal meu acum nu mai este. Dar acum imi dau seama ca acele cuvinte sadite in sufletul meu au dat roade, si pe aceasta cale ii multumesc ca a fost tatal meu.

  5. Minunat …ca de obicei …sau poate mai frumos de fiecare data si cu’semnatura’-acel indemn care mie-mi place mult de tot. Cred in Valorile tale pentru ca si eu sunt un astfel de exemplu …si eu m-am hranit cu Valori de imprumut si imi place teribil sa imprastii idei,motivatii …tot ce pot de bine oricui ..pastrand aria mea si proportiile,desigur… hranindu-ma mereu cu astfel de valori. Felicitari. Stiu ca sunt multi si sper la cat mai multi sa se inspire din ceea ce vrei sa oferi…Dumnezeu sa te ajute …Multumesc .

  6. CURAJUL e calittea necesara, si INCURAJAREA CUIVA e ingredientul CATALIZATOR care face ca lucrurile sa inceapa sa se miste.
    Catalizatorul singur e lipsit de valoare, doar pus in MOMENTUL potrivit, la LOCUL potrivit, ACCELEREAZA un proces aflat in stare LATENTA.

  7. Foarte bun articolul . Eu am 14 ani si te urmaresc de la 13 ani . Sunt un visator si stiu ca imi voi atinge toate visele cu perseverenta si munca interioara. Bafta!

  8. Am inceput sa citesc articolele tale de cativa ani incoace, si ma regasesc de multe ori in povestirile tale. Este dovada, pentru mine, ca ele sunt reale, si sunt rezultatul experientei tale proprii. Continua tot asa, sa impartasesti lumii din optimismul tau si din simtul realitatii pe care ti l-ai cladit prin esecuri si mai apoi prin rezultate. Ma bucur de fiecare data cand primesc cate un newsletter, si o spun la modul cel mai sincer. Desi timpul imi este foarte limitat, citesc articolele tale dintr-o „sorbire”. Referitor la articolul de fata, sunt perfect de acord ca fara incurajari din exterior, omul nu este in stare sa faca aproape nimic. Suntem cu totii fiinte sociale si avem nevoie de feedback. Avem nevoie, mai ales, de un sfat dat dezinteresat dar onest, o idee care poate face sa straluceasca pentru o clipa in noi scanteia viziunii. Restul, depinde de noi. Cu totii avem parte de persoane negativiste in anturaj, si uneori ele sunt mai aproape decat ne-am imagina, si totusi, depinde de noi sa sortam informatiile, sfaturile, in conformitate cu propriile noastre aspiratii. Un rapper spunea candva, in cuvinte simple, „You can do anything you set your mind to, man!” Buddha spunea: „Tot ceea ce suntem este rezultatul a ceea ce am gandit”. Eu zic ca ceea ce faci tu este sa fii exact acel sfatuitor pe care multi dintre noi nu il au. Si pentru asta, ai tot respectul meu. Mult spor mai departe!

  9. Minunat Pera!
    Mentorul meu esti tu! Te-am descoperit anul trecut cand am invatat de la tine si am primit multe unelte necesare sa ma ridic de foarte de jos- revolutia interioara-! Mi-am dorit sa fiu psiholog si sunt, tot datorita tie! Te urmez din departare si sunt fericita ca atunci cand am nevoie stiu ca aici pe pagina ta gasesc ce-mi lipseste!
    Inca mi-e foarte greu, dar nu ma dau batuta!
    Multumesc Pera!

  10. Multumesc mult Pera! Mesajul tau pt mine, la momentul dat e ‘o gura de aer proaspat’. Iti sunt recunoscatoare pentru ceea ce faci!

  11. Sunt convinsa ca inca nu ai spus cel mai genial lucru,il astept cu interes.Oricum cert este ca ai reusit sa atingi sufletul multor oameni care cred in tine.Ceea ce este genial in tot ce spui, e capacitatea de a reduce la simplu, lucruri ce au fost observabile de-a lungul vietii precum si capacitatea de a sintetiza.Stii ca noi oamenii ne pierdem in amanunte ceea ce ne dezavantajazea.Tu esti un bun invatator,scoti esentialul in evidenta foarte bine.Interesant cum ai reusit atat de repede, sa depasesti toate temerile,complexele poate si niste fobii stiindu-se faptul ca ele sunt inradacinate adanc in noi, la nivelul cel mai suptil al subconstientului.interesant si felicitari in acelasi timp.

