Scapa de sclavia financiara pentru totdeauna – 6 stalpi ai eliberarii

Una dintre cele mai mari probleme cu care psihologia se confrunta este comportamentul de autosabotare pe care oamenii il au.

De exemplu, ii dai omului un principiu de a manca corect.

Cinci mese pe zi, trei principale si doua gustari, ii explici matematic, caloric, modelul, ii spui ca poate sa manance dulce de dimineata pentru ca ii ridica glicemia si toate caloriile mancate de dimineata se consuma pana seara, ii spui ca poate sa manance fructe pana la ora 14, ii spui ca seara trebuie sa manance mai usor ca sa nu se depuna nimic. Nu e un regim sau dieta, doar ca trebuie sa fie atent la cum si cand mananca.

Si apoi vine omul si intreaba ”Ok, am inteles. Alte variante mai ai?”

Pai ti-am dat o varianta, cea mai buna. Nici nu te-ai apucat de ea si tu vrei ALTA?

Oamenii descopera ce functioneaza si apoi fac ALTCEVA.

In iubire sau bani, lucrurile stau la fel. Modele, retete de succes exista.

Pentru ca oamenii nu au rezultate, prima mea reactie la toate retetele de succes era: ”nimic nu functioneaza!”

Apoi, am realizat ca aproape TOATE functioneaza.

Problema nu sta in faptul ca nu avem solutii la probleme ci in faptul ca nu alegem UNA pe care sa o aplicam de la cap la coada.

Exista si explicatie psihologica pentru acest fenomen, numita “paradoxul alegerilor”. Cu cat ai multe alageri de facut cu atat esti mai debusolat si ramai pasiv. Un video pe Ted Talks cu omul ce a scris o carte intreaga pe subiectul asta, aici (are subtitrare in romana).

Asadar, cred ca secretul succesului sta in a lua UN SINGUR model care ne trezeste interesul si de a-l aplica cu dedicatie si pasiune timp de 3-6 luni, apoi sa privim la rezultate si sa decidem sincer daca a mers pentru noi sau nu.

Azi vreau sa inchei discutia de data trecuta, despre bani.

Am spus ca angajatul este sclav, iar azi vreau sa iti dau o solutie pe care poti alege sa o aplici sau nu.

Inainte de a ajunge la solutie, am ramas dator cu o argumentare solida a motivelor pentru care consider ca un angajat este sclav si am sa enumar rapid cu liniuta argumentele mele care raman deschise pentru dezbateri.

Sa lamurim ceva.

Nu am nicio problema cu oamenii care sunt angajati si lucreaza la patron sau stat. Si eu am fost angajat. Si mama e acum si a fost toata viata ei si datorita faptului ca ea a fost angajata am avut o ciorba pe masa si apreciez asta. ( cu toate ca la ambitia si harnicia ei ar fi fost o femeie de afaceri exceptionala).

Am o problema cu cei care sunt atat de indobitociti incat cred ca un job este scopul suprem in viata. Un job este ca si o ucenicie. Te pregateste pentru ca tu sa devii un adevarat profesionist si un om plin de valoare. Si mai iti dai si niste bani ca sa poti sa traiesti si sa functionezi normal in aceasta perioada de invatare.

Sa ai un job, sa traiesti din salar de la o luna la alta si sa iti permiti un concediu pe an nu este o viata cu care sa te mandresti. Este supravietuire. Ai putea la fel de bine sa te duci in padure, sa culegi mure si sa vanezi fazani cu arcul. Cel putin ai avea mai mult timp liber ca acum.

Problema e ca la fel ca si in orice alt domeniu, fie ca e vorba sa sanatate, iubire sau altceva, cand faci pentru suficient de mult timp lucrul gresit, ti-o iei in boticul tau dulce care isi repeta scuze la infinit.

Ca de exemplu tanti de mai jos:

”Problema mea actuala este serviciul. Aveam un loc de munca bine platit, unde lucram de 3 ani, si dintr-o data au stabilit ca vor sa ma dea afara. Procesul de cautare a unui alt loc de munca este dificil. Incerc sa caut la diverse firme, dar fiecare cere altceva. Eu nu prea am avut timp de intruniri in ultimii ani, pentru ca am facut 2 copii, care mi-au ocupat destul de mult timp. Acum imi dau seama ca am  ramas in urma si ca mi-e greu sa imi gasesc un alt loc de munca. ”

Daca nu ne adresam unei probleme inainte ca ea sa ne faca viata un iad, aceasta problema va sfarsi prin a ne face viata un iad. Logica elementara.

Daca tu crezi ca zona de confort are rezervat ceva bun pentru tine, te asteapta o soarta dura. Ti-o vei lua in freza. Mananca trei shaorma pe zi si vei deveni obez. Bate-ti joc de partenerul de viata si ramai singur.

Ramai angajat …. te las sa completezi tu spatiile.

Exemplul de mai sus ne arata clar de ce angajatul este un sclav.

Eu nu sunt adept al jumatatilor de masura si cred ca un om angajat este condamnat. Iata argumentele mele:

1. Face credite si depinde de job ca sa le plateasca, ceea ce il face santajabil si ii poate rapi orice urma de demnitate, il poate transforma in pres de sters pe jos din cauza fricii lui permanente de a nu ramane fara amaratul ala de job.

2. Schimbarea e mai greu de facut fata de cineva care nu este legat de conditionari cum ar fi creditele sau un job. Oamenilor le este foarte greu sa iasa din zona de confort pana cand nu ii scoate viata de acolo prin boala, suferinta si lipsuri.

3. Timpul si energia nu-i permit sa isi dezvolte abilitatile necesare pentru a iesi din acest mediu pentru ca el isi vinde timpul si energia pentru un pumn de bani.

