Teama de succes si profetiile care se automaterializeaza

 

A trecut destul de mult timp de când am fost întrebat de către un cititor “Ce este teama de succes?”

 

Atunci nu eram pregătit să îi ofer un răspuns însă acum sunt.

 

Efectul Pigmalion este dovada stiintifica pentru faptul ca incurajarea unei persoane o poate face sa aiba rezultate mai bune decat in cazul in care incurajarea lipseste.

In legenda greaca, Pigmalion, cel mai mare sculptor al vremii, ciopleste in marmura femeia ideala. Se indragosteste de opera sa si o roaga pe Afrodita sa ii dea viata statuii, ceea ce se intampla, iar Pigmalion isi traieste povestea de iubire.

 

Profeţiile care se automaterializează

 

Pentru a înţelege teama de succes e nevoie să înţelegem prima oară conceptul de profeţie care se automaterializează.

Cineva aruncă pe piaţa un zvon fals cum că o bancă va falimenta. Anunţul este destul de credibil astfel ca toţi oamenii cu economii merg la acea bancă să îşi scoată banii. Banca intră în incapacitate de plată şi da faliment lucru care nu se întâmplă dacă nu ar fi existat zvonul fals. Profeţia s-a autoîndeplinit prin propria putere.

Am dat un exemplu pur întâmplător şi probabil fără validitate economică însă care poate ilustra perfect cum se poate automaterializează o profeţie.

 

SAU

 

În dragoste, unul din parteneri are o stima de sine foarte scăzută din cauză că părinţii îi spuneau tot timpul “ nu eşti bun/a de nimic”. Astfel, a crescut cu convingerea că nu merita iubirea, succesul şi nimic bun în viaţă.

Ajunge să aibă o relaţie cu un partener minunat care îi oferă iubirea, atenţie, afecţiune.

Din cauza stimei de sine scăzute, mintea începe să saboteze relaţie printr-o profeţie.

Vei fi părăsit/a. E prea frumos să fie adevărat. Nu merit atâta iubire şi atenţie. Ceva nu e în regulă aici." Începe un comportament autodistructiv, te porţi urât cu partenerul pentru a-I testa iubirea şi răbdarea. Nu crezi că e iubire şi aştepţi să iasă adevărul la iveală. Simţi gelozie şi teama că vei pierde partenerul şi cauţi orice oportunitate pentru a confirma ceea ce tu ştii din copilărie. Că nu meriţi.

Sătul de nebunia ta, partenerul te părăseşte.

Atunci mintea se relaxează şi spune: ”Ştiam eu că nu merit nimic bun. Ştiam că relaţia nu va merge.

 

Respectul de sine creează aşteptări în legătură cu ceea ce este posibil şi bine pentru noi. Aceste aşteptări tind să genereze acţiuni care să le transforme în realitate, iar realitatea confirmă şi întăreşte convingerile originale. Respectul de sine – crescut sau scăzut – tinde să genereze profeţiile care se materializează.

 

„Respectul de sine – crescut sau scăzut – tinde să genereze profeţiile care se materializează.” Nathaniel Brandon

 

În timp ce un respect de sine neadecvat poate limita sever aspiraţiile şi realizările unei persoane, se poate că urmările problemei să nu fie atât de evidente. Câteodată consecinţele se manifestă în mod indirect.

Bomba unui respect de sine scăzut poate ticăi ani de zile, timp în care o persoană, condusă de pasiunea faţă de succes dezvoltarea personală, poate urca din ce în ce mai mult pe plan profesional.

Apoi, fără să fie neapărat cazul, începe să facă greşeli, să se auto saboteze.

Apoi comite greşeli flagrante, adept al principiului „ori la bal, ori la spital", provocându-şi soarta care l-ar aduce din nou la nivelul de jos.

Doar la sfârşit, când viaţa lui sentimentală şi profesională se transformă în dizgraţie şi ruină, putem vedea de câţi ani se îndreaptă necontenit către actul final al scenariului unei vieţi inconştiente, care a început să fie scris când persoana respectivă avea vârsta de trei ani.

În modalităţi mai puţin spectaculoase decât cele menţionate mai sus, oamenii se sabotează pe ei înşişi de la înălţimea propriului succes.

Fac acest lucru, iar când succesul începe să se năruie, la fel se întâmplă şi cu propriile convingeri. Este înspăimântător să fii azvârlit dincolo de limite de către ideea pe care o ai despre propria persoană.

În cazul în care conceptul despre propria persoană nu se poate acomoda cu nivelul actual de succes şi acest concept nu se modifică, persoana respectivă va găsi modalităţi prin care să se saboteze pe sine.

 

Iată câteva exemple din experienţa lui Nathaniel Brandon ca psihoterapeut

 

→ „Eram pe cale să obţin cel mai mare comision din cariera mea", mi-a spus un arhitect, „dar starea mea de nelinişte era foarte mare – pentru că proiectul respectiv mi-ar fi adus o asemenea faimă încât nu ştiam dacă mă puteam descurca cu ea. Nu mai băusem nimic de trei ani. Aşa că mi-am spus că ar fi mai bine dacă aş bea un pahar – pentru a sărbători. Am sfârşit prin a mă îmbăta, insultându-i pe cei care trebuiau să-mi aprobe proiectul. Proiect pe care în final l-am pierdut, iar partenerul meu a fost atât de furios încât a renunţat la serviciile mele. Eram devastat, dar am revenit în teritoriul de siguranţă, străduindu-mă să avansez, însă fără să reuşesc pentru moment. Mă simt confortabil aici."

