Introdu e-mail-ul și te voi învăța, printr-un mini curs de 8 lecții, cum să îți descoperi vocația!
*Prin abonarea la newsletter îți exprimi acordul de a folosi datele tale pentru a putea comunica cu tine și accepți termenii și condițiile noastre. Informațiile tale nu vor fi niciodată distribuite unor terți.
articol
Să nu te mai aud vreodată că nu ai încredere în tine

Când spui ”nu am rezultate pentru că nu am încredere în mine”, de fapt spui ”Nu am chef să încerc, mi-e lene şi mă doare-n fund şi am să mă scuz în faţa mea şi a celor din jur cu acest motiv, lipsa încrederii în mine, pentru că sună mai inteligent”.

Factorii importanți ai creșterii încrederii în forțele proprii sunt:

- respect de sine

- acceptare de sine

- stabilirea de scopuri

- autenticitatea şi să nu ne minţim pe noi în primul rând

- asumarea responsabilităţii pentru viaţă noastră

Privind în urmă, vreau să îţi zugrăvesc tabloul încrederii pe care eu o am în mine pentru simplul motiv că eu nu am avut timp niciodată să îmi cresc încrederea în mine.

Ce s-a întâmplat?

La fel poate ca şi tine, aveam lucruri mult mai arzătoare şi urgente în viaţa mea, permanent:

- lipsa iubirii şi incapacitatea de a relaţiona cu femeile,

- lipsa banilor,

- lipsa sănătăţii,

- apoi greutăţile în relaţionarea cu femeile,

- greutăţile gestionării puţinilor bani,

- probleme de sănătate, energie și obezitate.

Niciunde nu era un bec roşu care să zică ATENŢIE, toate problemele tale se rezolva crescându-ţi încrederea în tine.

Nu am făcut cursuri de dezvoltare a încrederii.

Nu am citit decât o carte sau două despre dezvoltarea încrederii, Nathaniel Branden de unde am şi putut să leg cap la cap anumite concepte despre dezvoltarea stimei de sine.

Am avut o listă cu afirmaţii pe care le-am citit zilnic şi m-au ajutat pentru că mi-am repetat zilnic că sunt cel mai bun, că sunt cel mai tare, că merit tot ce e mai bun de la viaţă şi adevărul e că în ani de zile mi-a crescut foarte mult încrederea în mine.

Cum îţi creşte încrederea în sine

Din păcate, încrederea în sine este o scuză de tot rahatul pe care foarte mulţi oameni o folosesc pentru a-și justifica lipsa realizărilor.

Eu nu am avut niciodată încredere în mine când am început să fac un lucru nou, pentru că e normal să nu ai.

Dacă te apuci să faci ceva pentru prima dată în viaţă, de unde dracu' să ai încredere? Nu ai mai făcut niciodată acel lucru şi o să îţi spargi nasul, cel mai probabil.

Normal că ţi-e frică şi nu ai încredere şi foarte bine faci, pentru că frica te protejează să nu stai în mijlocul autostrăzii când trec maşinile cu 160 la oră pe acolo.

Să AŞTEPŢI să ai încredere pentru a începe să FACI ceea ce trebuie să faci pentru a ajunge unde vrei să ajungi, e ca şi când ai vrea să culegi merele din livada pe care nu ai plantat-o niciodată în deşert.

Problema e că oamenii vor găsi permanent scuze pentru a rămâne mediocri.

Începătorii în a găsi scuze spun ”eu nu pot” , ” alţii au noroc”, ”trăim în România şi nu se poate”.

Dar există şi experţi în scuze. Care ştiu dezvoltare personală şi au citit cărţi. Şi au scuze avansate. ”Ştiu că pot dar nu am încredere în mine.”

”Eu m-am născut cu emisfera stânga mai dezvoltată şi mi-e greu să fiu creativ în a găsi soluţii la probleme şi de aceea sunt varză.”

”Am o karmă încărcată din alte vieţi.”

Umilit, scuipat şi înjurat, în mizerie….dar luptând, Aşa se naşte încrederea în tine. Când ştii că întreg universul a fost împotriva ta şi tu eşti încă drept deşi ai avut toată greutatea pe umerii tăi (bine, eu nu mai sunt chiar drept că am scolioză şi coloana puţin deviată, motiv de dispreţ).

E o iluzie că îţi vei dezvolta încrederea în sine şi APOI vei avea rezultate.

E exact invers, dragii mei.

După ce îţi iei o tonă de bocanci în gură, o să fii un zeu pentru simplul motiv că diamantele se nasc sub presiune.

Iubire. Bani. Sănătate

Cele 3 mari domenii.

Hai să îţi explic cum se dezvoltă încrederea în tine în aceste 3 domenii şi apoi poate înţelegi cum se dezvoltă în orice domeniu al vieţii.

Îmi aduc aminte când durerea de a nu şti cum să relaţionez cu fetele, lucru care m-a dus la disperare, m-a făcut să caut soluţii şi să descopăr arta seducţiei.