4. Banii pe care ii face, matematic vorbind, nu ii ajung pentru nicio realizare notabila in aceasta viata. De aceea, visul corporatistului si a angajatului este casa/masina/familie pentru ca nici nu concepe ca ar exista mai mult. Ca de exemplu munca de pe laptop de pe o plaja, la orice ora ar vrea el pentru tot restul vietii.

Citeste cartea Drive si vei vedea ca singura motivatie sanatoasa e cea interna care vine din 4 factori:

  • Sa lucrezi la CE vrei tu ( ce te pasioneaza),
  • CAND vrei tu ( alegi timpul)
  • CUM vrei tu ( alegi tehnica, tehnologia) si alegi
  • CU CINE vrei sa lucrezi.

Angajatul sau mediul corporate face exact invers. Lucrezi la ce vor ei, cand vor ei, cum vor ei si cu cine vor ei. Ai iluzia alegerii pentru ca poti sa alegi intre mazare si fasole dar uiti ca meniul e servit in puscarie.  Iar descoperirea vocatiei, al carei avocat stii ca sunt, iti ofera toti cei 4 factori ai motivatiei interne.

5. Cea mai mare problema a angajatului/corporatistului este ca isi sapa singur groapa fara sa fie constient de asta. Apoi se minte ca asa e firesc si normal, sa traiesti in groapa.

Eu sunt de acord sa fii angajat.

Dar cred ca fiecare om ar trebui sa priveasca perioada petrecuta ca angajat ca si o ucenicie, in care castiga banii necesari traiului dar si invata foarte multe lucruri care il vor ajuta sa aiba succes adevarat in viata.

Cred ca am intrat deja intr-o noua era. Era oamenilor – firma, a liber profesionistilor si a antreprenorilor. Si cred ca atunci cand multinationalele trec la restructurari si inlocuiesc oamenii cu altii, sau dau faliment, acei oameni vor fi nevoiti sa o ia de la zero pentru ca nimeni nu le-a zis ca pot incepe mai din timp sa isi construiasca viata visata.

Cine nu incepe de pe acum, va ramane in urma. De aceea imi strig mesajul despre neajunsurile vietii de simplu angajat care nu actioneaza pentru un viitor financiar mai bun. Nu judec omul angajat pentru ce e acum ci pentru ceea ce risca sa nu devina in viitor.

Un om liber.

Acesta e punctul meu de vedere.

Scapa de convingerile limitative legate de bani

Pentru a incepe eliberarea financiara, primul pas este in mintea noastra.

Cel mai mare obstacol sunt convingerile limitative si in cartea Money: A love Story a lui Kate Northrup, sunt expuse cele mai mari patru convingeri limitative ale oamenilor legate de bani

altcineva se va ocupa pentru mine pentru ca eu sa am bani ( sefu, viitorul partener, etc etc) ceea ce face oamenii sa fie iresponsabili, niste copii imaturi care cheltuie banii parintilor desi au deja 50 de ani de viata

nu sunt bun cu banii

oamenii cu bani sunt lacomi sau daca vrei bani nu esti spiritual.

nu sunt destul de………( aici pui ce crezi tu ca ai ca slabiciune)

Adevarul e ca afirmatiile de mai sus nu sunt o realitate decat in mintile inguste.

Nimeni nu se va ocupa de eliberarea ta financiara, e normal sa nu fii bun cu banii dar inveti, oamenii cu bani de obicei fac mai mult bine celor din jur decat cei fara bani iar faptul ca nu esti destul de bun intr-un domeniu din nou, nu inseamna ca nu te poti antrena.

Intrebarea pe care ar trebui sa ti-o pui zilnic este:

Cum ai adaugat valoare azi in vietile oamenilor?

Eliberarea ta financiara depinde direct de capacitatea ta de a crea si oferi valoare.

Kiyosaki spune ca exista 4 nivele:

  • angajat
  • liber profesionist
  • antreprenor
  • investitor

 

Eu as zice ca exista si parazit. Cel care nu se incadreaza in niciuna din cele patru categorii.

Angajatul stim deja ce face.

Liber profesionistul castiga mult mai mult ca angajatul dar in clipa cand nu mai lucreaza din orice motiv, nu mai face nici bani. ( dentistul, psihologul, antrenorul, avocatul, instalatorul)

Antreprenorul pune un sistem la punct care functioneaza si fara el. Ca de exemplu un site web, sau un mecanism care produce valoare si bani si cand antreprenorul nu este prezent.

Investitorul gaseste antreprenori si le da bani pentru a face bani si isi ia o parte din castig. Cu alte cuvinte, banii lucreaza pentru un investitor.

In continuare, vreau sa iti dau un model care sa te ajute sa faci bani din pozitia antreprenorului, indiferent de domeniul tau de activitate.

Un model de eliberare financiara – cei 6 stalpi

Am scris cel mai complex material de pe blog-ul Personalitate alfa si are doua parti:

http://personalitatealfa.com/blog/cum-sa-faci-bani-adevarati-fara-sa-fii-angajat-6-stalpi-ai-eliberarii-tale-financiare/

http://personalitatealfa.com/blog/cei-6-stalpi-ai-eliberarii-tale-financiare-partea-2/

Tot ce vezi in acest model este ceea ce eu aplic azi pentru a fi psiholog/antreprenor. Este modelul care pe mine m-a ajutat sa trec de la parazit la antreprenor, sarind peste etapele de angajat si liber profesionist.

