Sa-ti ierti sau nu abuzatorul?

Sa-ti ierti sau nu abuzatorul?

E absurd sa ii vorbesti unui om abuzat care se afla în postura de victima despre iertare si iubire.

Unui om abuzat trebuie sa-i vorbesti despre putere si cum sa isi ia inapoi puterea pierdută, sa iasa din postura de victimă.

Dar odată ce acest om redobandeste puterea și nu mai este victima, trebuie sa-i vorbesti despre iubire si iertare pentru ca puterea fara iubire inseamna doar distrugere si autodistrugere.

Abozatorul tau a avut putere dar nu a avut iubire. Daca tu nu adaugi iubirea si iertarea pe langa puterea ta devii exact ce ai urat pentru intreaga viata: un abuzator. 

Anul trecut tot in urma promovarii cursului ”vindeca-ti traumele din copilarie” am avut un mare meci online cu o doamna. 

Eu povesteam cum mi-am iertat tatal dupa un proces ce a durat cam 20 de ani de zile si recomandam unei cititoare care spunea ca are probleme cu tatal ei ca desi acum poate i se pare imposibil, drumul ei in aceasta viata o va duce probabil la iubire si iertare. 

In acel moment s-a nascut o discutie foarte aprinsa intre doua tabere: sa iti ierti sau nu abuzatorul?

Acest articol vine sa aduca lumina pe aceasta problema. 

Acest articol il vei citii din doua perspective: victima sau om puternic

Cred ca iti vei putea dea seama in ce categorie esti si daca vrei sa schimbi ceva in functie de sentimentele pe care le vei simti citind randurile ce urmeaza. 

Mi-am dat seama ca eu si fata abuzata careia ii vorbisem despre iubire si iertare ne aflam in doua locuri diferite. 

In cazul ei tatal ii dadea telefoane si ii spunea ca nu este o fiica buna si ca l-a abandonat. Ea era plecata in alta tara. 

Ea se simtea abuzata in continuare emotional asta dupa ce plecase de acasa ca sa scape. 

Deci ea era o victima in aceasta situatie, o victima a tatal ei ce o abuza si o hartuia. 

Eu vorbeam din perspectiva psihoterapeutului a carui tata murise deja de 6 ani, pe care il ultimii lui 2 ani de viata il iertasem. 

La mine a fost un proces de 20 de ani care s-a terminat firesc si natural in iertare si iubire si am iti descriu cum anume s-a intamplat asta pe scurt. 

Ea era inca in procesul de eliberare din rolul de victima. 

MI-am dat seama atunci ca poate nu a fost potrivit sa vorbesc unei victime despre iubire si iertare. 

Eu nu am putut sa -mi iert tatal cat timp am fost in postura de victima. Doar cand am redobandit puterea a urmat firesc si natural o alegere: razbunare sau iertare?

Victima sau Personalitate Alfa?

Daca acum esti abuzat inseamna ca esti victima. 

Trasatura caracteristica victimei este lipsa de putere. 

Lipsa puterii: 

– de a lua decizii, 

– de a se intretine

– de a pleca

– de a riposta

– de a cere ce i se cuvine

– de a trai cu demnitate

Cand suntem copii si traim traumele copilariei fie ca sunt abuzuri, neglijenta sau inconstienta parintilor care n-au stiut ce fac, noi suntem victime. 

Suntem victime ca si copii pentru ca nu avem putere si nici discernament. Nu avem nivelul de constienta pentru a intelege ce putem intelege ca si adulti educati ce si-au facut munca interioara. 

Ca adulti devenim supravietuitori ai traumei si munca noastra devine una de recuperare a puterii personale. 

E nevoie sa reinvatam sa devenim puternici. 

Primul pas spre vindecare este sa ne luam puterea inapoi si sa ne dezvoltam:

  • Increderea in sine
  • Inteligenta emotionala
  • Imaginea de sine
  • Disciplina 
  • Abilitati de comunicare
  • Capacitatea de a seta limite sanatoase
  • Puterea de a spune NU
  • Abilitati de razboinic pentru a putea lupta
  • Capacitatea de a ne purta de grija singuri si a deveni autonomi
  • Abilitatea de a dezvolta relatii sanatoase si functionale

Eu asta am facut pentru intreaga viata. 