 

→  „Eram hotărâtă", mi-a spus o femeie care deţinea un mic lanţ de buticuri, „să nu mă opresc din drum din cauza soţului meu sau a altcuiva. Nu-i învinuiam pe soţul meu că în ultimul timp câştiga mai puţin decât mine şi nu îi permiteam să mă învinuiască pentru că eu câştigam mai mult decât el. Dar exista o voce înăuntrul meu care îmi spunea că nu trebuia să am atâta succes – nici o femeie nu mai avusese. Nu merităm – nici eu, şi nici o altă femeie. Am devenit nepăsătoare. Am neglijat telefoanele importante. Devenisem arţăgoasă cu oamenii mei – dar şi cu clienţii. Şi devenisem din ce în ce mai furioasă pe soţul meu, fără să spun niciodată lucrurilor pe nume. După o ceartă foarte serioasă cu el, am luat masa de prânz cu unul dintre clienţi. Acesta a spus ceva ce m-a supărat foarte tare şi ne-am certat rău, chiar acolo, în restaurant. Am pierdut clientul respectiv. Am început să fac greşeli impardonabile… Acum, după trei ani de coşmar, încerc să-mi reconstruiesc iar afacerea."

 

→  „Eram pe cale să fiu promovat, un lucru pe care mi-l doream de mult timp", mi-a povestit un director. „Viaţa mea era în perfectă ordine. Un mariaj bun, copii sănătoşi, care se descurcau bine la şcoală. Şi de ani de zile nu mai încercasem să seduc o altă femeie.
Dacă exista vreo problemă, aceea era că îmi doream să am mai mulţi bani, iar acum părea că sunt pregătit pentru asta. Anxietatea m-a dat peste cap. Mă trezeam în mijlocul nopţii, fiindu-mi frică să nu fac un atac de inimă, dar medicul mi-a spus că era vorba doar de anxietate. De ce apăreau coşmarurile, cine mai ştie? Câteodată mă gândeam că aşa e soarta mea, să nu fiu fericit. Mi se părea ceva greşit. Nu cred că am simţit vreodată că merităm să fiu fericit. De câte ori simţeam aşa, apărea şi anxietatea şi într-o zi, la o petrecere de la birou, i-am făcut avansuri soţiei şefului meu – stupid. Este un miracol că nu am fost concediat; când i-a spus soţului ei, mă aşteptam să fiu. Nu am fost promovat, iar starea de anxietate a dispărut."

 

Care este elementul comun al acestor povestiri? Teama de a fi fericit, teama de a avea succes. Frica şi dezorientarea pe care o persoană cu un respect scăzut faţă de sine le experimentează atunci când viaţa îi scoată în cale nişte oportunităţi care contravin celor mai profunde convingeri despre sine şi despre ceea ce este adecvat pentru sine.

Indiferent de contextul în care apare un comportament autodistructiv oricare ar fi formele pe care le ia, motorul unui asemenea comportament este acelaşi: un respect scăzut faţă de sine. Respectul scăzut faţă de sine este cel care ne situează într-o poziţie conflictuală cu starea noastră de bine.

 

Acest material este inspirat din cartea lui Nathaniel Brandon, Cei 6 stâlpi ai încrederii în sine, carte pe care v-o recomand din toată inima. E cea mai bună carte despre stima de sine pe care am citit-o vreodată.

 

Acum, aş vrea să discutăm pe marginea acestui subiect. Cine ne poate da exemple din propria lui viaţă despre teama de a avea succes? Când puteai să obţii ceva spectaculos, un succes răsunător şi totuşi nu ai obţinut? Ce părere ai despre profeţiile care se automaterializează?

 

Pera Novacovici

Distribuie daca ti-a placut:

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on pinterest
Pinterest
Share on email
Email
Share on whatsapp
WhatsApp

Profită de resursele de dezvoltare personală pe care le-am pregătit timp de 10 ani!

ARTICOLE SIMILARE

42 Responses

  1. Cum rămâne cu "de ce ție frica nu scapi?" 🙂 Se pare ca asta e excepția de la regula. (frica de succes)
    Inca nu am citit articolul. Acum ma bag la el, sunt sigur ca va fi ca de obicei un articol extraordinar.
    Succes!

  2. Uneori, viziunea succesului cuprinde si altfel de parti secundare, RESPONSABILITATI SAU RISCURI pe care trebuie sa ni le asumam pentru a avea succes, si de aceea cred ca suntem impiedicati sa actionam, mintea ni se inunda cu enumerari de riscuri si posibilele lor consecinte negative atunci cand ne dam seama ca daca profitam de o oportunitate vom atinge succesul.
    Cred ca teama de succes(intr-o oarecare masura) ma impiedica sa-mi rezolv problemele pe partea de relatii cu fetele, de fiecare data cand intampin o oportunitate si constientizez ca daca voi profita de ea va fi un pas constructiv, ceva ma tine in loc, apar tot felul de scuze, si cred ca si acel conflict intre imaginea pe care o am fata de mine si imaginea pe care ar trebui sa o am daca as avea succes.

