articol
7 indicii că vei reuşi în viaţă

Ce înseamnă să reuşeşti în viaţă?

Ce înseamnă o relaţie de calitate?

Ce înseamnă succes, dar mai multă sănătate?

Evident, pentru 7 miliarde de oameni, fiecare din aceste lucruri poate însemna ceva diferit.

Totuşi, indiferent ce numeşte fiecare succes şi reuşită, este ceva care înseamnă o evoluţie comparat cu acest moment.

Nimeni nu va pune reuşita în viaţă pe seama regresului faţă de ce are şi ceea ce este azi. Pentru noi toţi e clar loc de mai bine.

Vreau azi să vorbim despre indicatori care îţi spun dacă vei reuşi să faci în viaţă ceea ce ţi-ai propus. Cum am descoperit aceşti indicatori?

Aducând la un numitor comun cât mai mulţi oameni admiraţi pentru reuşitele lor. Din cărţile citite, biografiile oamenilor de succes, documentare, oameni pe care i-am întâlnit, despre care am auzit, oameni cu care lucrez.

De asemenea, o categorie şi mai mare de oameni este cea care stagnează sau care se găsesc în aceleaşi stadii de mulţi ani de zile, nefericiţi în esenţă şi care caută, dar nu găsesc.

Îţi voi da azi câteva indicii de care sunt destul de sigur şi las la alegerea ta să îmi spui într-un comentariu ce părere ai.

Proactivitate și viteza de implementare

Acesta este un principiu despre care vorbesc în cartea Ghidul personalităţii alfa mai pe larg. Pe scurt, e vorba despre trecerea la acţiune din proprie iniţiativă, fără motivaţii externe, doar interne şi – mai mult – e vorba despre viteza cu care treci de la o idee la implementarea ei aşteptând greşelile şi obstacolele ca şi lucru firesc în curba de învăţare, repetiţie a acţiunii cu îmbunătăţire permanentă până la atingerea unui rezultat satisfăcător.

Acum, câţi oameni cunoşti în viaţă cu visuri, ambiţie şi care se trezesc dimineaţa cu gândul: „încă o minunată zi în care pot să muncesc pentru a-mi atinge obiectivele şi visurile”? Oameni pe care nu îi împinge nimeni de la spate şi care au un motor interior ce îi face să meargă mai tare, mai repede şi mai sus.

Pe de altă parte, câţi oameni cunoşti care se plictisesc? Dar care se declară nemulţumiţi de problemele şi viaţa lor în timp ce continuă să facă aceleaşi lucruri, fără să schimbe mai nimic?

Ei bine, acesta e un prim indicator care spune dacă vei reuşi sau nu în viaţă.

Un exemplu clar despre oameni care reuşesc în viaţă datorită acestui principiu îl ai în articolul acesta, care a fost un deliciu să îl citesc.

Să nu crezi că știi

Când ştii, mintea ta se închide şi nu mai e deschisă la noi posibilităţi, opţiuni şi la învăţare continuă. Când crezi că ştii, e ca şi când mori. Nu se mai poate întâmpla nimic.

„Cu cât ştiu mai mult, cu atât îmi dau seama cât de puţine ştiu” - Lao Tse

Câţi oameni care ştiu, cunoşti? Oameni îndoctrinaţi în convingerile lor.

Oameni care ştiu ce sunt banii, cum funcţionează şi cum ajunge un om să aibă bani, dar ei sunt săraci lipiţi.

Oameni care ştiu cum funcţionează iubirea, atracţia şi legăturile dintre oameni iar ei plâng în pernă de singurătate?

Oameni care ştiu din tribune ce ar trebui să facă jucătorul din teren, oameni care ştiu încât ar băga mâna în foc pentru ştiinţa lor. Şi totuşi, tocmai aceşti oameni – în marea lor majoritate – se plâng de viaţa lor şi se victimizează.

Păi ştii sau nu ştii?

Îţi zic eu. Nu ştii.

Oamenii care reuşesc în viaţă îşi menţin curiozitatea permanent vie, mintea deschisă şi nu lasă nicio convingere să devină limitativă.

Ştiu, cât timp sunt fericit şi împlinit. Dacă nu sunt fericit şi nu am ceea ce vreau şi nu sunt cine vreau să fiu, nu ştiu şi aş face bine să învăţ.