Retine un singur lucru:

Peste cinci sau zece ani nu va conta ca azi ai mancat paine goala sau la restaurant de lux. Nu va conta ca azi porti haine de la second sau ti-ai luat garderoba de la Milano. Ca ai iphone sau samsung sau un obosit de mobil de la RDS pentru a vorbi strictul necesar. Peste 10 ani vor conta doar actiunile tale zilnice, marunte, care facute constant, vor inclina balanta in favoarea ta, spre a fi un om implinit, sanatos, de succes si cu abilitatea de a oferi valoare oriunde merge SAU spre a fi un om distrus psihic, fizic si spiritual. Mancarea, hainele si tehnologia ti le poti lua intr-o singura ora de shopping cand ai bani.

Caracterul, personalitatea si mentalitatea unui om de succes insa, nu le poti cumpara si nici obtine peste noapte. Fa ce conteaza zilnic, cate putin. Asta e sansa ta pentru o viata mai buna, indiferent de situatia ta de azi.

Care este povestea ta financiara? Lasa-mi un comentariu cu povestea ta legata de bani si orice intrebari ai. Maine raspund la comentarii pe parcursul zilei.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

 

 

Distribuie daca ti-a placut:

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on pinterest
Pinterest
Share on email
Email
Share on whatsapp
WhatsApp

Profită de resursele de dezvoltare personală pe care le-am pregătit timp de 10 ani!

ARTICOLE SIMILARE

52 Responses

  1. Salut pera. Eu is acuma in prima faza a evolutiei mele financiare. is angajat, dar nu un angjat obisnuit. Fac parte dintrun proiect neoficial numit ucenicie de antreprenoriat , in care un baiat de 22 de ani a deschis un cofee bike aici in cj si ma invata mai multe . Pe langa faptul ca fac cafea , imi arata cum sa tin contabilitatea cum sa citesc rapoarte financiare , unde trebuie sa ma duc dupa diferite chestii , registrul muncii , teste de sanatate pt angajati , tot felul de cursuri pt angajati. Am invatat multe pana acum . stiu sa fac inimioare in cafea :D. Si acum am in cap o idee de afacere . deci eu cred ca am evoluat destul de bine , te citesc de 4 ani si is spalat pe creier de informatia pe care miai dato . Sa nu fii angajat , sa iti descoperi vocatia, sa fi independent financiar, sa faci ceea ce vrei , cu cine vrei , cand vrei , unde vrei. Si vreau sa iti multumesc pt mentalitatea aceasta de invingator pe care o am din partea TA! Ma uit in jur si vad o groaza de lume care nu face ceea ce isi doreste din diferite motive: am examene , nu pot acum facultatea pe primu plan , sau cea mai tare replica care am primito „Bine ma si tu acuma , ce s-ar intampla daca toata lumea ar avea firme ?” . Probabil lumea ar avea o mentalitate sanatoasa atuncea. Inca o data mersi!

    1. bravo Ionut, te felicit pentru initiativa ta! lasa-i pe cei care comenteaza, nu au decat sa comenteze, vor mai comenta poate ca multi ani de-aici inainte, dar ei nu sunt deloc pe drumul tau. Drumul tau si muca ta e cu tine insuti, si vei descoperi pe acest drum o multime de alti oameni ca tine, cu care vei avea ce vorbi, iar ceilalti vor disparea, pur si simplu.
      Da, daca toti ar avea o firma, toata lumea ar fi mult mai fericita!!!si ce bine va fi atunci ….

  2. Draga Pera,singurul motiv pentru care ma tin in ‘frau’ sa nu-mi treaca bani prin mana continuu este legat de partea spirituala.Ai adus in discutie subiectul acesta insa fara sa l fi dezvoltat iar intrebarea mea este ” De ce multi dintre cantareti spre ex, sustin in versuri ca „si-au vandul sufletul”, ca defapt ceea ce si-au dorit a fost doar sa ofere o viata mai buna ( din pct de vedere material) celor dragi.Sunt totodata constient ca nu exista bine si rau ci doar perceptia fiecaruia asupra unui lucru de a fi bun sau mai putin ( Ce e bine pentru paianjen,e rau pentru musca ) 😛 Stima

    1. In primul rand, afirmatia ta ” multi sustin ca si-au vandut sufletul” nu este chiar corecta. Cati dintre toti cantaretii spun asta , ca sa putem spune ca sunt multi? Eu cred ca sunt atat de putini incat putem sa nu ne gandim la ei 🙂 Hai sa o luam altfel. Spiritualitatea printre altele inseamna compasiune si ajutarea aproapelui. Corect? Cine poate sa dea dovada de ajutarea aproapelui mai mult. Cel cu bani sau fara? Intentiile bune nu salveaza pe nimeni de la foame. Intelegi logica din spate?

      1. DECI SA INTELEG CA NU INTELEGETI AFIRMATIA,, SI AU VANDUT SUFLETUL,,DAR CE INSEAMNA SUFLET… MACAR CAND ERATI FARA BANI ATI INTELES..PENTRU MINE SI AU PIERDUT DRAGOSTEA FAMILIEI SI DUMNEZEIREA ..ACUM INTEGETI

  3. Buna Pera,te urmaresc de aprox 7 ani,si te vad, ca pe varianta mea din viitor,…sau cel putin imi place sa cred asta.Azi muncind si fiind aproape imposibil la munca ma gandeam sa renunt,sa ma opresc si sa imi urmez vocatia,care nu stiu sigur care e…am un salar pe masura muncii pe care o depun,dar nu ma vad in viitor facand asta…Iubesc pshihologia,iubesc seductia,iubesc tot ce se leaga de comportamentul oamenilor,si asta pentru ca,cred eu,vreau sa ma inteleg mai bine pe mine.Dar vezi tu,odata ce ai muncit sa ajungi undeva,la un anumit salar,si statut social,e frica aia ca nu o sa poti supravietuii la acelasi nivel de confort in care esti acum.Sunt manipulat de circumstante intr-un mod in care nu vreau,dar intodeuna imi zic,ce nu te omoara te face mai puternic,si accept sa fiu umilit si exploatat.Nu sunt fericit,dar nici nu stiu ce sa schimb.

