Ultimatum game – jocul care face oamenii saraci, nefericiti si depresivi| Experiment psihologic

Ultimatul game este un foarte interesant joc psihologic, un experiment care a dovedit o mare capcana in logica si gandirea umana, capcana in care majoritatea oamenilor cad si raman saraci, nefericiti, depresivi si invidiosi pe rezultatele altora.

Un fel de ”sa moara si capra vecinului”.

Sunt puse 2 persoane la masa. Sa zicem Ghita si Ion.

Pe masa sunt 100 de dolari.

Regula e ca Ghita are dreptul sa imparta banii cum vrea ea. Ion are dreptul sa accepte sau sa refuze imparteala. Daca Ghita decide cat ia fiecare, Ion are ultimul cuvant spunand DA sau NU.

Daca Ion este de acord cu imparteala facuta de Ghita, amandoi pleaca cu bani acasa. Daca Ion nu este de acord cu imparteala, amandoi pleaca cu mainile goale.

Bun. Aici incepe distractia. Au fost aduse sute de perechi diferite de Ghita si Ion si pusi la masa.  Cand Ghita zicea ”hai sa luam jumate-jumate sau eu iau 60% si tu Ioane iei 40%,” de obicei Ion era de acord si amandoi plecau cu bani acasa.

Partea faina e ca in unele cazuri, Ghita se lacomea un pic si propunea ca el sa ia 70% si Ion 30%. Atunci Ion nu era deacord si plecau ambii fara niciun ban.

CONCLUZIE

De ce Ion pleca acasa cu ZERO bani chiar daca avea posibilitatea sa plece cu 20 sau 30 de dolari? Nu pierdea nimic concret. Pur si simplu spunea NU unor bani pe care ii primea fara niciun efort.

Experimentul a fost facut apoi in tari africane unde 100 de dolari era salarul pe cateva luni. Rezultatele au fost aceleasi.

În viaţa noastră de zi cu zi, suntem setaţi să preferăm ca toţi să piardă dacă noi considerăm că nu primim EGAL sau MAI MULT decât restul. CORECTITUDINEA pentru noi înseamnă doar egalitate sau avantaj faţă de restul.

De aceea foarte mulţi oameni sunt săraci, nefericiţi şi depresivi. Pentru că preferă să plece cu buzunarul gol decât să primească cel de lângă ceva în plus.

E valabil în toate aspectele vieţii.

Pareri?

Pera Novacovici

 

Distribuie daca ti-a placut:

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on pinterest
Pinterest
Share on email
Email
Share on whatsapp
WhatsApp

Profită de resursele de dezvoltare personală pe care le-am pregătit timp de 10 ani!

ARTICOLE SIMILARE

40 Responses

    1. Oare comentariile astea sunt ”aranjate”? Ma intreb de ce 20 de oameni spun ca ar fi foarte interesant articolul?! Sunt prieteni si rude de-ale autorului, ca altfel nu imi explic. Ideea este ca astfel de imparteli incorecte oricum se intampla la noi zilnic, numai ca in general nu alegem, ci culegem strictul necesar pentru supravietuire. Mi se pare corect ca altul sa castige mai mult daca e mai bun decat mine in ceea ce face, daca e mai competent si mai eficient. Dar de ce sa castige pentru ca e ”SMECHER”? Cam asta sustine articolul, ca un smecher care face imparteala cum ”vrea” muschii lui are din start acest drept iar eu trebuie sa accept ce-mi lasa el. Nu se pue accent deloc pe merit, pe munca, ci numai pe smecherie. Cum reiese si dintr-un comentariu, cineva aduce un client si are pretentia sa castige 15 000 euro! Nimeni nu se mai gandeste in biata noastra tarisoara ca banii poate ar trebui munciti, meritati, nu castigati prin smecherii. De asta avem taxe si impozite uriase, pe care le plateste ”Ion”, de asta avem o patura sociala foarte prospera de parveniti, pentru ca exista o asemenea mentalitate. Pacat.