Am fost o victima a tatalui meu alcoolic si abuzator asa ca viata mea a devenit o lupta si o munca de recuperare a puterii personale. 

Personalitate Alfa a devenit un concept care inglobeaza intreaga mea munca de recuperare a acestei puteri. 

Si am reusit. 

La 9 ani parintii mei au divortat, tatal meu alcoolic a continuat timp de 4 ani de zile sa ne terorizeze cu violenta si aceasta perioada este cea in care eu mi-am pierdut niste lucruri si am dobandit altele. 

Am pierdut iubirea de sine, increderea in sine, sentimentul de valoare personala, ca merit sa fiu iubit pentru ceea ce sunt si ca sunt un copil bun, un fiu al lui Dumnezeu ce sunt iubit in fiecare clipa. 

Am dobandit un scor de 7 din 10 la testul traumelor din copilarie, sindromul stresului postraumatic, vulnerabilitate la dependente si boli cronice, un model relational total toxic si o uriasa rusine si vonovatie legata de ceea ce sunt eu ca fiinta umana. 

Daca tatal tau iubeste birtul mai mult ca pe tine, ce concluzie poti trage cand ai 9 ani?

Timp de 20 de ani de zile am purtat in mine o furie uriasa legata de tatal meu, familia mea si  fata de Dumnezeu care permite sa existe atata suferinta pe pamant. 

In perioada asta nu aveam nevoie sa imi spuna cineva sa imi iert tatal sau sa-l iubesc mai mult decat puteam la acel moment. 

Eu imi doream PUTERE. Imi doream sa fiu ALFA. 

Si munceam neobosit pentru asta. 

La 30 de ani reusisem sa obtin tot ce imi dorisem in copilarie. 

Aveam business, relatii, putere. 

Locuiam singur, aveam bani sa-mi permit stilul de viata pe care -l vreau, imi traiam vocatia, simteam ca nu voi mai fi niciodata singur si ca pot sa fiu cu femeile pe care mi le doresc. 

Si din pozitia asta de putere, mi-am adus aminte de tatal meu. 

Un betivan ce fumeaza 2 pachete de tigari pe zi, miroase vesnic a alcool si jeg. Un tata de care imi era rusine si care m-a facut de multe ori de rusine si pe care eu il intretineam cu bani, mancare si tigari de ani de zile. 

Il vizitam odata pe saptamana, sambata, si ramaneam intre 20 de minute si 2-3 ore. 

Il priveam cu un amestec si de compasiune si superioritate. 

Acum eu aveam puterea si el era la mana mea.  

Cand ii vedeam privirea aia de cațel care intreba ” ai bani de – o cafea?” care defapt insemna ” ai bani sa mi-iau o votca?” simteam cu adevarat cine este SEFUL. 

Acum eu am puterea!

Pot sa iti fac ziua, saptamana si viata mai usoara sau mai grea. 

Poti sa iti dau bani sau nu. 

Pot sa-ti pun conditii daca vrei sa bei azi si sa-ti iei drogul zilnic sau te pot lasa sa te zbati in sevraj ca un vierme. 

Ce vei manca azi depinde de mine. 

Starea ta emotionala depinde de mine. 

Izbavirea ta depinde de mine. 

Sunt fiul pe care l-ai abandonat si care acum a reusit fara tine. 

Puteam sa ma razbun pe el. 

Puteam sa ma joc cu el. 

Puteam sa il ranesc si fie vorba intre noi, probabil prin anumite cuvine si gesturi am si facut-o. 

Acum nu mai eram victima si aveam puterea.

Si deasemenea, o alegere de facut. 

Credeam ca sunt in varful muntelui, la capatul calatoriei. 

Aveam tot ce mi-am dorit material, relational si mental. 

In ochii mei devenisem Alfa si imi recuperasem puterea, increderea si demnitatea. 