  3. In unele cazuri mai intervine si "prostia umana" astfel incat unii transforma, din prostie, bogatia in saracie. Si probabil ca sursa acestei "prostii" este tocmai increderea si respectul de sine scazut. Articolul e bun cu exceptia unor mici greseli gramaticale.

  4. Situatia mea este identica cu partea a doua scrisa de James_JP. Am probleme in seductie si am probleme cu frica de abordare, care acum am inteles din ce se inradacineaza. La mine cel putin simt ca are legatura cu autosabotarea; nu imi pot imagina cum este sa fiu cu o femeie frumoasa si cum e sa iubesti. Poate imi imaginez asa in mare o schita foarte frumoasa, insa subconstientul meu nu crede cu adevarat ca eu merit asa ceva si de aceea ma autosaboteaza. Am citit pana la jumatate si partea lui Pera, Arta Seductiei, si acolo scrie ca radacina fricii de abordare este alta. Ceva cu comportamentul de trib si frica de respingere,bla bla, ca daca ne respinge ea ne vor respinge toate sau mai rau; ne linseaza seful de trib.
    In fine, teama de succes e un argument caruia eu ii dau credit.
    De unde pot lua Cartea lui Nathaniel Brandon, Cei 6 stâlpi ai încrederii în sine ?

  5. Intradevar, cand intr-o relatie unul din parteneri are o stima de sine scazuta se ajunge foarte curand la despartire. Mi s-a intamplat si din cauza am dat ce e mai bun din mine pt a mentine relatia ( acum e din cauza, nu datorita ), de frica sa nu ma piarda si crezand ca nu merita atata sacrificiu, partenerul a hotarat sa renunte el la mine. Motivul ? Ca sigur l-as fi parasit eu dupa un timp.
    Ce ma doare cel mai tare e ca unii nu-si dau seama ca prin neincrederea in ei se distrug singuri si, bineinteles, trag si alte fiinte nevinovate in jocul asta…

  6. Intradevar, cand intr-o relatie un partener are o stima de sine scazuta se ajunge repede la despartire. Vorbesc din proprie experienta deoarece, chiar daca am dat ce am avut mai bun sa mearga relatia (o relatie perfecta din toate punctele de vedere ), el a crezut ca nu ma merita si a renuntat. Motivul? ii era frica sa nu-l parasesc eu si a preferat sa faca el acest pas.
    Ce ma doare cel mai tare e ca unii nu constientizeaza cat de mult rau isi fac neavand incredere in ei si, implicit, cat de mult rau fac celor din jurul implicandu-i in jocul asta prostesc…

  7. Ai mare dreptare,trebuia sa te fii descoperit acum o luna cand ieseam cu un tip extraordinar,care mi se parea prea frumos prea inteligent,prea educat pentru mine…….si bineanteles inevitabilul s a produs,credeam ca e prea frumos sa fie adevarat,imi era teama sa nu l pierd si l am pierdut,dar mi am invatat lectia:) asta e impotrant.

  8. Ceau Pera,
    Am simtit asta recent, in timpul sederii in SUA. In prezent scopul meu #1 este sa ma perfectionez in arta seductiei. Intr-o seara am venit obosit de la servici si am hotarat ca vreau sa ies in oras. Am iesit singur. Ajuns in club, am intrat in vorba cu 2 femei de la o masa. In cateva minute eram asezat la masa lor; in alte cateva minute mi se zicea ca sunt adorabil; dupa jumatate de ora, ele mi-au comandat bautura si isi sunau prietenii sa le povesteasca cu ce super-tip sunt la masa. Dupa o ora cea care imi placea cel mai mult mi-a zis cat de mult i-ar placea sa imi ia „capul acela adorabil si sa il bage intre sanii ei”. Am ramas singur cu ea. M-a chemat langa ea si mi-a tras scaunul foarte aproape de ea. Intotdeauna imi dorisem sa experimentez cu o femeie de 35-40 de ani. Arata superb pentru varsta ei. Avea un corp de 25! S-a aplecat spre mine – inca putin si ne-am fi sarutat. Am intrat in panica … am zis ca nu se poate .. totul merge prea bine – tipa asta era nevasta unui milionar … am ezitat sa o sarut. Prietena ei s-a intors si apoi n-am mai avut ocazia. Apoi tot ‘vibe-ul’ s-a dus. La finalul serii a plecat cu un alt barbat … Normal ca mi-a venit sa-mi dau pumni!
    Faptul ca ai pomenit de Efectul Pigmalion nu face decat sa imi confirme ceea ce credeam: mentoringul si coachingul poate face diferenta intre „a fi bunicel” si „a fi superstar”.
    Articolul descrie foarte bine problema. Daca ar fi sa raportam asta la povestea magarushului, ai prezentat lucrurile din perspectiva „biciului” ( fugi de ceea ce ti-e teama – in acest caz: „ce se intampla daca iti e teama de succes?” ). Care este, totusi, solutia daca iti e teama? Cum depasesti teama? Incerci pana ai succes? Astepti sa „dai cu capul”, ca sa te doara si apoi sa nu repeti gresala?
    De multe ori insa, chiar daca obtii rezultate, este stresant sa fii motivat de „bici”. In plus, chiar citeam intr-o carte de educatie financiara ca pentru a avea succes in viata, e mai sanatoasa abordarea din perspectiva „morcovului” ( aspiri spre ceea ce iti doresti – spre deosebire de a fugi de ceea ce te temi ). Intrebarea de baza e: daca esti o persoana obisnuita sa fie motivata de „bici”, care sunt pasii ca sa se schimbe pentru a aborda lucrurile din perspectiva „morcovului”?
    Respect,
    R.