Definirea concretă şi specifică a ceea ce vrei

Şi aici, majoritatea oamenilor gafează.

Dacă te întreb care este visul sau obiectivul tău, care este planul de acţiune şi câte etape are şi cât anume procentual din plan ai îndeplinit, ştii să îmi spui?

Oamenii care reuşesc în viaţă ştiu ce înseamnă reuşita pentru ei. Cum ar putea să reuşească orbeşte şi cum ar putea şti că au ajuns la final dacă nu ştiu clar care e începutul, care e finalul şi care e drumul de parcurs?

Care sunt şansele să te rătăceşti în timp ce faci o plimbare şi să ajungi pe vârful Everest, deşi nu era acesta un scop al tău?

Ei bine, aceleaşi şanse le ai să reuşeşti în viaţă, la orice capitol, dacă nu ai intenţia clară.

Oamenii care reuşesc în viaţă şi-au definit al dracului de bine ce înseamnă această reuşită pentru ei.

Ceilalţi, rătăcesc şi plâng că nu ajung.

„Unde anume vrei să ajungi?”, iartă-mă că te întreb.

Să găseşti ceva bun în fiecare stare negativă

Nu există antidot pentru gândirea negativă.

Cum fac cei care nu reuşesc nicicum în viaţă? Îşi propun să gândească pozitiv doar ca să poată să spună: „uite, vezi că nu merge gândirea pozitivă?”

Păi stai puţin. Să aştepţi să eşuezi nu este o gândire negativă? Deci nu ai gândit pozitiv – în primul rând.

Gândirea pozitivă nu înseamnă că nu se întâmplă lucruri negative în viaţa noastră. Nu înseamnă că nu vine suferinţa şi eşecul.

Gândirea pozitivă înseamnă să ai mintea antrenată pentru a găsi pozitivul în orice situaţie, oricât de rea.

Dacă nu ai atitudinea asta, nu poţi spune că ai gândit pozitiv şi ghici ce?

Gândirea pozitivă înseamnă, de fapt, o atitudine de învingător – să ai certitudinea că vei ajunge la rezultatele despre care am discutat mai sus, alea definite clar, indiferent ce vei întâlni în drumul tău spre ele.

Când gândeşti negativ legat de un proiect al tău, despre un vis sau o dorinţă, când nici măcar nu ai curajul să ţi le propui, crezi că vei ajunge la destinaţie?

Câţi oameni care nu îşi propun să ajungă pe vârful Everest şi totuşi ajung, cunoşti?

Ei bine, câţi din ăştia cunoşti tu, tot atâţia cunosc eu care nu îşi propun să atingă obiective în care cred din toată inima, în care nu se angajează cu toate resursele şi care reuşesc.

Adică niciunul.

Abilitatea de a depăşi testele vieţii.

Viaţa te testează grav. Des. Fără milă şi fără niciun sentiment de compasiune. Dacă se poate să renunţi şi să crapi, nu faci decât să te încadrezi în firescul mamei natură.

Cei care reuşesc în viaţă nu sunt firescul, ci sunt excepţia.

În natură avem dovada că perseverenţa bate totul, inclusiv testul timpului. Apa în timp erodează cele mai dure materiale solide şi îşi croieşte drum.

Oameni care nu reuşesc, renunţă. Există aspecte ale vieţii în care ar fi o prostie să perseverezi şi ţine de discernământ şi de alegere personală când perseverezi şi când nu.

Cred că nimeni nu e în măsură să îţi spună când să te opreşti, decât inima ta.

Dacă perseverezi o viaţă întreagă într-un lucru, doar tu poţi spune dacă a meritat sau nu. De aceea, e important să îţi alegi bătăliile punând întrebarea:

„Îmi place să mă lupt şi să perseverez indiferent de rezultate?”

Când găseşti acel obiectiv, vis şi domeniu în care poţi face asta, nu te opri până când cedează viaţa sau ţi se termină ţie timpul pe Pământ. Aşa fac oameni care reuşesc. Restul, nu lasă nicio urmă şi trec precum puful de păpădie.

Prejudecăţile şi abilitatea de a discerne binele de rău, în cazul tău particular.

Oamenii care reuşesc în viaţă, judecă la fel cum judecă toată lumea. Ei însă nu se lasă orbiţi de judecată şi găsesc puterea de a găsi ceva bun şi în cea mai mare mizerie.