Acolo, băieţii mai avansaţi şi mai experimentaţi îţi spuneau că trebuie să îţi dezvolţi nişte abilităţi şi că cea mai mare teamă a omului este teama de a fi respins social şi judecat. De aceea şi teama de a vorbi în public este mai mare decât teama de moarte iar dacă vrei să fii bun în seducţie trebuie să faci exact lucrul acesta îngrozitor până când te desensibilizezi.

Să te duci şi să vorbeşti cu orice fată sau femeie îţi iese în cale (şi normal că vei fi respins şi umilit la greu, însă asta te va întări), te va antrena şi îţi va dezvolta încrederea în tine.

Am primit şi bonus de dificultate. Faptul că nu aveam bani mă făcea să şi am nişte haine ponosite pe mine şi adidaşi purtaţi la maxim, lucru foarte sexy şi atrăgător. Eram cu un nivel deasupra unui om al străzii, şi nu exagerez. Nu aveam haine şi acelea pe care le aveam erau foarte uzate, purtate și miroseau.

În aceste condiţii, am zis că trebuie să încep să fac ceva, că altfel prefer să mor. Cuţitul a ajuns la os iar eu vroiam să înţeleg cum funcţionează mintea şi emoţiile femeilor pentru ca într-o zi să am parte de o relaţie normală cu o fată pe care o iubesc. Aceasta a fost motivaţia mea. Ceea ce pentru alţii e normal şi simplu, pentru mine a fost provocarea vieţii.

Şi m-am dus la agăţat.

Am primit priviri pline de dispreţ și ignorare în timp ce fata îi spune prietenei sale cu voce tare ca să aud şi eu ”uite şi la distrusul asta ce tupeu are”.

Fiecare respingere şi umilinţă de acest fel o simţeam ca pe un pumn în stomac. Efectiv mă durea fizic.

Şi m-am lăsat lovit în stomac din nou şi din nou şi din nou.

Au început să apară mici rezultate. Unele fete chiar vorbau cu mine. Şi erau şi drăguţe. Am luat un număr de telefon, apoi două. Şi tot aşa până când aveam sute de numere de telefon şi nu mai simţeam aproape nimic negativ când eram respins.

Evident, că în anii în care am tot experimentat m-am schimbat şi pe alte planuri şi nu mai eram boschetar. Cel puţin la aspect fizic :)

Apoi m-am trezit că am încredere în mine printre femei. Din ce în ce mai multă. Dar nu am măsurat încrederea şi nici nu m-a interesat să o am mai mare. Mi-am dorit doar să învăţ, să experimentez şi să evoluez permanent indiferent de fricile pe care le simţeam sau de ”părerea celor din jur”.

Dezvoltându-mi curajul şi încrederea în acest mod, foarte direct şi brutal chiar, evident că am devenit un om cu încredere în sine pe plan social.

Dar pe planul financiar eram la fel de varză ca şi cu fetele la început.

Procesul a fost acelaşi.

Habar nu am avut în ce mă bag când am plecat în anul 5 de la Politehnică şi am ales drumul psihologiei. Trăiam doar din salariul mamei de învăţătoare. Iar eu eram măgar mare de 23 de ani. Până la 27 de ani am tot muls-o pe săraca mamă de bani. Asta pentru că habar nu aveam să fac proprii mei bani.

Crezi că încrederea nesfârşită în abilităţile mele m-a făcut să încep să fac bani şi să îmi pun o afacere pe picioare?

Foamea m-a făcut. Şi atitudinea pe care am avut-o când mi-am jurat la 22 de ani că nu voi mai fi angajat nici dacă mor de foame.

Şi am făcut vreo 2-3 ani foamea iar când am lansat prima carte la care am lucrat 2 ani, Personalitate alfa, visam că voi vinde mii şi zeci de mii de cărţi. Am vândut 12.

Am plâns toată duminica aceea iar luni am luat-o de la capăt.

Crezi că puteam să mă bazez pe ”încredere în mine” când tot ce făceam era total desprins de orice logică şi realitate?

Abilităţile mele de scriitor erau în cel mai bun caz ale unui începător, nu ştiam să vând, nu ştiam cum arată un plan de afacere online, nu ştiam să mă promovez, nu ştiam nimic şi nu era nimeni care să mă ajute.

Crezi că aveam cum să îmi dezvolt încrederea în aceste condiţii? Eram vai de capul meu şi ştiam asta.

Nu încrederea am căutat-o, ci acţiunea, progresul şi perseverenţa. Plăcerea de a lupta în arenă până când cad lat pe jos, copleşit de inamici pe care ştiam că nu am cum să îi dobor.

La lansarea cărții Ghidul Personalităţii Alfa mi-am pus un bilet pe panou pe care am scris că vreau să vând tot tirajul de 1000 de cărţi la lansare. Şi l-am vândut într-o săptămână.