  9. Exemple:
    sindromul castigatorului la Lotto care crede din toata inima ca e prea mult pentru el, ca nu merita atata bunastare, si astfel, creierul lui cauta imediat solutii de a scapa cat mai rapid de banii castigati: investitii proaste care se pierd la scurt timp, impartitul banilor la rude, cheltuit compulsiv pe lucruri perisabile.
    Cunosc un caz real: unchiul unui prieten din Bucuresti: castig: 1 mil dolari, 25 Dacia Solenza, si un BMV de familie. Investitii: ferma vaci + aparatura productie si distributia de lactate condusa de el, om cu 8 clase, fara nici o abilitate in afaceri (faliment la scurt timp), salon de coafura, "de lux", in apartament cu 4 camere, intr-un bloc de locuinte la etajul 10, zona proasta, "cu panorama", unde nu urca nimeni si reclama zero (faliment total), firma de maxi taxi, 5 microbuze cumparate cash inainte sa se intrebe daca are vreo sansa la licitatiile la care participa rude de primari si prefecti, cele 25 de Solenza facute toate cadaou la rude si vecini. La final a tras linie si a vazut ca a ramas cu BMW-ul facut varza ptr ca a fost forjat pe drmul spre ferma de vaci, si de fiul "pasionat" de rally, si apartamentul dn zona periferica unde nu vrea sa stea nimeni ptr ca ii e frica restul banilor cheltuiti probabil pe singurul lucru care a meritat: excursie in strainatate (Italia)

  10. @Dana – ai foarte mare dreptate … din pacate cel mai dureros e ca cei cu incredere scazuta in sine ranesc persoanele din jur. Am avut totusi ocazia sa ascult afirmatiile unor astfel de persoane care m-au si ranit si am fost socata sa vad cat de greu le este sa lase in urma ani de proasta educatie – pentru ca vrem nu vrem un rol decisiv il au aici parintii. Ce am observat, de fapt, e faptul ca putini dintre ei reusesc sa constientizeze sau sa accepte sursa problemelor. Asta e extrem de dureros. Ptc oricat de mult ai zice unei persoane asa ceva..tot ea este cea care tb sa-si dea seama ,ca sa poate schimba ceva.

  11. Ciudat..chiar ieri cand am plecat spre casa de la alergat ma gandeam, in legatura cu abordarea pe strada, ca daca as incerca poate chiar as avea succes. Si m-am gandit .. ca eu sunt invatat sa zic pas de fiecare data cand ma gandesc sa ma bag in seama cu cineva si ma mai gandeam ca, chiar daca as reusi sa vorbesc cu cineva, la un moment dat m-as bloca.

  12. Si odata constientizate lucrurile astea, care este urmatorul pas?
    Cum stim ca intr-adevar nu ne mai sabotam, si nu ne transformam tot intr-o "bomba cu ceas"? Mie de asta mi-e teama acum.

  13. Cum ramane atunci cu celebra replica…''asculta de vocea interioara ! ea stie intotdeauna ce e mai bine ptr tine.. ? Este mult adevar in articolul acesta. Suntem ceea ce credem ca suntem…ma identific cu aceasta problema…am citit destul de mult in ultima perioada despre puterea sugestiei si autosugestiei…este incredibil cum ne putem sabota sau lasa sabotati !

  14. …. un sfat pentru W….
    poate ceea ce te sfatuiesc eu o sa sune un pic prea direct sau dur dar ma recunosc un foarte in povestea ta. Te inteleg foarte bine deoarece am trecut prin asta, diferenta este ca eu am si copii. Deci: nu lasa lucrurile in voia lor pentru ca tu nu esti tatal ei sa o educi iar ceea ce nu a reusit tatal sau familia nu vei reusi nici tu. NU incerca sa te amagesti ca va fi bine…eventual mai vine un copil si EA se va linisti. TU nu o poti schimba, ea este singura care, daca vrea se poate schimba. TU esti RESPONSABIL pentru tine si viata care ti-o alegi, asta ti-o spun deoarece ea iti va spune candva ca tu esti de vina, si crede-ma…… are dreptate!!! Tu iti alegi drumul in viata si hotarasti ce e bine si ce nu e bine.
    Repet! Am trecut prin asta si stiu ca se poate si altfel! Asta stiu doar cei care au incercat si nu s-au lamentat. Iar ceea ce spune Pera in biografia sa scurta este adevarat. Si eu am acum o relatie faina, hobby-urile mele si bineinteles si copiii. DECI SE POATE!!!!
    Sper ca sfatul/ incurajarea mea sa-ti fie de ajutor….