Cei mai nefericiţi oameni sunt aceia care îşi blochează capacitatea de învăţare datorită altor oameni pentru că îi judecă. Când judeci, pui eticheta de „vai de capul tău, ce mă poţi tu învăţa pe mine?” altor oameni – dar surpriză!

Orice om te poate învăţa multe lucruri pentru că are o experienţă unică de viaţă.

Cum e să înveţi din experienţa tuturor şi cum e să înveţi doar din a ta?

Diferenţa e uriaşă.

Diferenţa e cam aceeaşi ca dintre oamenii care reuşesc şi cei care nu.

Pentru că toţi judecăm, dar oamenii care reuşesc aleg ce să facă cu judecata. Ceilalţi se lasă prostiţi şi sabotaţi de propria lor minte care – din comoditate pentru a nu face efortul de a gândi suplimentar – pune o etichetă.

Şi mintea are zona ei de confort, iar tu îi poţi cădea pradă dacă nu eşti proactiv.

Să faci totul din şi cu iubire

Frate şi soră, hai să îţi spun filozofia mea de viaţă.

În muncă şi în relaţiile cu ceilalţi, ori faci totul din iubire, ori nu fă nimic. E mai rentabil să nu faci nimic decât să faci în scârbă. Pentru că ce va ieşi din ce faci în scârbă, va fi scârbos, inutil şi numai bun de aruncat la gunoi.

Dacă nu faci din toată inima ce faci, stai acasă în pat. E mai bine aşa. Nici nu încurci pe nimeni; mama, bunica sau prietenii îţi dau o ciorbă şi un corn să nu mori de foame, dar cel puţin ai nişte mici plăceri. Mănânci, dormi, mănânci iar. Crede-mă că nu merită nimic din viaţa asta să te ridici din pat, dacă nu o faci din toată inima.

Sunt atâtea seriale faine, jocuri, filme, chiar cărţi.

Merită să lupţi pentru lenea ta, dacă în ea crezi cel mai mult; merită să lupţi pentru starea ta de bine mai mult decât merită să mergi la un job ca un sclav. Mai bine liber şi vai de capul tău decât un sclav îmbrăcat un pic mai bine care se crede superior.

Nu e nimeni superior. Toţi ne naştem la fel, murim la fel, ne îmbolnăvim la fel, facem caca şi pișu la fel. Suntem 7 miliarde de suflete amărâte, captivi pe o planetă rătăcită, într-un corp al dracului de efemer.

Eşti tânăr vreo 40 de ani, din care în primii 20 habar nu ai ce e cu tine. Ai 20 de ani de viaţă cât de cât mai în formă, apoi începe îmbătrânirea şi te-ai dus.

Nu merită să mişti un deget decât pentru lucrurile care te fac să arzi înăuntru.

Cred că singurul succes pe care fiecare dintre noi îl poate avea este să îşi definească singur şi din inimă ce înseamnă fericirea şi împlinirea... şi să le trăiască.

Unii muncesc şi îşi ajută semenii şi asta îi face fericiţi.

Alţii beau în birt şi asta îi face fericiţi.

Până la urmă, nu contează decât ca tu – în inima ta – să simţi cum pulsează viaţa, entuziasmul şi să cunoşti senzaţia de împlinire interioară.

Când ai astea, atunci îţi poţi spune ţie, singurul judecător relevant al vieţii tale, că ai reuşit.

Pentru cei care cred în educarea şi evoluţia permanentă.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
Profită de resursele de dezvoltare personală
pe care le-am pregătit timp de 10 ani!
imagine-news
39 DE COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Comments

  1. Imi place foarte mult, din ce in ce mai mult tot ceea ce scrii. De ieri citesc in continuu si vreau sa cred ca sunt pe drumul cel bun, sa raman perseverenta si hotarata in a ma schimba si a evolua. Multumesc!

  2. Pera, esti un om.minunat si faci o treaba excelenta. Felicitări! Sunt de adors cu tibe dar nu complet. In ceea ce priveate alegerea oamenilor de a sta in birt si a bea nu cred ca este o alegere ce ii face fericiti. Doar isi reneaga situația actuala.