  4. Foarte bun articolul, regasesc puternic in el realitatea. Totusi, e un factor foarte important, am sa citesc si celelalte 2 articole recomandate, poate am sa-l regasesc acolo. Puterea de a reusi singur. Ca sa nu filozofez am sa dau exemplul meu. Am fost mult mai productiv cand am avut un coordonator care sa-mi spuna ce sa fac, adica, am fost un fel de angajat. Asta se intampla pentru multi, nu se simt intimidati de ei, in sensul in care nu se simt responsabili in fata situatiei cand lucreaza pentru ei. Nu poti sa spui NU unui deadline si unui sef, dar poti sa spui nu unei investitii in tine, unei carti citite sau mai concret unei carti pe care trebuie sa o scrii, din care vrei sa iti castigi un trai(asta e doar un exemplu, fiecare face ce-i place).
    Eu spre asta lucrez acum, spre genul asta de disciplina.

    1. Foarte buna observatia ta. Totusi, in articol am pomenit de cartea Drive, motivatia interna si extena. Seful e autoritate si motivator extern. Cand esti mai motivat de sef decat de motorul tau interior, inseamna ca nu ti-ai gasit motivatia interioara. Odata gasita, nu vei mai avea nevoie sa iti spuna nimeni ce si cum si cand sa faci. O sa fii super productiv.

  5. ceao pera sun incepatoare dar sama prezint ma numesc anuta sunt singura si cu un baiat de 19 ani eram disperata ce sa fac am o afacere deschisa mai bine spus un chios in paita vind de toate asta imi doream de mica sa am propiul meu magazin acum lam deschis de 3luni dar nu merge sunt in prag de faliment dar datorita tie cred ca o sa merg mai departe iti citesc tot cemi trimiti imi da putere sa merg mai departe iti multumesc dar totusi sunt foarte emotiva ma pird cad singura ma decurajez de viata aceasta am trecut prin multe dar acum nu reusesc sa ma ridic deloc nu stiu ce sa fac iti multumesc astep raspuns

  6. Salutare,
    mai exista o alte cale de a deveni independent financiar. Poti trece direct de la angajat la investitor.
    Treaba e urmatoarea: Daca esti in stare sa economisesti si sa reinvestesti 75% din venitul tau atunci poti ajunge sa traiesti doar din dobanda pe care o genereaza economiile tale in DOAR 7 ani. Am facut un calcul simplu si mie mi-a iesit ca la nivelul meu de econonmisire (66% din venit) si la felul in care evolueaza bursa din Romania pot ajunge independent financiar intre 5 si 10 ani, poate chiar mai repede. Pana la urma nu e o intrebare de DACA ci una de CAND.
    De fapt primul pas spre independenta financiara nu este antreprenoriatul ci economisitul. Daca iti faci un obicei din a economisi atunci:
    1. Nu te mai ingrijoreaza prea tare disparitia sursei de venit (a jobului)
    2. Iti poti lua vacante. Adica iti dai demisia si faci altceva pt o perioada de vreme (calatoresti, inveti ceva nou, incepi o afacere)
    3. Poti pleca oricand de la un job care te face nefericit.
    Recomand doua bloguri (chiar daca sunt din SUA) care descriu intreaga filozofie si practica cum au ajuns sa fie independenti financiar fara sa se apuce de o afacere (care e ceva destul de riscant) si fara sa devina calugari.
    http://www.mrmoneymustache.com/2013/02/22/getting-rich-from-zero-to-hero-in-one-blog-post/
    http://earlyretirementextreme.com/about-the-blog
    Eu lucrez in IT unde sunt niste salarii destul de mari. Culmea e ca si asa cunosc destui oameni care traiesc de la salariu la salariu desi castiga peste 1000 euro pe luna. Asta pentru ca exista in lumea asta conceptia ca trebuie sa cheltui imediat toti banii pe care ii castigi si mai mult sa te bagi in datorii. Daca sa zicem ai niste cheltuili lunare de 300 euro atunci tot restul trebuie „spart” pe chestii frivole de gen weekend la Paris, petreceri, masini, femei si cumparaturi.
    Am dat de multi oameni care gandesc asa. Care trebuie sa isi cumpere ultimul iphone, sa faca credit pt masina si casa, sa isi cumpere haine scumpe si alte dracii si apoi se vaita ca nu au bani, desi castiga mai mult ca mine.

  7. Wow! Esti foarte tare! Felicitari pentru ceea ce faci!
    Povestea vietii mele: de 13 ani muncesc in acelasi loc si desi pare ca am evoluat de la un simplu asistent manager la manager, de fapt nu e deloc asa. La pranz mananc tot covrigi ca acum 13 ani cand am intrat in campul muncii ca angajat, bineinteles. Incerc din rasputeri sa gasesc o solutie pentru a iesii din cercul asta vicios, din care se pare ca nu reusesc sa ies. Si asta pentru ca sunt nevoita sa am un servici, nu pot avea nici o pauza pentru ca sunt singura care aduce bani in casa, adica am 4 membrii ai familiei care depind de mine…nu stiu ce sa fac, psihic sunt la pamant, dar nu am voie sa renunt…