  1. Pera, o intrebare pentru tine.
    Care crezi tu ca sunt motivele pentru care „Ion” nu era de acord cu imparteala aceea inegala, chiar daca erau niste bani putini, dar castigati usor?
    Sunt doar curios.
    Mersi!

    1. E vorba de ego. Orgoliu, mandrie, sentimentul de „nedreptate’ care este fals. In loc sa faci 1 million de euro in timp ce echipa ta face inca 10, preferi sa faci 100 de euro singur doar sa nu vezi ca si altora le este bine. Cand reusesti sa schimbi mentalitaeta asta incepe sa apara bogatia.

      1. Oare numai asta sa fie ceea ce este de invatat de aici? Sau exemplul nu e bun, sau este ceva ce nu pricep eu. Cu adevarat, exemplele cu ” ce are celalalt de cistigat ” si cu ” de ce sa-i fac eu lui ala curul mare ” sunt clasice, dar nu imi par relevante pentru articol. Exista un obicei vechi la tara : 2 oameni muncesc aceeasi gradina, unul face gramezile, si celalalt alege. Fratele bunicului meu si-a facut o gramada mai mare si mai frumoasa pentru el. Bunicul meu a ales exact pe aia…de unde se vede cit de bine a fost gindita imparteala initiala. Oricum, aici este ceva ce nu pricep. E bine oare sa ne dam bine pe linga politicieni verosi si corupti, pe principiul ” daca nu curge, pica ” ceva de la el? Moralitatea nu e importanta. ( Moralitatea, nu orgoliul, mindria etc…)

  2. da ai dreptate…eu avusem un vecin care a vrut sa isi vanda apartametu cu 40 de mi de euro eu iam zis ca,ii aduc client cu 50 de mii de euro cand am adus clientu nu o mai vrut sa il vada sa nu cuva sa castig si eu.ce oameni si in final la vandut cu 35 de mii de euro..eu aveam clietu la 55 de mii de euro..

    1. Suuuuper „experimentul” . Era suficient sa-l vada pe asta americanii si puteau deduce ce se intampla daca cereai juma/juma.Ha, ha ….

  3. Am vazut exercitiul asta acum cateva luni, si recunosc ca asa am gandit si eu. Daca celalalt e prea lacom, mai bine plecam amandoi cu mainile goale.
    Vreau sa cred ca nu mai gandesc asa.

  4. Da e interesant experimentul si am vazut multe cazuri in care s-a intamplat asa.
    Insa eu nu am refuzat niciodata un ‘targ’ de genul, atata timp cat aveam si eu ceva de castigat chiar daca mi se parea ‘nederept’ insa facea parte din planul meu de ‘marketing’ stiind ca daca voi accepta si acel procent mai mic si nu egal voi da sansa unei noi colaborari (fapt care ma incanta mai mult stiind ca voi avea de castigat mai mult pe viitor) si spre surprinderea mea, da am castigat respect, admiratie si tot ce vrei, mai putin bani 🙂
    si am observat ca oamenii pe urma ma cautau pentru ca stiau ca vor ‘economisi'(sau castiga mai mult) pentru ca eu voi accepta un procent mai mic din castigul total.
    Si cu toate astea parerea mea personala e ca in viata de zi cu zi, exceptand acest experiment care avea reguli destul de rigide, cred ca mai bine ar fi sa negociem cat putem de mult in avantajul nostru 🙂
    Salutari tie Pera si tuturor cititorilor acestui blog.

    1. Da, Alex, ai perfectă dreptate, dar aici vorbim de un cadru predefinit. Tu ai extins către o sferă cu valoare mai mare ca grad de generalitate. Totuşi, uite că şi pe un exemplu atât de simplu, oamenii în marea lor majoritate, se gândesc la „moartea caprei”, în loc să gândească la JUMĂTATEA PLINĂ A PAHARULUI!