  15. Buna Pera,
    articolul tau raspunde multor intrebari la care de mult timp nu gasisem vreo explicatie.
    Efectul Pigmalion mi-a influentat viata intr-o mare masura si am pirdut o multe lucruri importante din cauza lui. Pana azi cand ti-am citit articolol nu puteam defini ceea ce se intampla insa mi-am dat seama cum functioneaza si reuseam intr-o oareceare(mica) masura sa ma lupt cu fenomenul.
    Cand imi imaginam „cat de frumos o sa fie cand… „ intotdeuna iesea pe dos asadar cand vroiam sa fie fain ma gandeam „o sa fie urat/neplacut cand…„ de mutle ori iesea super.
    Si povesteam unui prieten fac de fapt: prostesc soarta :)). Credeam ca is sortit esecului inse eu prostesc soarta.
    Asadar iti multumesc pt lucrurile interesante pe care ni le impartasesti deja de atata timp dandu-ne raspuns la atatea intrebari la care nu avem raspuns.
    ps: Nu te cunosc pera insa sunt sigur ca nici nu-ti poti inchipui la cati oameni le-ai schimbat viata si in ce masura, si cati oameni nu-si pot inchipui(nici eu nu pot si nici multi din prietenii mei) cum ar fi aratat viata lor fara sa aiba ajutorul tau pe care l-ai dat oamenilor ,pe care nici nu-i cunosti si pe multi nu-i vei nici cunoaste, prin munca ta.
    Aceste randuri sunt o nevoie puterinica de a-ti multumi, nevoie care a aparut in timp ce incercam sa-mi imaginez viata mea(relatia cu familia,cu prietenii, cu oamenii noi,alegerile care le-am facut) fara ajutorul tau.
    Asadar am constatat ca mi-am schimbat destinul sau intreg cursul vietii datorita muncii tale.
    Iti multumesc!

  16. @Nelu32 Cartea lui Nathaniel Brandon, Cei 6 stâlpi ai încrederii în sine o poti lua din librariile Diverta, cel mai sigur. Sau Carturesti. De acolo am luat-o eu.
    @Refinement – Felul de a fi motivat nu se schimba. 50% din oameni sunt motivati de morcov, 50% de batz. E improtant sa iti cunosti tipul de motivatie si sa actionezi conform lui.
    @Alexandra – Te educi incet si sigur. Nu exista garantii si doar rezultatele din viata iti vor spune daca stapanesti o lectie sau nu.
    @ r.m. – Multam pentru cuvintele frumoase. Ma bucur sa stiu ca munca mea isi atinge scopul

  17. O sa scriu pe scurt. Poate daca cineva vrea o sa detaliez alta data.
    Acum am 16 ani. Am avut un trecut urat. Nu prea aveam prieteni. Nu prea cunosteam fete. La un moment dat am cunoscut o fata si a aparut teama asta de succes. Aveam impresia ca daca o sa merg cu ea in oras si o sa ma vada lumea o sa inceapa sa faca misto de mine si o sa o pierd. Asta a fost acum vreo 3 ani.
    Probabil ca multi adolescenti au patit lafel.