      1. O “fericire temporara”… Dependentele sunt doar un surogat, un mecanism de compensare temporar, o INLOCUIRE a ceva ce lipseste cu ALTCEVA, mai putin eficient, dar care are totusi un mic efect. De unde si tendinta de a abuza de surogate. In loc sa cautam CAUZELE SUBCONSTIENTE, PROFUNDE ale problemei, incercam sa gasim solutii instabile, ineficiente, comode, ieftine, rapide…

          1. Atunci hai să vorbesc eu, care am umblat în papucii lor. Nu am fost dependent de alcool, dar am fost de iarbă. Fumam iarba de dimineața până seara. Abia după ce m-am lăsat mi-am dat seama că făceam acest lucru pentru a mă refugia. Fugeam efectiv de viață, nu voiam s-o înfrunt. Preferam să stau zi de zi, lună de lună cu colegii de cămin (eram la facultate) și să fumez iarbă. Eram în depresie și eu nici nu realizam. Deci în concluzie, dependențele, după părerea mea, este un mod de a fugi de ceea ce vrei să faci cu adevarat dar muppetului din tine îi este prea frică să treacă la acțiune, așa că găsește tot felul de refugii!

  3. Articolul asta e al dracului de bun. Ca sa fiu în aceiași nota! 🙂
    Am sa mă străduiesc ca integrez aceste principii în viata mea și mai adânc.
    Mulțumesc maestre! 🙂

  4. Bravo ! Daca in ceea ce faci nu exista nici o scanteie, nici o unda de emotie, mai bine lasi tot si te faci cioban (daca asta iti poate oferi pace si un sens de implinire ). Totul trebuie sa fie dis-cernut cu un strop (doar unul mic ) de egoism , curaj , bun simt.

  5. Subscriu din toata inima la punctul 7. In limbaj de can-can e “ori suntem golani, ori nu mai suntem”… In cazul de fata, ori traim si facem lucrurile intr-un mod entuziast, ori nu le mai facem. Nu ti se da de doua ori optiunea sa treci prin viata si sa re-traiesti momentele trecute.

  6. Când am emoții negative funcționale cum ar fi tristețea sau îngrijorarea , îmi apare activarea comportamentală , aceste emoții mă activează comportamental ca să mă confrunt cu situațiile problematice. Emoțiile disfuncționale negative (ex depresia sau anxietatea) nu au această componentă rezolutivă. A avea emoții pozitive nu este întotdeauna un semn de normalitate și de dorit, unele emoții pozitive sunt nesănătoase când sunt nerealiste, când rezultă din așteptări nerealiste sau din o stimă de sine prea mare, ele sunt defapt patologice.

  7. Buna… E prima oară cand particip activ si las un comm… E super tare articolul asta.. Pt mine personal cred ca e cel mai bun din câte am citit pana acum!! Cu toate ca jumătate din vârsta in care pot sa fac ceva mi-a trecut sper sa reușesc in jumătatea astalaltă …. Spun “sper” pt ca cu toate ca știu ce imi doresc sa fiu sau sa fac nu știu daca e ceea ce ma face cu adevărat fericita!! Felicitări pt articol foarte tare!!

  8. Esti bestial. Asa ma bucur ca te am descoperit.evoluez impreuna cu tine. F bun articolul felicitari.diseara il mai recitesc o data.te felicit

  9. Pera, fara tine viata nu mai are nici un sens. Multumesc ca existi si ma/ne trezesti la realitate.Da intradevar viata ne incearca fara mila si crupule dar aici este keia ….nimic nu se intampla fara motiv…

  10. “Education is the most powerful weapon which you can use to change the world.” Nelson Mandela
    “Action without vision is only passing time, vision without action is merely day dreaming, but vision with action cand change the world.” Nelson Mandela
    Multumim, Pera!

  11. Intr-adevar, nu degeaba te preţuieşte Lorand Soares Szasz . Eşti …SupercalifragilisticExpialidocious:)
    N-as fi schimbat nimic din articolul tau decat ordinea celor 7 indicii. Pentru ca STIU ca cel mai important este: 7. Sa faci totul din si cu iubire.
    Multumesc !