Si acum, iubirea si iertarea

Nu mi-am pus pe panoul visurilor sa-l iubesc pe taica-miu mai mult decat imi vine sau sa-l iert pentru anii copilariei in care el a avut puterea si ne-a facut rau. 

La inceput a fost un soi de indiferenta. 

Nu prea mai conta ce a fost. Eu am reusit si acum ne aflam aici. Il vizitam ca un soi de datorie pe care un fiu o are fata de tatal lui. Evident ca il iubeam in inima mea dar il si uram pentru ca ratasem sansa sa fim o familie fericita dar ma resemnasem. 

Ce nu stiam eu insa e ca adanc in mine era plantata o scanteie a Marelui Spirit si ca toate traumele si suferintele mele n-au fost decat gunoiul si ingrasamantul fertil in care aceasta samanta divina germina si incoltea. 

Pentru ca ce eu nu stiam era ca intr-o zi ma voi afla la o mare rascruce de drumuri. 

Odata ce am puterea, ce voi face cu ea?

Tatal meu cand a avut puterea, a abuzat de ea si a creat suferinta. 

La fel tot neamul lui de dinainte. 

Si acum si eu eram pus in fata unei alegeri. 

Ce faci cu puterea atunci cand o ai?

Eu la 30 de ani eram un obez care mânca zilnic kebab sau shaorma şi bea cola sau pepsi la sticla de 2,5 litri.

Cu ajutorul lui Sorin, antrenorul de la sală, mi-am dat seama după un chin de vreo 6 luni, că de fapt sunt EXACT ca şi tatăl pe care l-am urât timp de 30 de ani şi pe care nu suportam să îl văd cum duce sticla sau paharul de alcool la gură.

Oare de ce crezi că nu suportam să îl văd ducând la gură alcool?

Pentru că ŞI EU duceam la gură mâncarea. Diferenţa dintre mine şi tata era doar substanţa. La el alcool, la mine junk food.

Comportamentul era identic, automințirea era identică, emoţiile erau identice.

Eu devenisem TATA. Mai mult, uram acea parte din mine şi când îl vedeam pe tata mă vedeam pe mine cu toate defectele lui şi nu puteam suporta ce îmi arată oglinda.

E nasol uneori să priveşti oglinda, nu-i aşa?

Cum e să îţi dai seama la 30 de ani că nu eşti cu nimic mai bun decât tatăl pe care l-ai urât până atunci?

Ca să fie distracţia completă, deşi eu mă credeam mai bun decât tata pentru că eu mă consideram ambiţios, cu visuri şi nu beam alcool, de fapt eram mai slab ca el.

Eu aveam educaţie, eram psiholog, aveam internet, aveam prieteni de calitate, aveam bani să plătesc antrenor la sală, aveam toate condiţiile şi tot nu reuşeam să câştig bătălia.

Oare cum era bătălia aceasta pentru tata care nu doar că nu avea nimic din ce aveam eu, dar trăia în mizerie şi abandonat de toţi, inclusiv de mine?

Tata era mai erou decât mine!

Şi atunci mi-am dat seama că mai am mult de lucru până când să ajung să am tăria tatălui meu, şi abia apoi poate să sper să pot fi un om mai bun.

Din această revelaţie, am plecat capul smerit, m-am dus la tata la birt urgent cu un taxi, l-am luat în braţe şi i-am spus că îl iubesc, pentru prima oară după 30 de ani. Când l-am îmbrăţişat pe el, m-am îmbrăţişat şi pe mine şi m-am acceptat cu toate slăbiciunile.

Cuvintele următoare ilustrează foarte bine ce am simţit în acel moment:

„Am recunoscut din adâncul fiinţei că suntem cu toţii supravieţuitori în aceeaşi barcă de salvare, indiferent de povestea vieţii fiecăruia. Împărtăşeam toţi aceeaşi dilemă, luptându-ne cu demoni asemănători şi aspirând către ţeluri asemănătoare. Am început să simt puterea sprijinului şi a iubirii pe care le aveam de oferit unii altora.” – Christina Grof

Când am devenit smerit, văzându-mi slăbiciunile, în acelaşi timp, mi-am văzut potenţialul şi puterea.