  18. Iti multumesc pt k m-ai facut sa-mi mai descopar inca un sindrom:))))…ma rog…efect:)))…acum sunt eu tragico -comic cum sunt eu deobicei…si dak stau sa ma gandesc atunci sunt cel mai placut din oameni:|
    Cand sunt tragico-comic:(X(X(
    N-o sa-ti dau si aici exemple din viata mea k sun multe…si timpul meu e important…DAR…
    Vreau sa te intreb….
    Cum scapam de efectul Pigmalion?…cum ne putem schimba natura asta proasta…sa capatam mult respect de sine….
    NU stiu ce sa zic…cred k o sa-ti dau un exemplu care m-a afectat in ultima vreme….si mai sunt putin afectat
    Problema cu fetele e cea mai mare problema la mine
    Am cunoscut o pitipoanca pe hi5…..
    Frumoasa, simpatica, inalta(mai inalta k mine:-s) i-am vazut id-ul pe profil…imediat i l-am bagat in lista la mine….BUUN…
    la inceput n-am vb mai nimic cu ea…mai ales k vedeam k raspunde greu…in cateva zile am ajuns sa ne imprietenim, sa devina interesata de mine…totul mergea bn…mult mai bn decat ma asteptam ( iti dai seama am avut o prietena in viata mea…cu care am stat o zi si asta acum 3 ani si n-a fost cine stie ce)…si….ajungem sa ne intelegem…ma descurcam bn cu ea…totu mergea conform "planului" …pana intr-o duminica…(stabilise ca luni ne putem vedea)era duminica…am mai vb cu ea in ziua aia…cand mi-aduc aminte ca imi spunea…"jur ce bn ma inteleg cu tine….deabia astept sa ne vedem maine"…off…ma doare cand scriu cuvintele astea acum…si eu seara ce fac?!
    STRIC TOT!!!!!
    CUM??
    Era seara tarziu…dupa cum eram obisnuit sa vb mult seara tarziu cu ea…eram obosit…ma purtam mai copilareste k am vazut k si ea e asa…si mie imi era usor…(ea stia k sunt cu 8 cm mai scund ca ea) dar nush dak asta era problema….k a zis k vrea sa ne vedem…si nah…am inceput sa vb mai mult si un pic mai copilaros…de a ajuns sa ma vada k pe un baiat stresant si de treaba:|:):(
    Trece ce trece timp…si intra pe mine tot in seara aia …si imi spune facand pe trista k nu ne mai putem vedea maine k merge la Arad la varasa totodata facand pe nervoasa….eu am crezuto…bineinteles k nu mi-a picat bn dupa ce k am asteptat atat…toata saptamana m-a tinut pe pioneze…k mi-am dat seama k nu vroia…am crezut k poate i-o trece…nush …la inceput o jucam eu…si dupaia a inceput sa ma joace ea pe mine…
    Deci…din nou efectul ala Pigmelion…era prea frumos sa fie adevarat…stiau 2 prieteni buni ce urma sa fac….care se descurca cu fetele foarte bn…si ma incurajau si imi erau ca mentori…si au zis k m-am descurcat chiar bn…mai ales pt experienta mea…dar totu a fost de ultima ora…N-A FOST SA FIE…dc????
    Pt k am eu stima scazuta…de aia…k eram foarte pregatit pt intalnirea cu ea…ma pregatisem psihic foarte mult….si cu toate k era beton…eu eram in stare sa-i fac fata chiar foarte bn…simteam sigur asta…dar uite…k n-am mai rezistat pe mess si am stricat tot!X(X(X( Oricum fata e proasta…o pitipoanca rasfatata….,inculta, lipisita total de originalitate, si o prefacuta…are 15 dar la mine e de 5…dar eu o vroam pe interes…pt multa validare sociala…pt respect…practic ea ma definea…imi crestea stima si respectu de sine si social, capatam multa incredere in mine…nici n-ai idee Pera:( Prin atatea am trecut…dar vad k sunt in viata k intr-un labirint fara scapare:( Nu mai stiu cum sa ma port in lumea asta ….cum sa fiu…ce sa mai fac…prin ce trec…si inca n-am cedat psihic…sunt chiar tare…praf emotional…dar tare in acelasi timp…
    NU SUNT CA CEILALTI!:-W…si de asta am tot meritu sa reusesc in viata pe orice plan vreau eu…dar dc nu simt acest merit:-??? poate pt k nici parintii nu ma plac?:-" ooops …o fi si asta….putina lume ma place…si aceia care ma plac sunt OAMENI…in adevaratul sens al cuvantului in mare parte….As fi avut incredere la intalnire k stiu k sunt inteligent si am simtul umorului…dar fetele nu ma prea plac…k fac cum fac si ma vad mai copil…sau nush…sigur am eu o aura negativa…k toata viata mea am atras raul in jurul meu si asupra mea mai ales! si nu pot si nici nu mai stiu cum sa ma schimb…cum dracu scap de efectul ala??? oricum in mare parte ce incerc sa fac bn nu iese…doar atunci cand nu iau prea in serios…atunci merg toate…si se intampla rar:-j
    ASTEPT RASPUNSUL TAU! salut!!

  19. Toata lumea are frica asta de succes in momentul in care nu are destula incredere in ea.
    Sa ai incredere in tine inseamna sa crezi cu adevarat ca poti cuceri lumea si chiar sa o faci! E cel mai frumos sentiment posibil, te simti invincibil!
    Am trecut de curand prin teama asta de succes.M-am chinuit mult sa fiu independenta sa lucrez sa am proprii bani.Tot timpul am fost optimista ca voi reusi, si cand vedeam ca fiecare pas era facut cu succes ma gandeam ca o sa am si eu parte de ceea ce merit si de ce m-am straduit sa am, dar apoi…ca sa vezi ironie ma tot gandeam ca nu e pentru mine ceea ce fac, ca nu merit (desi eu m-am strofocat sa ajung acolo!) si atunci s-a prabusit totul intr-o secunda.Si atunci parca mi-am dat dreptate: ti-am zis ca nu e de tine ceea ce vroiai sa ai?
    E interesant cum noi pe noi ne inselam 😛

  20. Prietena mea,asa a fost sabotata de parinti iar acum dupa un divort crede k o sa ramana singura neinteleasa k nu e buna de nimic,pt k si cumnatul ei it tot spune asta.Cum pot sa-i schimb atitudinea negativa in una pozitiva?Acum se agata cu o disperare de mine care ma face sa dau inapoi,ne intelegem pt k amandoi am trecut printr-o perioada dificila dar chestia e k nu prea ma atrage fizic e opusul la ceea ce caut eu.Poate sant eu pretentios dar nu vreau sa o fac sa sufere si apoi sa cada in depresie,deci sa ajunga la gandul k va ramane singura.Ma simt un pic responsabil,ce trebuie sa fac?