  5. Nu sunt deloc genul „sa moara capra vecinului” dar cu siguranta as taxa lacomia partenerului. Experimentul e mai curand o capcana in care ambi cad f usor.

  6. da, asta se intimpla cind unul este depresiv, din nastere. nu va avea incredere niciodata, in nimeni, si ii va dori si prabusirea….

  7. foarte interesant articolul, chiar e prima data cand aud de acest experiment si e foarte adevarat din punctul meu de vedere, iti dau un exemplu, am o colega de serviciu care dorea sa-si schimbe cardul la o alta banca pt a primi salariul, iar eu i-am zis ca ii recomand pe cineva la care sa se duca sa-i deschida un cont nou, sa-i dea un card, etc.pt ca e o persoana f draguta, prietena de a mea si care e atenta la detalii, isi face jobul bine, etc…ea sta vreo 5 minute dupa care ma intreaba „dar oare persoana aia are ceva de castigat daca ma duc eu sa-mi deschid contul la ea ?” :))))))) chiar dc ea nu avea nimic de pierdut si-a pus aceasta intrebare.Pe mine nici nu m-a interesant acest aspect.By the way, nu cred ca avea mare lucru de castigat fata si chiar dc ar fi avut, f bine! Foarte fain articolul, multumim, Pera! Felicitari ! 🙂

  8. Felicitari pentru articol, Pera. Nici eu nu mai auzisem de acest „joc”. Trebuie sa recunosc ca articolul tau mi-a stimulat curiozitatea si m-a facut sa caut mai multe informatii despre „Ultimatum Game”.
    Intr-adevar, s-a observat ca la sume mici oamenii tind sa acorde notiunilor de „corectitudine” si „reputatie” o valoare mai mare decat suma castigata si astfel oferta va fi refuzata. Fiecare dintre noi are o anumita limita sub care nu va trece. Situatia se schimba insa in cazul unor sume mari. Daca partenerul de joc ar face o oferta de 200.000 euro, urmand ca el sa castige 800.000 euro, statistic vorbind, eu cred ca o asemenea oferta ar fi refuzata de foarte putine ori spre deloc.
    Interesanta este si influenta nivelului de serotonina al jucatorilor, oamenii fericiti tind sa faca oferte mai generoase partenerilor de joc.
    La Univesitatea Yale se tine chiar un curs care are la baza acest joc. Este interesant ca acolo se studiaza si varianta in care se pot face una sau mai multe contraoferte si devalorizarea sumei initiale de-a lungul negocierilor. http://www.youtube.com/watch?v=XpEmuxE4qWk

  9. „Daca Ion este de acord cu imparteala facuta de Ghita, amandoi pleaca cu bani acasa.” – Cu exceptia cazului cand Ghita imparte 100% pt el si 0% pt Ion, si Ion este de acord. Asta cred ca e extrem. Ion ar gandi „Eu ORICUM nu castig nimic. Dar de ce sa castige EL? (pe acordul meu, mai ales)”. Inteleg ca nu e bine sa gandesti asa, si imi dau seama ca se si aplica in cel putin unele din domeniile mele, asa ca am sa reflectez, poate e mai bine sa fac eu 1% si restul 99% sa ii faca altii, dar prefer 1% decat 0%.

  10. Este destul de delicata situatia. Daca eu ma multumesc cu orice suma mi se ofera, atunci data viitoare, cand Ghita va trebui sa imparta 10.000 de dolari, stiindu-ma slab, imi va oferi 10 la suta, iar el va incasa 90la suta. Cine se imbogateste, eu sau Ghita ?
    Ar trebui sa stim mai multe detalii inainte de a ne pronunta.