  12. un articol interesant, cu multe invataturi de bine pt. indivizi, dar personal consider ca nu este nici pe de parte adevarat punctul 7, sunt multe nuante si aspecte de discutat, nu vreau sa plictisesc, dar ma rog, fiecare cu parerea si ideile lui, in rest consider articolul foarte bun. Va rog sa mai scrieti si sa nu va suparati ca mi-am dat cu parerea

  13. Extraordinare , toate articolele dumneavoastră, domnule Pera . Mulțumesc și in curând vă voi spune cum am evoluat. Căutam de ceva vreme să înțeleg de ce nu reușesc să fiu la fel de mulțumit ca ceilalți colegi de serviciu. Nu salariul este nemulțumirea, ci faptul că nu îmi place să fiu limitat și comandat. Am făcut tot ce se putea la serviciu, am ajuns la același nivel cu cei mai vechi dar aici stop. Nu este de ajuns pentru mine și am decis să pun ceva bănuți deoparte și să pornesc pe cont propriu. Nu am studii superioare, dimpotrivă, nu prea mi-a plăcut școala. Materialele dumneavoastră, m-au ajutat foarte mult să înțeleg cine pot deveni. Pe curând.

  14. Te citesc de foarte mult timp, Pera. Te citesc iar si iar, dar nu fac mai nimic din toate pe cate le scrii tu. Toate inafara de cele cu sportul si alimentatia. Am intrat in zona de confort, dar intr-o zona foarte mare. Din care nu mai reusesc sa ies. Sun angajat la stat (politie, armata, pe acolo) si simt ca nu e locul meu aici. Am avut eu cateva tentative de plecare dar tot ce am reusit a fost sa ma mut inapoi cu parintii ca sa-i ajut. Am facut cred ca cea mai mare prostie… De curand le-am pomenit ca as vrea sa plec din tara si au sarit ca fripti. NU numai ei ci si toate rudele, prietenii, au inceput o munca de lamurire in a-mi spala creierul ca de ce sa las eu un servici asa bun, etc, etc…. Simt ca-mi trece vremea degeaba (am 28 de ani) cu fiecare zi. Simt ca as putea sa fac mai multe dar nu fac. Iar imi trec prin minte vorbele alor mei, si ma ia frica de un eventual esec, de ce o sa fac de nu reusesc. NU stiu ce drum sa aleg. Sunt foarte confuz. PLus ca si la capitolul relatii nu excelez deloc in ultima perioada. Toate merg in sens invers. Nu mai stiu ce sa fac. Sunt foarte confuz si dezorientat.

      1. Tocmai ca nu mi-am propus nimic. Doar am ajuns la concluzia ca locul meu nu e aici, ca nu sunt potrivit pentru asta. Inca imi caut acea vocatie, acel drum, acea activitate pe care sa o fac cu placere si din care sa-mi castig painea. Tot incerc cate una, alta… Poate o s-o gasesc. NU stiu… Tu ce sfat imi poti da? POate gresesc undeva si nu-mi dau seama.

    1. Salut.In primul rand doresc sa il felicit pe Pera pentru articol, il citesc de anul trecut, de cand l-am descoperit. Si in ceea ce spui tu, doar vreau sa iti povestesc cazul meu, apoi te rog sa tragi tu concluzia singur. Primul meu obiectiv clar si sigur de atins in viata a fost sa fiu profesoara de matematică, mi-a plăcut extrem de mult in școală, apoi la sfatul părinților, nu am urmat ceea ce imi spunea sufletul, si am ascultat de ei.Prin urmare, am terminat facultatea de informatică, dar iti spun sincer, nu mi-a plăcut deloc, simțeam exact ce simți tu acum. Clar locul meu nu era acolo. Am stat câțiva ani în alt oraș decât cel natal, am muncit, dar iarăși ceva lipsea. Povestea este lungă, dar încerc sa o scurtez. Nu de mult timp, de anul trecut muncesc in străinătate și pot sa spun ca nu imi pare rau deloc ca am plecat din țară. Și nu credeam ca o sa ajung sa îmi placă ceea ce fac, ba chiar mai mult, iubesc și ofer iubire si muncesc iubind ceea ce fac. Ceea ce pot sa spun este că. ..Dacă nu simți undeva ca Îți este locul…atunci schimba-l si observa apoi ce se întâmplă. Numai bine!

