articol
Ai grijă să nu te sufoci în rahaturi superficiale

Nu am mai lucrat direct cu băieţi sau bărbaţi pe tema seducţiei, de mult timp. Dacă venea cineva la mine cu o problemă strict de seducţie, îl trimiteam pe site-ul Arta seducţiei, acolo era mai potrivit în acel moment pentru el.

Dacă totuşi vedeam că dincolo de seducţie omul are de fapt o altă problemă, gen încredere în sine, inteligenţă emoţională, lipsă de iubire de sine, avea nevoie să îşi dezvolte abilităţi de personalitate, aş fi încercat să îl ghidez spre aceste lucruri prima oară.

Ideea e că niciodată nu am mai lucrat direct pe problemă:  ”îmi place de cineva. Zi-mi ce să fac şi ce să spun ca să mă placă înapoi” pentru că ştiu cum stau lucrurile şi că drumul spre a obţine ce vrei nu este o linie dreaptă.

Asta până acum o lună, când mi-a scris un băiat că iubita l-a părăsit şi că vrea să o aducă înapoi.

Nu ştiu de ce am simţit că acum vreau să îi dau exact ce îmi cere. Aveam să aflu în curând.

Am intrat în joc şi i-am dictat ce să scrie în mesaje, ce atitudine să adopte, cum să vorbească, ce, cum și când să spună. Cuvânt cu cuvânt, oră după oră, zi după zi, noapte după noapte. Am fost un fel de Hitch.

Ce m-a motivat a fost că omul a avut încredere şi deşi nu a înţeles multe lucruri din prima, a executat ca la carte planul.

Rezultatul?

După 3 zile, fata s-a întors, au făcut dragoste, s-au împăcat, s-au iertat şi au continuat relaţia.

Băiatul nu a mai dat semn câteva săptămâni şi am sperat că totul va fi în regulă însă apoi, când mi-a scris din nou, am înţeles odată pentru totdeauna de ce eu fac munca pe care o fac azi şi de ce drumul meu personal mă duce spre căi tot mai adânci şi întortocheate ale sufletului omenesc.

Printre greutăţi spre stele, în sens invers, spre sufletul nostru și comoara interioară

Băiatul a început să îmi scrie din nou.

Că se plictiseşte un pic. Că iubita nu e o provocare. Că la muncă simte că poate mai mult dar nu face destul. Că simte o stare de nemulţumire şi gol interior.

Deci, până la urmă, nu iubita sau relaţia erau problema reală, profundă și adevărată.

Nu împăcarea sau despărţirea erau problema.

Relaţia era doar folosită pe post de medicament pentru a alina un pic adevăratele problemele, realele frământări sufleteşti, agitaţia interioară provocată de acea căutare confuză, întrebările fără răspuns pe care le avem în noi înşine.

Relația, certurile, sexul, împacările, drama, erau doar un pansament, o gălăgie exterioară ca să nu se audă chemarea profundă și chinuitoare din interior a sufletului care se cere ascultat.

În momentul în care iubita a plecat, s-a instalat panica așa cum se instalează panica în fumătorul ce rămâne fără țigări în miez de noapte, a alcoolicului ce rămâne fără bautură în ajun de Craciun și magazinele sunt închise, a pariorului online căruia îi pică internetul.

Puţine lucruri sunt mai dificile pentru fiinţa umană decât ora întâlnirii cu sine însăşi

Aceasta este ora în care trebuie să rămâi cu sufletul tău şi să adresezi marile întrebări ale existenţei: Cine sunt eu? Ce caut aici? Cum să fiu fericit? Ce îmi lipseşte şi cum să obţin ce îmi doresc?

De aceea, îmi displace azi să dau oamenilor soluţii la problemele pe care ei cred că le au, pentru că am impresia că pierdem timp. Până la urmă, tot la ce ai neglijat toată viața ajungi: la tine.

De ce nu am face întâlnirea asta mai repede?

Nu ar fi viața mai scutită de suferință?

Nu am avea timp mai mult pe pământ fiind mai sănătoși pentru că trăim împăcați cu noi și toate alegerile noastre?

Am lucrat cu acest băiat şi am dat tot ce am avut eu mai bun ca să îl ajut să obţină exact ce vrea el, ce a cerut.

Rezultatul?

Nu l-a ajutat cu nimic, doar i-a prelungit un pic agonia, a hrănit un pic iluzia că acum lucrurile sunt mai bune.

Omul vine şi cere iubire, relaţii, bani, sănătate, vocaţie şi câte şi mai câte, dar toate sunt de fapt doar amânări ale momentului zero din viaţa fiecăruia dintre noi.

Concluzia mea: Confruntarea cu sufletul trebuie făcută cât mai timpuriu şi devreme posibil.

Experimentul acesta l-am făcut ca să îmi dovedesc mie, dacă mai era nevoie, că banii, iubirea, relaţiile, familia, sănătatea, toate acestea sunt doar nişte portiţe, nişte cai care duc toate, de fiecare dată, spre sufletul nostru.

În același timp, fiecare om este pe o treaptă de evoluție personală și particulară.

Dacă vrea sex, bani , putere și tu iî spui de suflet și lume interioară, se strâmbă dezgustat și merge spre ce vrea el.

Respect asta.

De aceea am produse despre bani, sănătate, relații și orice altceva au cerut oamenii de-a lungul timpului.