  11. A punctat foarte bine Serban: ‘Intr-adevar, s-a observat ca la sume mici oamenii tind sa acorde notiunilor de “corectitudine” si “reputatie” o valoare mai mare decat suma castigata si astfel oferta va fi refuzata. Fiecare dintre noi are o anumita limita sub care nu va trece. Situatia se schimba insa in cazul unor sume mari. Daca partenerul de joc ar face o oferta de 200.000 euro, urmand ca el sa castige 800.000 euro, statistic vorbind, eu cred ca o asemenea oferta ar fi refuzata de foarte putine ori spre deloc.’
    Acest „joc” ar putea constitui foarte bine o proba (eliminatorie)foarte elocventa pentru toti cei care ar urma sa ocupe locuri decisive intr-un stat, in felul acesta ar putea disparea incet-incet coruptia… Ce ziceti?! Cine poate propune asta la nivel national sa o faca mai repede. Sau imaginati alte metode de selectare / autoselectare.

  12. Din moment ce niciunul nu a muncit , cum ai zis si tu Pera, putea accepta si 10%,pana la urma era gratis, ce treaba ai cu cel de langa tine. In schimb, daca cel care zice Da sau Nu, ar fi muncit mai mult decat cel care alege cat la % ,si sa fi muncit mai putin , sau aproape deloc, sa spuna, 40% Tu [cel care ai muncit pe rupte] 60% eu [care am stat degeaba] !
    Ar fi aiurea sa plece fara cei 40% , dar si sa ii ia…40%!!
    Dreptatea sta ascunsa bine…

  13. Părerea mea: eu nu sînt, la modul clasic, o cîştigătoare şi nici cine ştie ce fericită nu sînt. Dar în situaţia asta, fără discuţie, dacă eram Ion, acceptam oricînd de puţin, chiar şi 1, iar dacă eram Gheorghe, împărţeam 50-50. Asta dacă eram cuplată cu o persoană necunoscută, care să nu conoteze ceva. Motivaţia pentru 1 este, e dreptul celuilalt să decidă, oricît mi-ar da e de ajuns. Motivaţia pentru 50-50 este, asta este singura situaţie incontestabilă, care ne lasă să plecăm amîndoi liniştiţi şi fără probleme de conştiinţă.
    Totuşi, concluzia dvs. e forţată. Nu sînt doar 2 tipuri umane şi nici nu putem exclude rolul contextului. Oamenii, în afara situaţiilor din mediu controlat (adică în toate situaţiile din viaţa reală) iau decizii pe baza mai multor factori.
    Vă recomand Înţelepciunea mulţimilor, a apărut la editura Publica de curînd. Am avut norocul să traduc jumătate din ea şi mi-am dat seama că prea uşor generalizăm.

  14. cred ca modul in care a fost pusa problema e gresit. cred ca nu suntem setati sa traim in nedreptate si exploatare. de aceea inconstient aceasta alegere, care afirma (tot inconstient) ca nedreptatea si exploatarea nu e in natura cu care am fost creati.

  15. Am observat şi eu fenomenul şi mi se pare chiar aberant!
    Cum poţi să ajungi să câştigi, dacă tu crezi că eşti singurul care are drepturi şi toţi ceilalţi au doar obligaţii faţă de tine?
    În opinia mea, acest comportament trădează primitivismul indivizilor şi apartenenţa la categoria „divide et impera”. Eu unul, accept ideea că şi 5 USD sunt buni, mai ales că tot ce am de făcut e să răspund la întrebarea „Vrei 5 USD?” Jocul, mi se pare că se rezumă la această întrebare: Vrei X chestie?
    Din păcate, puţini înţeleg că însuşi Universul infinit, e sintetizat în acest joc.
    Exact aşa e şi cu orice altceva în VIAŢĂ! Ţi se oferă mai multe opţiuni. Alegi, funcţie de curaj, de educaţie, de intuiţie, de ÎNCREDEREA ÎN SINE. Da… Ştiu… Buba eternă! ÎNCREDEREA ÎN SINE. Asta se capătă cum ziceai pe FaceBook, cu PRACTICĂ. Valoarea fiecăruia, este dată de numărul deciziilor luate. Indiferent de rezultatele obţinute după luarea lor!
    Şi asta, e părerea unui Dale Carnegie, Wallace D. Wattles, David Vallieres, Rich Schefren, Mike Filsaime, Joel Comm, Earl Nightingale şi pot continua lista, dar cred că e clar ce am vrut să spun.