  21. Salut! Si eu pot spune ca am avut parte de asa ceva…mai demult aveam un anturaj in care eu nu ma prea pricepeam sa agat fete. Adica eram mai fraier (timid) de fel si din cauza asta eram tipul cu cele mai multe bancuri pe spate "nu pot sta nici la 1m de o fata", "nu as stii ce sa zic" etc Mai tarziu din cauza asta am avut probleme pana cand am reusit sa inteleg stresul si aceste "profetii" la care am fost supus de mic, care mi-au daunat mai tarziu. Dar cu timpul am reusit sa ma descurc si sa am incredere in mine, iar pana in ziua de azi cred ca am reusit sa ajung la nivelul de plutire. Ar mai fi si alte exemple de acest fel, semn ca, ceea ce ai zis in acest post este cat se poate de real dar din economie de timp si spatiu nu le mai mentionez.
    Vreau sa iti multumesc pentru aceste informari psohologice pe care le faci…m-ai facut sa iubesc psihologia si sa ma gandesc serios sa invat cat mai multe din acest domeniu pe viitor.
    Numai bine,
    Bogdan

  22. De multe ori am intimpinat frica de succes in relatiile cu fetele, si ideea de a raspunde la lectii, inaintea tuturor, de teama stupida de a nu esua si gresi.

  23. Sunt o persoana nesigura pe sine, "modesta in vorbe si reactii", nu-mi place sa atrag atentia asupra mea, iar pana acum am tot urcat scara profesionala de aproape 4 ani si desi am o usoara regresie de statut, castig tot cat castigam acum un an de zile (bine, am si datorii la banca, aprox 35% din ce fac). Jobul e mediocru dar cu oportunitati si caldut pe vremea asta, poate chiar prea caldut. Asta ma sperie, de cand mi-a zis cineva ca ar trebui sa fiu mai constienta de cat de norocoasa sunt ca lucrez aici, si azi am observat cum m-am auto-sabotat de ceva luni. Nu mai comunic cu lumea, colegii ma evita (sau asa crede mintea mea), parca am innebunit, imi vine sa plang ca sunt alienata si nu stiu de ce… adica stiu, eu asa am procedat in mod inconstient. Dar incet incet vreau sa revin la normal…. Cel mai bine e cand iti dai seama si vrei sa devi ce erai… mai sociabil adica. 🙂

  24. Acum, dupa ce am citit acest articol extraordinar, identific de fapt cat de usor am intrat de cateva ori in conflict cu starea mea de bine auto sabotandu`ma. Intreb si eu, cum sa fac sa am mai mult respect de sine? Pera, articolul asta l`am citit intr`un moment bun …te pup

  25. Ma lupt de mult sa-mi ridic nivelul de auto stima.Am avut o relatie in care nivelul de stima era coborat la amandoi.Am ramas cu intrebarea ce trebuia sa fac?Pentru mine dar, si pentru el?Era ceva frumos ,dar ne-am auto sabotat amandoi relatia.As vrea sa aflu mai multe despre acest concept.Unde gasesc cartea cu cei 6 stalpi?As vrea sa-ti multumesc pentru acest efort al tau personal de a ne inform a si de a ne ghida oarecum in acest fenomen complex psi.Felicitari pentru articol.Nu te opri.

  26. Excelent articolul. Mecanismul descris este asemanator cu ceea ce se intampla la nivelul pancreasului unui diabetic tip I (insulinodependent). Amandoi se autodistrug. Totusi, daca in cazul diabeticului insulinodependent acesta din urma pe langa tratamentul deosebit de complicat este obligatoriu sa-si administreze insulina, in cazul pacientului cu tulburari la nivel psihic, din pacate, doar in rare cazuri se iau masurile care se impun.
    Sanatate !

  27. Dupa cum spun si restul citittorilor, esti de apreciat…eu am devenit dependenta de acest site, de cate ori imi vine sa plang sau sa ma dau cu capul de pereti:(fara niciun motiv real), citesc cate ceva din ce scrii tu si starea de spirit mi se schimba brusc…e important atunci cand ai stima de sine scazuta sa iti aminteasca cineva in fiecare zi ca doar de tine depinde sa iti schimbi viata! Pt mine e ca un fel de antrenament zilnic , incerc sa imi induc starea de bine si sa ma gandesc la ce imi place si la cum pot actiona in favoarea mea! In prezent , sunt intr-o relatie…si ca tot veni vorba despre sabotare, eu o fac in fiecare zi…imi vine sa innebunesc…ma simt slaba, fara putere si il innebunesc si pe prietenul meu.Suntem impreuna de un an si ma mir ca inca locuim impreuna…vreau sa fiu fericita si sa il las si pe el sa respire, sa ii permit sa isi urmeze visul si sa ne sprijinim reciproc.Daca pana acum credeam ca nu ma iubeste , acum imi dau seama ca eu am facut asta , mie, lui, relatiei noastre…sunt o fiinta trista si le fac viata imposibila si celor din jurul meu…dar asta o sa se schimbe, datorita tie, multumesc! Stiu ca acum pot fi fericita intr-adevar si ca nu voi mai alunga pe nimeni de langa mine.