    1. Ai nevoie de 4 lucruri. O viziune a unei vieti ideale in care tu si ai tai traiti o viata frumoasa, implinita. Apoi ai nevoie de o stare permanenta de entuziasm si energie care este data de sport, alimentatie corecta si odihna. Apoi ai nevoie sa elimini orice convingeri limitative ( ca de exemplu , nu pot sa fac nimic ca 4 oameni depind de mine) iar la final, o strategie cu pasi concreti pentru a atinge viziunea de la punctul 1. Succes

  8. Buna Pera. Sunt in Anglia de 2 ani si jumatate. Am venit aici sa-mi dovedesc ca pot face mai mult decat sa fiu profesor intr-o scoala de tara. Am 37 ani si pot spune ca DA POT. Sunt angajata la o firma de recrutare studenti pentru facultate si colegiu. M-a intrebat cineva cum as deveni munca mea intr-un cuvant. Am raspuns marketing+vanazari+comunicare. Am descoperit ca am putere de convingere enorma, ca relationez bine cu strainii, ca sunt o optimista convinsa, ca sunt perseverenta si am spirit de aventurier. Nu ma desprind deocamdata de serviciu pentru ca am nevoie de bani si in fiecare zi ma perfectionez in a fi mai influenta, mai convingatoare, in a cunoaste mai bine oamenii, in a -mi imbunatati abilitatile de vorbit in public pentru ca asta e vocatia mea- comunicarea, relationarea, transmiterea de cunostinte.
    Vreau sa devin cel mai bun public speaker din lume si ma citesc carti scrise de oameni consacrati in acest domeniu- Brian Tracy e doar un exemplu. Ma uit la diverse videoclipuri pe internet si vreau sa merg la diverse workshopuri in weekend pt ca aici sunt destule in fiecare zi.
    Daca ai sugestii sau completari la cele scrise mai sus, te rog sa mi spui in cateva randuri. Sunt foarte hotarata sa mi ating toate visele propuse
    -public speaker extrem de cunoscut
    -scoala de limba engleza
    -venituri pasive di investitii
    -calatorii cat incape
    -un anturaj extraordinar
    -familie fericita
    Mihaela

    1. Asta e viziunea de care ziceam mai jos. E perfect pana acum. Mai ai nevoie si de o strategie cu pasi marunti si zilnici care in timp sa iti aduca ceea ce doresti. Vizinea si planificarea sunt cele 2 jumatati.

  9. Salut Pera! Sunt operator pc la un spital din București, pe un salariu de aproximativ 1100 lei, pentru care ma freacă doctorii cum vor ei. Din acești 1100 lei îmi plătesc datoriile la bănci si abonamentul la telefon si mai ramân cu 600 si ceva de lei, din care îmi permit sa ma duc la sala si la clubul lui Taher pentru a învață seducție si sa mai am si un ban de cheltuiala. Ce vreau sa fac in viitor, este sa îmi găsesc o afacere proprie in IT, care sa îmi aducă o situație financiară buna fără prea mult stres (sa nu mai îmi spună nimeni cand si ce sa fac). Crezi ca e ceva realizabil? Eu cred ca DA!

  10. Povestea mea financiară? – una jalnică! Deși am fost in posesia unor sume mari de bani,s-au ales praful de ei. Din cauza multiplelor probleme de natură emoțională și a lipsei de educație financiară, am cheltuit fără folos …foarte educativ capitolul de astăzi despre sclavia financiară, iar ”pentru a începe eliberarea financiară primul pas este în mintea noastră”

  11. Daga PERA,mi-a placut foarte mult materialul si incet,incet incep sa-mi raspund la toate intrebarile legate de situatia in care ma aflu.
    Stiu ca fiecare din noi avem puterea sa schimbam ceva ,dar tu mi-ai aratat ca nu e suficient sa-ti doresti..
    Stiu ca cel mai mult imi doresc libertate financiaradoar ca mai am de lucru cu mine in privinta asta….Ceea ce ma tine pe loc si m-a tinut din totdeauna au fost copiii,teama de a nu avea ce sa le pun pe masa,dar niciodata nu am renuntat la gandul asta.(asa am descoperit blogul tau)
    Ai atata dreptate cand vorbesti despre programarea sociala ,despre automintire,despre teama de a nu ne face de ras…si lupt in fiecare zi cu fantomele din capul meu.VREAU ca la anul pe vremea asta sa-mi iei interviu si sa-ti spun cum am reusit .BINE?
    Sunt ENFP ca tip de personalitate si as vrea sa ma inveti cum sa-mi transform visele in realitate si sa nu ramana doar vise…
    Nu duc lipsa de idei dar nu pot vorbii despre ele cu oricine,pentru ca atunci chiar m-ar crede nebuna…

  12. Eu am 17 ani si deocamdata nu castig banii mei. Sunt parazit.:)
    Lucrez la ceva, vreau sa fiu freelancer pe web. Deocamdata invat si sper ca in cateva luni sa am banii mei fara sa fiu angajat.
    Atunci o sa le dau peste bot parintilor mei sclavi care spuneau ca nu se pot face bani din prostia aia de calculator si care m-au descurajat.
    Le sunt recunoscator ca mi-au asigurat conditiile sa invat, dar atat. In rest prefera sa munceasca fizic, doar ca sa nu gandeasca(ca e mai greu),
    Am vazut recent post-ul pe facebook cu..5 programatori php in cluj..pff si eu nu ma pricep. Dar mai urmeaza si alte ocazii:) pana atunci invat.