  16. Ma gindesc cum ar fi fost daca in loc de bani era o sticla cu apa, doua pahare si totul s-ar fi petrecut in desert, departe de orice sursa de apa iar Ion si Ghita sunt aproape morti de sete?

  17. Poate asta e deplasat putin, dar m-a facut sa ma gindesc la principiul biblic: „iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” – cred ca prin rejectia unei oferte care este orice altceva decit jumate-jumate (sau pe aproape) este instinctiv rejectata pentru ca nu dorim sa fim evaluati la mai mica valoare decit celalalt se valoreaza pe sine.
    Ma intreb daca Ghita ar fi oferit 99% lui Ion… daca Ion ar fi gindit ca Ghita e fraier?

  18. ai mare dreptate cu acest articol Pera. Iti pot da si eu un exemplu, cand esti angajat la o firma si faci acelasi lucru ca si colegul tau dar tu esti platit mai bine ca si colegul tau, atunci el incerca sa iti bage bete in roate

  19. Eu fac un „joc” similar zilnic si cunosc destui oameni care refuza sa primeasca putini bani. Lor le propun un experiment: sa ia un pachet de bancnote de 1 ron, sa mearga pe strada si sa arunce in spate cate o bancnota. Garantez ca se va face coada in spatele lor, oameni de toate conditiile se vor imbulzi sa adune bancnotele. Si atunci intreb, cine se apleaca sa ridice un leu de pe jos? Eu, daca gasesc bani pe jos, ma aplec…

  20. Lucia nu iau partea nimanui. Fiecare avem o valoare pt. care ne vindem. Daca ai fi pusa intr-un asemenea joc si ar trebui sa accepti 10 milioane de euro iar celalat sa plece cu 90 de milioane de euro cum ai proceda ? Ai accepta cele 10 milioane de euro ?

  21. 100% ai dreptate nu stim altceva decat sa ne preocupam daca au altii mai mult ca noi,in loc sa ne traim viata noastra .Energie epuizata si timp pierdut sa ne gandim cum sa facem sa omoram capra vecinului .

  22. Acum ca poate am citit acest articol o sa spuna cineva ca nu e adevarat .Eu intodeauna am avut conceptia ca as prefera si 1% decat nimic,nu sunt bogat dar nici prea sarac.De fapt as da 99 % din profitul meu oricui daca ma ajuta sa castig un milion de euro profit,partea mea.

Lasă un răspuns

PERA NOVACOVICI

Sunt psiholog și scriitor, dar expertiza mea cea mai importantă este că am învățat și experimentat tot ce mi s-a părut mai dificil.

Niciun obstacol nu a fost prea mare ca să-l încerc, și nu ar trebui să fie nici pentru tine.

  • Înveți să îți exploatezi calitățile reale, să fii autentic și să faci oamenii să te iubeasca (la nivel personal dar și profesional)
  • Îți voi oferi materiale de dezvoltare personală pe care le-am pregătit timp de 10 ani!
  • Îți îmbunătățești rezultatele legate de bani, sănătate și relații;
  • Descoperi un mod interactiv și distractiv de a-ți crea stilul de viață pe care ți-l dorești;
  • Urmezi pași simpli pentru a-ți crește încrederea în tine;

SUNTEM DUSI PE UN DRUM GRESIT O VIATA INTREAGA

Dezvolta-ti personalitatea pentru a reusi in felul tau.

CATEGORII

Mulțumesc că te-ai abonat!

Verifică inboxul, te așteaptă primele materiale acolo.