  15. Punctul 6 e cel mai sensibil dintre toate.
    1 – Pentru ca fiecare are personalitatea lui. Cea nativa cu care se naste.
    2 – Prejudecatiile ii impiedica pe foarte multi sa schimbe ceva iar, drept scuza le definesc ca fiind principii si se lauda ca “Au principii” de care tin ca orbul de bita.
    3 – Spui aici ca “Orice om te poate invata multe lucruri pentru ca are o experienta unica de viata”. Bun pina la un punct. Putem invata chiar si de la un copil. Nu exagerez cu nimic. De foarte multe ori am auzit expresia “de unde stii mai tzica” spuse de multi aroganti si plini de ei, pentru care nu este important ce li se spune ci cine o spune si daca acel lucru e rostit de un copil e demn de SERS LA FUND, fara sa stim ca acel copil a avut ocazia sa il invete acel lucru. Vazint la un om mare, auzind undeva sau pur si simplu citind intr-o carte de specialitate si in loc sa il incurajam sa ii apreciem interesul pentru ceva cu adevarat util, il desconsideram, il tratam cu dispret si pe linga faptul ca noi raminem in acea ignoranta crasa, li mai impingem si pe acel copil in mocirla in care ne balacim cu atita placere.

  16. Un articol minunat de bun! cred ca daca majoritatea din tre noi , cei care vor sa-si schimbe in mai bine si-ar stabili aceste indicii ca si niste stalpi de baza si-ar schimba putin unghiul din care vad lucrurile pentru a putea trece mai usor la actiune.
    Toate indiciile prezentate mai sus sunt esentiale insa cel de la nr 7 cred ca ar fi “combustibilul” , pentru ca iubire indiferet cum o defineste fiecare este cea care ne face sa simtim viata.

    >Cu aceasta ocazie vreau sa iti propun sa creezi un articol mai detaliat pe aceasta tema “Sa faci din si cu iubire” .<

    Iti multimesc pentru articol !

  17. Super articolul. Mai am putin si termin cartea Descopera-ti vocatia, iar acest articol se pliaza perfect pe materialul de acolo. Cu o precizare: aducand lenea (chiar si ironic) pe primul plan, nu cred ca ai sanse sa-ti descoperi vreodata vocatia. Poate doar sa te inscrii in randul celor care la final pun intrebarea … ce am facut cu viata mea? 🙂

  18. Felicitari pentru articol,Pera!Cele 7 indicii sunt un instrument ajutator pentru a ne evalua starea psihica si evolutia comportamentului nostru .Imi place sa cred ca trebuie sa cautam mai adanc in constiinta noastra pentru a descoperi si alte indicii ale succesului nostru in viata .Ce alte indicii crezi ca mai putem gasi ?

  19. Buna Pera din nou un articol de nota 10 , foarte tare si sincer iti multumesc ca faci lumea asta sa gândească un pic altfel sa iasă din zona de confort, sa nu gândească limitat, ma bucur ca suntem in aceeași generație si am de la cine sa învăț ! Per aspera ad astra !

  20. “Sa nu misc un deget decat pentru lucrurile care ma fac sa ard pe dinauntru?” Pai deocamdata sunt un robotel…si ma depaseste situatia, si ma sufoca pentru ca vreau sa imi depasesc stadiul de “sluga”.Insa sunt o luptatoare si voi descoperi ceea ce caut .Cine cauta gaseste, nu?
    Esti un om minunat , multumesc Pera.

  21. Foarte la obiect articolul.Stau prost la capitolul 3 care cred ca e chiar cel mai important pentru ca de acolo se porneste . Voi citi in continuare toate articolele si imi doresc sa existe o pornire care sa coexiste cu punctul 7. Multumesc.
    PS : bravo baiatului , generatie de viitor

  22. Simt ca trebuie să-ți spun: mulțumesc. Mulțumesc ca te-am găsit și poți fi alături de mine în Marea aventura a vieții mele. Aceea de a găsi starea de “bine” și de a o menține cat mai mult. Anul acesta am împlinit 30 de ani și m-am hotărât sa nu mai am o stare depresiva, sa nu mai aștept sa obțin fericire, ci sa o trăiesc. Tu mi-ai explicat ce a vrut întotdeauna sa spună tatăl meu cu același sfat care ni-l dădea mie și fratelui meu (și noi nu prea îl înțelegeam), și anume ” Aventura contează”.

  23. Hey there, You’ve done an excellent job. I will definitely digg it and personally recommend to my friends. I’m confident they’ll be benefited from this website.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Fii la curent cu noutățile direct pe Facebook:





Termeni și condiții