    1. Urmeazati visul si …poti incepe printr-un blog facut noca pe blogger , pui continut de valoare, aplici pentru adsense, iar de aici vei obtine cativa banuti si ai o prima satisfactie succes:)

  13. povestea mea financiara. sunt tanar am 25 de ani si da, lucrez in cercetarea romaneasca… cercetare care nu e chiar asa varza cum sustin unii… da asa sunt numit angajat, dar „locul asta de munca” imi permite sa fac ceva ce imi place, imi ofera stabilitate financiara si cel mai important ptr mine imi ofera timp sa fac si alte chestii, modelism spre exemplu, sa citesc carti de psihologie, o pasiune de-a mea mai recenta (sincer arta seductiei si personalitate alfa mi-au scos la suprafata pasiunea asta), sa citesc carti si articole de dezvoltare personala (acest blog printre altele). si da recunosc ca momentan desi sunt multumit, tintesc mai sus. da, vad momentul de fata ca o ucenicie, ptr ce vreau sa fac mai departe… ceva ce imi ofera un mediu de dezvoltare intelectual… da fur meserie de la cel cu care lucrez… si da vreau mai mult si sigur intr-o zi o sa ma eliberez si de eticheta asta a societatii „angajat” (fiindca desi eu nu prea incadrez cercetatorul la angajat, societatea acolo il incadreaza)… chiar asa, Pera, e cercetatorul sclav sau nu? data trecuta eu am fost printre cei care nu considera toti angajatii sclavi, ma rog eu cred ca sclavi sunt cei ce fac ceva ce nu le face placere si dus mai departe suntem cu totii sclavii naturii noastre interne si naturii noastre umane, dar e prea departe de articol ce zic… deci sunt cercetatorii sclavi sau ba?

  14. Pera, articolul in sine e o revelatie si conteaza ante-penultimul paragraf, el e esenta. Darrrr, continutul emailului e ceva ce am citit de doua ori, necrezand ochilor ceea ce citesc. E bine ca iti faci o segmentare, brutala, insa extrem de benefica. O sapuneala atat de acida nu ti-o da nici parintii tai. Asa ca cine are ochi sa citeasca, sa ia aminte la ceea ce scrie in email, mai ales cei ce sunt vechi abonati ai mentalitatii de invingator.
    Ce am facut eu: eram angajata de cca 12 ani, cu o firma offline in paralel, care mergea din inertie, pentru ca lucram cate 12-14 ore pe zi pentru bunii mei asupritori. Dupa ceva evenimente de boala, care mi-au dat inertia de sclav peste cap, am mai rezistat un timp, dar ma ”mancau dintii” sa parasesc jobul ca sa ma pot ocupa de afacerea mea. Am mai rezistat 3 ani in functie de manager ( adica cel ce muncea cel mai tare ), mi-am facut un plan de evadare si i-am parasit pe patronii cu veleitati de tortionari. Sa nu va ganditi ca lucram la un SRL amarat cu 20 angajati; nu, firma ”de prestigiu”, peste 200 angajati, peste 2000 de produse la vanzare, etc.
    Fast forward, cum zic americanii, m-am ocupat exclusiv de firma mea si, in paralel, m-am educat intr-un alt domeniu. Acum castig banii din proiecte independente si alte afaceri la care pun caramizile. Se poate? Poate o femeie, in Romania de azi, sa-si escaladeze limitarile ( de orice fel ar fi ele ) si sa obtina succes?! Eu zic ca da. Nu ar trebui sa ne mai bazam pe stat, pe fondul de pensii ( care nu v-a mai exista peste cativa ani ), pe delasarea noastra de tipul ”lasa ca merge si asa!”, pe frici si credinte implementate de altii in cap. Lumea evolueaza ( nu sunt eu cea in masura sa zic ca evolueaza in bine sau in rau ), dar evolutie inseamna schimbare.
    Este fff adevarat ca nu toti trebuie sa fim antreprenori, cum nu toti trebuie sa fim angajati. Ce conteaza e ALEGEREA noastra, singura pe care nu o poate impune nimeni din exteriorul nostru, ci ea vine din noi.

  15. Sindromul STOCKHOLM e o plaga nationala… S-a numit astfel cand ostaticii unor teroristi din Stockholm au pactizat (in timp) cu ei, si chiar le-au devenit prieteni, intrucat DEPINDEAU COMPLET DE EI, si s-au ADAPTAT, gasind acest mecanism aparent ciudat.
    Romanii erau oameni liberi, aveau PAMANT, GOSPODARIE, ANIMALE, munceau, isi produceau SINGURI hrana, si vindeau surplusul, ca sa aiba bani pentru altele. Dar a venit STATUL (a se citi REGIMUL), le-a CONFISCAT literalmente totul, si i-a OBLIGAT sa devina SCLA… pardon, ANGAJATI. Ei NU AU AVUT DE ALES. Si au trait in acel sistem din 1950 pana in 1990. Patruzeci de ani, timp in care au pus in functiune mecanismul de adaptare numit SINDROMUL STOCKHOLM. Au pactizat cu agresorul care le-a confiscat averea, ba mai mult au devenit parte din sistem, fiind mandri de asta! Azi, dupa 24 de ani de libertate, romanii refuza sa renunte la pactul cu teroristul, deoarece au devenit una cu el… si libertatea nu le mai e de nici un folos. Ca si puscariasul care iese dupa 15 ani, si se grabeste sa comita o noua infractiune, deoarece NU SE MAI POATE ADAPTA, e deja stigmatizat cu cazierul, si se simtea atat de bine acolo…
    Acum, statul care alta data confisca averi, sau le supraimpozita, a devenit tatucul in care ne punem toate sperantele! E singurul care NE DA joburi „SIGURE”, lejere, si exagerat de bine platite (luam 1 miliard de euro lunar IMPRUMUT, sa sa le putem plati!!!!!).
    Deci statul e ca si gardianul de la zdup, care pentru ca are privilegiul sa bage mancarea pe sub usa, e asteptat si chiar divinizat de catre detinuti!!! Nevoia de a fi IN GRIJA UNUI TATA, de a fi protejat, de a fi (sau macar a avea sentimentul ca esti) PROTEJAT, de catre o entitate, structura, sistem, e vitala pentru cei IMATURI. Care umplu astfel un aparat deja supradimensionat de inutili functionari, adesea incompetenti, indolenti si inadaptati. Dar RECUNOSCATORI unui AGRESOR, care le da hrana (luata cu imprumut), astfel incat jumatate din UE lucreaza ca sa ne serveasca pe noi – (rosii din Olanda, Spania, Italia; flori olandeze, marfuri „germane” (produse in PRC, adica in China de catre fabrici „germane”), automobile vestice, si lista ramane deschisa. Traim pe datorie, si divinizam camatarul mafiot… ca fara el, nu suntem capabili sa ne descurcam singuri.
    Asta e SINDROMUL STOCKHOLM, in care fac pace cu agresorul, il apreciez, si il consider singura mea sursa de echilibru, convins fiind ca nu am de ales alta varianta…
    Iar daca aceasta exista, o refuz, o NEG pana in panzele albe…