  28. Salut
    Apar "indoieli", apar griji! invat sa lupt cu grijile
    "Ce gandesti aia atragi"
    Mai nou subconstientul nu`l intelege pe "nu" dar eu zic alceva TOT CE TI`SE INTAPLA II PE CE PUi "ACCENTUL"
    1. nu am femei!- aceata sugestie ar trebui ca sa subconstientul sa inteleaga AM FEMEI si se intampla ca persoana respectiva sa nu aiba femei.
    "ii un mic exeplu" (mi`a venit in minte ca nu e suficient pt a va convinge) pe ce am pus accetul: ca nu voi reusi prin exeplul de sus sa va conving ca am dreptate.
    Am avut un gand care lam transpus in scris: "ii un mic exeplu"-subtil se poate citi ce am gandit: nu e suficient pt a va convinge, indoiala.
    La revedere Pera

  29. In ceea ce ma priveste am observat ca fie sunt sabotata, fie ma autosabotez cand vine vorba de un examen de finalizare al unei institutii de invatamant. Fie ca e vorba de… generala, liceu, facultate, master.
    Daca e sa ma gandesc la cele mai recente (facultatea si masterul)… In ultimul an de studii tatal meu a avut probleme mari de sanatate. Asta a fost in ultimul an de facultate, cu putin timp inainte de sustinerea licentei. In ultimul an de master a avut din nou niste probleme de sanatate, dar pe cand se apropia examenul de disertatie se cam ameliorase situatia. Dar probabil din dorinta de a ma chinui de 5 ori mai mult decat este necesar, in ultimele vreo 2 luni am schimbat 2 colege de camera si pana la urma m-am mutat singura. Si daca asta era prea perfect si deja devenea prea simplu… Am gasit persoane apropiate cu care sa ma cert, ca sa ma pot consuma pe problemele astea si sa nu ma ocup de examen.
    My recent post Între lucrul cu oamenii si lucrul cu maşini

  30. Pera draga,eu constat mereu ca natiunea asta romaneasca e ”abonata” la aceasta tema;sa privim doar sportul. Cand o echipa romaneasca/un sportiv/a e in pragul unui rezultat rasunator,care urmarind ultimele evolutii ale echipei/sportivului,ai zice ca e doar o chestiune de timp…si totusi,vedem mereu drama de a nu se infaptui acel rezultat deosebit. Ma tot intrebam o vreme ,de ce…ei bine asta e raspunsul.Cam toti copii sunt crescuti la fel in tara asta,asadar ,sa nu ne mai miram. Iar cazurile cand totusi minunile se intampla (Nadia,Patzaichin, Urzica, Szabo,etc),ne vine sa credem ca sunt doar ”exceptii care intaresc regula” !

  31. …deja o tema serioasa de gandire pentru mine…cred ca a functionat si la mine de cateva ori …sper sa asimilez serios lectia aceasta …Multumesc !!

  32. Eu m-am sabotat prin propriile decizii proaste si rapide pe care le-am luat din cauza fricii de a fi fericit. SI asa am ajuns in partea cealalta, calm, rabdator si curajos. Este o pozitie excelenta pentru mine, iar de aici pot usor urca mai sus si le doresc tuturor sa aiba aceeasi liniste sufleteasca pe care o am si eu!

  33. M-am saturat de problemele pe care le am din cauza asta. Mereu m-am angajat in tot felul de competitii ca sa ma evaluez . In interiorul meu imi doresc succesul si in acelasi timp mi- e frica de el si apar tot felul de lucruri care ma impiedica: ca nu as avea memorie buna, etc. Ultima olimpiada la care am fost s-a dovedit un dezastru ptr ca nu am putut sa ma detasez , sa fiu libera, sa scriu din suflet , sa inventez ceea ce imi place cel mai mult, doar ptr ca imi era teama ca am uitat si incurcat niste notiuni. Dupa ma simt groaznic ptr ca stiam ca pot si totusi ceva m-a tras in jos . Cum sa gestionez esecul astfel incat sa evoluez?

  34. I haven’t checked in here for some time since I thought it was getting boring, but the last several posts are good quality so I guess I will add you back to my everyday bloglist. You deserve it my friend 🙂

Lasă un răspuns

PERA NOVACOVICI

Sunt psiholog și scriitor, dar expertiza mea cea mai importantă este că am învățat și experimentat tot ce mi s-a părut mai dificil.

Niciun obstacol nu a fost prea mare ca să-l încerc, și nu ar trebui să fie nici pentru tine.

  • Înveți să îți exploatezi calitățile reale, să fii autentic și să faci oamenii să te iubeasca (la nivel personal dar și profesional)
  • Îți voi oferi materiale de dezvoltare personală pe care le-am pregătit timp de 10 ani!
  • Îți îmbunătățești rezultatele legate de bani, sănătate și relații;
  • Descoperi un mod interactiv și distractiv de a-ți crea stilul de viață pe care ți-l dorești;
  • Urmezi pași simpli pentru a-ți crește încrederea în tine;

SUNTEM DUSI PE UN DRUM GRESIT O VIATA INTREAGA

Dezvolta-ti personalitatea pentru a reusi in felul tau.

CATEGORII

Mulțumesc că te-ai abonat!

Verifică inboxul, te așteaptă primele materiale acolo.