  12. 9 ani?! Și eu care credeam că sunt unul dintre cei mai tineri cititori ai blogului. Oricum, mă încântă enorm când văd că tinerii(după cum văd chiar și copiii) sunt interesați de dezvoltare personală. Asta nu poate fi decât un lucru bun în primul rând pentru ei, iar în al doilea pentru noi, ca și țară.
    Mulțumesc, Pera!
    -Darius.

  13. Incurajarea este un limbaj al iubirii, acel om ti-a darut iubire ,exact ceea ce aveai nevoie in acel moment, trezindu-ti in tine constiinta si stima de sine…iubirea ta fata de tine si de acolo au venit toate…
    Ii multumim acelui om pentru ceea ce a reusit sa trezasca in tine si tie pentru valoarea ce ai i hotarat sa o daruiesti mai departe.

  14. pera, eu am cumparat deja „personalitatea alfa” si „impulsul pentru vocatia ta”, si „fabrica de bani”, daca crezi ca poti face pachete promo cu celelalte produse ale tale ti-as fi recunoscatoare. multu pentru ceea ce faci iar la anul daca nu chiar la toamna, voi merge si eu cu voi intr-o tabara.

  15. Pe mine m-a incurajat terapeutul meu si ii sunt foarte recunoscatoare!! A facut o diferenta uriasa pentru mine. Sunt abia la inceput de drum, dar, pentru prima oara de multi ani, sunt pe un drum!!! Si este cel al vocatiei, ceea ce e superb 🙂

  16. Buna Pera, astazi am citit acest articol care mi-a placut ft mult si te apreciez pt ce faci. Sa-ti povestesc despre problemele pe care le am. Am probleme cand vine vorba de relatii sociale, sunt in primul an de facultate si colegele de camera spun ca sunt ciudata si simt ca nu pot sa ma adaptez si ca locul meu nu e aici, de fapt nustiu unde este locul meu.. nici cu dragostea nu stau mai bine, nu am avut nici o relatie pana acum, si mai sunt si problemele cu banii. Imi doresc sa am mai multa incredere in mine si sa ajung sa fac tot ce-mi doresc dar drumul pana la visele mele e foarte lung. Te rog sa-mu dai un sfat, de fapt in toate articolele pe care le publici contin sfaturi si sunt de ajutor, dar o incurajare ar fi de folos,Mersi

  17. … inca incer sa imi scot din sistem”tot ce am fost invatata,inca ma autoeduc..si in acelasi timp incer sa imi educ copilul cu tot ce descopar nou,si pozitiv…Cred ca e mai usor sa scri pe un caiet in alb,decat sa stergi ce e scris deja si sa scri ceva nou!Multumesc Universului ca imi vorbeste in fiecare zi,prin amanunte,intamplari ,experiente,si oameni minunati ca tine!

Lasă un răspuns

PERA NOVACOVICI

Sunt psiholog și scriitor, dar expertiza mea cea mai importantă este că am învățat și experimentat tot ce mi s-a părut mai dificil.

Niciun obstacol nu a fost prea mare ca să-l încerc, și nu ar trebui să fie nici pentru tine.

  • Înveți să îți exploatezi calitățile reale, să fii autentic și să faci oamenii să te iubeasca (la nivel personal dar și profesional)
  • Îți voi oferi materiale de dezvoltare personală pe care le-am pregătit timp de 10 ani!
  • Îți îmbunătățești rezultatele legate de bani, sănătate și relații;
  • Descoperi un mod interactiv și distractiv de a-ți crea stilul de viață pe care ți-l dorești;
  • Urmezi pași simpli pentru a-ți crește încrederea în tine;

SUNTEM DUSI PE UN DRUM GRESIT O VIATA INTREAGA

Dezvolta-ti personalitatea pentru a reusi in felul tau.

CATEGORII

Mulțumesc că te-ai abonat!

Verifică inboxul, te așteaptă primele materiale acolo.