    1. Si cum scapam de SINDROMUL STOCKHOLM, daca am fost indobitociti…daca asa am fost crescuti si daca am ajuns la 36 de ani si suntem tot asa???

  16. Buna.Citesc si ma minunez de toate cele scrise! Sunt f.constienta ca sunt o sclava, si ma irita la maxim.Traiesc in tara straina(Germania) si ma chinui tare rau sa fiu la acelasi nivel ca si ceilalti de aici.cateodata am impresia ca sunt mai buna..
    Sunt o fricoasa! Sa renunt la slujba pe care am gasit-o cu greu.nu imi cunosc vocatia insa pot spune ca am o vointa de fier.Vreau sa reusesc in viata si in tara straina.Caut solutii in interiorul meu, si la cei pe care cred ca au reusit in viata.

    1. Eu te sfatuiesc sincer sa nu renunti la slujba, cel putin nu inca. Incearca doar sa ti-o faci mai placuta. Eu imi doresc atat de mult sa plec din Romania si nu am gasit inca nici un job in strainatate. Si asta fiindca sunt angajata la stat, pe un salariu de mizerie (1000 lei). Iar in interiorul meu clocotesc fiindca stiu ca pot mai mult si ca merit mult mai mult.

  17. Buna Pera,este pentru prima data cand iti scriu desi citesc si recitesc absolut in fiecare zi tot ceea ce scrii.Imi notez ma gandesc si tot nustiu ce sau cum pot sa mi valorific pasiunile.Eu m am nascut sa fiu antreprenor asa am fost mereu stiu absolut ca TOT ceea ce ti doresti se poate, spre exemplu am deschis o florarie acum 5 ani fara nici un ban!toti spuneau ca fara bani nu faci nimic……ba da faci daca vrei ffff mult!problema mea este ca am aceste pasiuni:aranjamentele florale,jocul cu copii,psihologia si partea de estetica,dintre acestea simt ca mi se potrivesc acum activitatile cu copii dar nu vad afacerea…..crezi ca poti sa mi dai niste idei pe latura aceasta cu copii sau celelalte?de doua luni ma gandesc la variante si sunt blocata.Multumesc,apreciez si de multe ori ma amuza scrierile tale dar sunt ffff adevarate!

    1. O idee: imbina estetica cu aranjamentele florale…adopta tehnici noi sau ikebana, fa-le deosebite si apoi fa parteneriate cu firme de organizari evenimente, cu hoteluri, cu locatii de lux. Poti sa scrii si o carte despre tehnica aranjamentelor florale…o florarie nu inseamna numai de a pune 5 flori intr-o folie de plastic

  18. Singura motivatie sanatoasa e cea interna care vine din 4 factori:
    Sa lucrezi la CE vrei tu ( ce te pasioneaza),
    CAND vrei tu ( alegi timpul)
    CUM vrei tu ( alegi tehnica, tehnologia) si alegi
    CU CINE vrei sa lucrezi.

  19. Nicol, cel mai pertinent si la obiect comentariu la articolele lui Pera,imi permit sail tin minte impreuna cu articolul respectiv, tot ce ai spus este corect, la obiect, fara jigniri, fara comentarii… bravo si la mai mult!!!

  20. ma tot gandesc daca nu cumva prin munca pe care o duci cu astia care citim si ne insusim ce scrii , cat putem,pe langa faptul ca faci ceea ce iti place…..nu cumva, schimbarea unui popor , se face de jos in sus? adica de la individ catre anturajul sau si mai departe?poate fi un vis al meu, ca prin ceea ce faci, sa pui umarul la schimbarea unei mentalitati inradacinate de comunisti?aud foarte des:pe vremea lu ceasca era bine…..aveai serviciu, iti dadea casa, ce mai te facea om! pe dracu! da zecile si sutele de mii care au crapat in puscarii,la canal, pe transfagarasan, aia nu conteaza?

  21. ai dreptate in ceea ce zici! sunt o sluga angajata la stat si totusi.. mi e frica sa mi dau demisia. nu stiu la ce ce as putea face daca ma las si de unde sa incep. nu am nici diplome care sa mi demonstreze calitatile dar sunt dispusa sa invat

    1. Tuturor ne e frica pana cand incercam si vedem ca nu am crapat. Sfatul meu pentru tine e sa te misti de pe acum pentru ca atlfel e ca si un cancer. La un moment dat e prea tarziu sa mai scapi de el

  22. E foarte bun articolul tau! (ca de obicei :)) Despre mine, eu nu mi-am gasit inca vocatia. Imi place sa fac multe lucruri, plecand de la financiar-contabilitate, la marketing psihologic, publicitate si inca cateva. Am facut cate putin din fiecare, insa nu am reusit sa-mi dau seama care imi place cel mai mult.
    Momentan nu am job, insa imi caut ceva pe domeniul marketingului, pt a face un pic de ucenicie, sa cunosc mai multe in domeniul asta. Sper sa am mereu oportunitati in care sa fiu pe pozitii, sa ma intalnesc cu multe situatii, din care sa reiasa ce pasiune am.