Acum am încredere în mine pentru că ştiu paşii pe care trebuie să îi fac pentru a obţine rezultatul dorit.

La capitolul sănătate, cum crezi că aş fi putut să am încredere în mine când aveam o burtă cât o minge de baschet , eu mare psiholog ce nu puteam să mă abţin să bag shaorma în gură şi 2 litri de cola, stăteam în casă şi jucam World of Warcraft.

Apoi, când credeam că am pus lucrurile la punct, când mă simţeam alfa şi aveam bani, relaţie şi fericire, după 3 ani de relaţie m-a părăsit iubita.

Nu știam de ce şi aveam impresia că nu am cunoscut deloc omul de lângă mine. Credeam că înţeleg perfect relaţiile, femeile şi psihologia umană.

A venit viaţa şi a zis „Aaa, văd că ţi-a crescut încrederea în tine şi ai un sentiment de siguranţă şi împlinire în suflet. Hai să facem praf totul şi să o luăm de la capăt”.

Şi asta am făcut.

Am luat-o de la capăt la 30 de ani, cu stima de sine făcută praf (dar nu mai zi la nimeni).

Mi-am crescut stima de sine în 6 luni în loc de 6 ani pentru că am ştiut că tot ce trebuie să fac este să mă arunc în focul acţiunii şi să mă lupt cu provocările. Să am curaj să spun vieţii ”poţi să te agiţi cât vrei, ştii că rezist la orice ai să îmi arunci în cale şi o să mă ridic deasupra testelor tale!”

Acum din nou, viaţa mea este în cel mai înalt punct al ei: și la capitolul financiar, şi la relaţii, şi la sănătate.

Știu că viaţa este şmecheră şi poate va veni iar să facă praf tot ce e bun în viaţa mea. Atunci am să ştiu că e timpul să îmi suflec mânecile din nou şi să o iau poate chiar de la zero.

Dar voi obţine ceea ce îmi doresc mai repede decât în precedentele întâmplări deoarece voi avea mai multă încredere în mine.

Cum a apărut încrederea?

Făcând prima dată lucrurile de care îmi era frică, lucrurile pe care mi-e lene să le fac, lucrurile de care majoritatea fug, lucrurile care sunt greu de făcut. Apoi a venit şi încrederea cu paşi timizi.

Încredere pe care o pot pierde oricând apar noi provocări în viaţă.

Asta e şmecheria vieţii: urcând pe treptele evoluţiei, din nou şi din nou, apar lucruri noi cu care nu te-ai mai confruntat.

Omul nu este făcut să aibă încredere în el permanent pentru că viaţa nu te lasă. Ai tot ce îşi poate dori un om, bani, 15 copii, sănătate de fier şi întreaga omenire îţi face plecăciuni. UPS! Ai 90 de ani şi ţi-a experiat timpul. Trebuie să mori. Așa că lasă toate realizările tale aici, pentru că acolo unde mergi nu ai ce să faci cu ele.

Ai încredere să construieşti un imperiu şi o viaţă de succes ştiind că nu rămâi cu nimic din ce ai realizat?

Concluzie

Nu te mai gândi la încredere, gândeşte-te doar la ACŢIUNILE necesare pe care trebuie să le faci.

Ia domeniul cel mai arzător şi FĂ CEVA, zilnic, pentru el. Încrederea vine după ce deja ai obţinut ce doreşti şi nu mai ai nevoie de ea. Şi nu mai băga scuza asta cu ”nu fac pentru că nu am încredere”. Acum ştii şi tu ca şi mine, că e o mare ABUREALĂ!

Încrederea apare după ce ai trecut prin eşec, descurajări şi începi să deprinzi o nouă abilitate.

Iar tu spui că din cauza încrederii nu îţi dai voie să treci prin eşecuri şi nu poţi face faţă descurajărilor.

Din punctul meu de vedere, viaţa te pune în faţa unei alegeri.

Ori îţi faci o listă azi cu acţiunile necesare şi începi să le faci, ori mergi la culcare spunând şi azi ”aş putea dacă aş avea încredere”.

Nu vei avea niciodată încredere, iar când vei avea impresia că o ai, vei trece la un nou nivel, cu noi pretenţii şi dorinţe nemaiîntâlnite, nivel la care totul va fi nou şi necunoscut şi iar nu vei avea încredere în tine.

Pentru a te ajuta să îți dezvolți încrederea în tine și pentru a-ți atinge obiectivele cu succes am pentru tine cartea Personalitate Alfa - Personalitatea alfa este omul care tinde permanent spre creştere şi evoluţie şi care mai devreme sau mai târziu are şi sănătate, bani, iubire, vocaţie, şi — mai presus de toate — un spirit de învingător.

Aşadar, eşti o persoană pregătită să începi să trăieşti viaţa cu tot ce are ea de oferit chiar şi fără încredere în tine?

Acesta este primul pas pentru a avea realizări şi a obţine ceea ce îţi doreşti.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Termeni și condiții