Da, sunt slab, dar sunt echipat cu tot ce am nevoie ca să reuşesc.

Din acel moment, în loc să îl urăsc pe tata, am început să îl ADMIR. 

Apoi, in scurt timp, am inceput sa petrec mai mult timp cu el decat pana atunci si sa il privesc cu alti ochi. 

Astfel, am ajuns sa-i inteleg suferintele, traumele, bataliile, aspiratiile si visurile mai bine. 

Si astfel, intre noi a ajuns sa se lege o prietenie reala. 

Am inteles de ce este atat de important sa nu lasi constienta sa-ti adoarma. 

Am inteles de ce munca asta cu noi insine este atat de importanta. 

Pentru ca devenim monstrii daca nu luptam pentru ca lumina spiritului nostru sa invinga intunericul. 

Mi-am iertat si iubit tatal complet in ultimii lui 2 ani de viata. S-a simtit pentru ca el s-a lasat de baut in acesti doi ani. 

Din pacare starea lui fizica dupa 30 de ani de alcoolism si-a cerut pretul si a suferit un atac cerebral care i-a fost si sfarsitul in aceasta calatorie. 

Iubirea si iertarea erau in mine tot timpul dar a trebuit sa dobandesc prima oara puterea ca ele sa poata sa infloreasca. 

Iubirea a venit sa ma invete ce sa fac cu puterea: sa incerc sa fac bine, atunci cand pot si cat pot. 

Iubirea si iertarea au venit sa ma salveze sa nu devin la randul meu ceea ce m-a ranit atat de tare: un abuzator. 

Si acum, citind aceste randuri e important sa iti dai seama unde te gasesti tu in aceasta viata si sa iti faci propriile alegeri. 

Unde esti pe pe spectrul dntre victima – putere- iubire?

Eu nu am sa iti spun niciodata ce e bine sau nu sa faci. 

Tu vei raspunde in fata sufletului si a constiintei tale si vei trai consecintele tuturor alegerilor tale. 

Eu sunt aici sa iti spun cum a fost calatoria mea si poate vei gasi un strop de inspiratie. 

Odata cu puterea vine si responsabilitatea. 

Scopul cursului de traume nu este sa ierti ci sa nu mai fi victima. 

Consecinta cursului de traume POATE FI iertarea. Dar nu e obligatorie si nu primesti diploma sau medalie pentru iertare. 

Tu esti dator doar fata de tine insuti. 

Mai sunt doar cateva zile in care te poti inscrie la editia a 4-a a cursului ”Vindeca-ti traumele din copilarie”. 

Inscrie-te aici: https://edukiwi.ro/roxana-pera/curs-traume/

Printre greutati spre stele

Pera Novacovici

Distribuie daca ti-a placut:

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on pinterest
Pinterest
Share on email
Email
Share on whatsapp
WhatsApp

Profită de resursele de dezvoltare personală pe care le-am pregătit timp de 10 ani!

ARTICOLE SIMILARE

Lasă un răspuns

PERA NOVACOVICI

Sunt psiholog și scriitor, dar expertiza mea cea mai importantă este că am învățat și experimentat tot ce mi s-a părut mai dificil.

Niciun obstacol nu a fost prea mare ca să-l încerc, și nu ar trebui să fie nici pentru tine.

  • Înveți să îți exploatezi calitățile reale, să fii autentic și să faci oamenii să te iubeasca (la nivel personal dar și profesional)
  • Îți voi oferi materiale de dezvoltare personală pe care le-am pregătit timp de 10 ani!
  • Îți îmbunătățești rezultatele legate de bani, sănătate și relații;
  • Descoperi un mod interactiv și distractiv de a-ți crea stilul de viață pe care ți-l dorești;
  • Urmezi pași simpli pentru a-ți crește încrederea în tine;

SUNTEM DUSI PE UN DRUM GRESIT O VIATA INTREAGA

Dezvolta-ti personalitatea pentru a reusi in felul tau.

CATEGORII

Mulțumesc că te-ai abonat!

Verifică inboxul, te așteaptă primele materiale acolo.