  23. M-am angajat la o companie software in aprilie 2013 ca si junior (inca sunt angajat) si pot sa spun ca intr-adevar m-a ajutat sa-mi dezvolt abilitatile de programare, sa capat experienta si asa mai departe … ma gandeam ca atunci cand ajung la o anumita suma de bani sa o depun la banca si sa iau dobanda … dar lucrul la companie simt ca imi rapeste prea mult timp si nu vreau sa raman forever angajat … m-am gandit si sa invat sa creez jocuri si sa incerc sa traiesc independent din asta dar pana acolo mai este.

  24. buna ziua,ma numescPaval Cornel si vreu sa va spun si eu povestea mea in mare ,am 47 de ani am fost casatorit am un baiat de 21 de ani student la Timisoara la informatica de 4 ani sunt despartit de mama lui si de atunci nimic nu mai merge imi place sa calatoresc foarte mult aduceam masini din Germania le pregateam si le valorificam in RO eram foarte multumit acum de cind sunt singur nimic nu mai merge nu mai am familie nu mai am bani si cel mai rau numi gasesc locul circul dintro tara in alta fara a ma stabili undeva ar mai multe de spus dar poate altadata ce as putea sa fc?

  25. Îmi place cum spui lucrurilor pe nume.
    Statutul de angajat ar trebui să fie temporar și să-l folosești pentru a învăța, pentru a evolua. Eu mă pot lăuda că am învățat foarte mult din postura angajatului și liber-profesionistului și-mi folosesc cunoștințele și timpul luber pentru a trece la nivelul următor.
    Știu că sunt pe drumul cel bun pentru că azi am primit primul email cu înjurături.

  26. Buna , cu parere de rau si durere in suflet recunosc ca sunt la nivelul de parazit ! Nu am un loc de munca am tot caut , lucrez cateva zile de proba dar nu obtin jobul , nu sunt in Romania , nu am nici un loc unde sa stau o chirie , momentan stau la o cunostiinta mai am o sapt si trebuie sa plec , viata mea e un dezastru am 24 de ani , nu stiu de unde sa incep ! Acum 6 luni aveam de toate , chirie , bani , siguranta zilei de maine , dar acum trebuie sa incep de la zero, totusi am un apartament in Romania , poate daca las vinde , as avea un inceput, dar pana atunci traiesc de pe o zi pe alta , e foarte greu sa iei decizii si sa fie si corecte , povestea mea e mai complicata , dar totusi numa dau batuta , stiu ca atunci cand sunt laliimita disperarii, apare solutia temporar , noroc ca artucolele lui Pera ma scot din depresii si si mai imi da o palma sa ma trezesc sa nu ma dau batuta , multumesc Pera .

    1. Buna ziua! Sunt un tânăr de 24 de ani din județul iasi si de câteva zile am dat de personalitatealfa! Momentan am un job full time! Care imi mănâncă tineretea! Nu pot sa scap de el pentru ca familia , iubita , toti din jurul meu mi ar sari in cap, ca nu se poate fara locul de munca pe care il am acum, ca e un job bun! Menționez ca lucrez ca sclavul de luni pana vineri de la 10 la 19 ! Pe un salariu de 1200 de lei plus bonuri de masa si 500 de lei daca imi ating targhetul de 50 de contracte in fiecare luna! Ce sa fac pera? Locuiesc cu chirie, nu am nici un talent! Lucrez pentru Telecom Italia , o companie de telefonie fixa si mobila din Italia ! Un job call center sun in fiecare Zi , peste 200 de persoane pentru a da vinde Telecom Italia la italieni! Prietena, cei de la munca imi spun sa stau linistit acolo ca e bine! Dar in sufletul meu nu e bine! Vreau sa numai astept weekend ul pentru o pauza! Pentru a respira ! Vreau sa am cu adevărat o bucurie, dimineata cand ma trezesc! Singurul lucru care stiu să-l fac este sa vând ! Prin telefon, ori direct la firme , ori la acasa la oameni!

Lasă un răspuns

PERA NOVACOVICI

Sunt psiholog și scriitor, dar expertiza mea cea mai importantă este că am învățat și experimentat tot ce mi s-a părut mai dificil.

Niciun obstacol nu a fost prea mare ca să-l încerc, și nu ar trebui să fie nici pentru tine.

  • Înveți să îți exploatezi calitățile reale, să fii autentic și să faci oamenii să te iubeasca (la nivel personal dar și profesional)
  • Îți voi oferi materiale de dezvoltare personală pe care le-am pregătit timp de 10 ani!
  • Îți îmbunătățești rezultatele legate de bani, sănătate și relații;
  • Descoperi un mod interactiv și distractiv de a-ți crea stilul de viață pe care ți-l dorești;
  • Urmezi pași simpli pentru a-ți crește încrederea în tine;

SUNTEM DUSI PE UN DRUM GRESIT O VIATA INTREAGA

Dezvolta-ti personalitatea pentru a reusi in felul tau.

CATEGORII

Mulțumesc că te-ai abonat!

Verifică inboxul, te așteaptă primele materiale acolo.