Și eu am avut nevoie să fac bani, să fac sex, să mă despart, să sufăr, să mă îngraș, să slăbesc, să caut validare și aplauze, să fiu gelos, să pierd ființe dragi pentru ca din toata zbaterea asta, să ajung în același punct spre care am fost atras cu o forță împotriva căreia nu te poți opune: confruntarea cu mine însumi și cu sufletul care m-a așteptat răbdator.

Iar adevărul universal este acesta: În sufletul nostru, sau mai degrabă în ruperea de el sunt adevăratele probleme. Acolo sunt adevăratele întrebări şi răspunsuri. Acolo ar trebui să ţintim de fiecare dată în căutarea noastră.

Ce îmi spune sufletul despre mine şi viaţa mea? Ce e bine pentru mine şi care e modul corect pentru mine de a-mi trăi viaţa?

Eu ştiam acum toate astea, la 35 de ani,  însă băiatul despre care ți-am scris mai sus nu ştia şi la 20 şi un pic de ani ce i-aş fi putut cere?

Şi totuşi, după faptă şi răsplată, am primit cel mai frumos cadou din partea lui.

Băiatul a ajuns singur la o concluzie pe care eu nu i-aş fi putut-o oferi niciodată dacă el nu ar fi simţit-o, ascultându-și cu adevărat inima pentru o clipă.

După vreo lună, s-a despărţit de fată, din nou.

Acum însă, nu a mai venit să îmi ceară să se împace pentru că a obţinut ce a vrut odată şi a văzut că a fost doar o iluzie ce s-a rispit în vânt.

Acum, a tras concluzia corectă şi o redau mai jos, în cuvintele lui:

”Pera astăzi m-am trezit plin de viaţă, energie şi dorinţă, îţi mulţumesc pentru tot ceea ce ai trezit în mine. În sfârşit am înţeles, am înţeles că toţi devenim tot ceea ce trebuie să devenim pentru a ajunge ceea ce trebuie să fim, am căutat atât de mult fericirea în persoanele de lângă mine încât am uitat să fiu fericit cu mine, am blamat atât de mult persoana de lângă mine, uitând că şi ea era la fel de debusolată ca mine, şi totul a făcut parte din procesul nostru de maturizare. Singurul regret e că nu am evoluat mai mult împreună. Încep să înţeleg lucrurile care mă definesc cu adevărat şi cele care doar mă completează, îţi mulţumesc pentru sprijinul moral şi direcţia oferită.”

Ce cadou mai frumos pentru mine decât să ghidezi omul spre minunata întâlnire cu propriul lui suflet şi adevăr interior?

Și cât de frumos a exprimat esența: ”Încep să înţeleg lucrurile care mă definesc cu adevărat şi cele care doar mă completează.”

Nici eu şi nimeni altcineva nu va fi vreodată expert în ce înseamnă propria ta viaţă, propriul tău suflet, propria ta împlinire şi fericire.

Doar tu eşti.

Şi tu ai în tine un extraordinar profesor, ghid interior care îţi vorbeşte însă nu ştii să îi asculţi vocea. Cel puţin, nu încă.

Intuiţia mea mi-a spus întotdeauna că avem o comoară interioară şi am folosit această expresie de sute de ori în acești ani ce au trecut.

Acum însă, această comoară interioară o văd mai bine şi mai clar ca niciodată în fiecare fiinţă umană.

Pot să enumăr concret şi specific ce conţine, cum arată, cum se poate folosi şi cum ne poate face viaţa extrem de bogată şi în exterior şi în interior.

Munca mea cu acest băiat a fost dovada finală pentru mine că sufletul nostru este scopul căutării noastre şi răspunsul la întrebările noastre şi orice ni se pare că trăim acum are ca singur scop să ne ducă la această întâlnire extraordinară cu comoara noastră interioară.

Ai vreo boală? Priveşte la ce a cauzat-o şi transformă felul în care trăieşti.

Suferi că eşti singur şi nu ai relaţie? Priveşte în tine să vezi ce goluri ai, goluri ce crezi că vor fi umplute de o altă persoană.

Suferi că ai o relaţie dar nu e cum vrei tu? Caută să vezi de unde dorinţa ta de control asupra altora şi lipsa de control asupra stărilor tale interioare şi a gândurilor tale.

Nu ai bani? Caută în tine să vezi dacă ai înţeles ce înseamnă să pui suflet în munca ta, dacă ai înţeles ce înseamnă să creezi, ce înseamnă să oferi valoare societăţii şi ce anume te opreşte să faci toate astea. Caută calea spre măiestrie şi banii vor curge spre tine, dar niciodată înainte de a-ţi răspunde la adevăratele lipsuri interioare şi  de a provoca sărăcia mentală şi sufletească.
Spune ce problemă ai și eu sau oricine altcineva te va ajuta să o rezolvi şi apoi vei vedea că ceva nu e bine. Ceva lipseşte în continuare.

Şi atunci e ora adevărului.

Atunci te vei lăsa luat de mânuţă şi purtat la sursa adevăratei tale probleme.

Deconectarea de sufletul tău.

Pe de o parte ai obiectivele de suprafaţă - foarte valide şi importante, nu încercăm să le luăm din importanță: bani, relaţii, sănătate, orice vezi tu cu ochii.

Pe de altă parte ai obiective profunde, mult mai puternice de care poate încă nu eşti conştient: să faci alegeri conforme cu dorinţa sufletului tău, să fii liber, să simţi împlinirea sufletească şi nu golul.

Lumea asta ce o vedem cu ochii, cea materială, palpabilă, este importantă - doar că nu am văzut om fericit şi împlinit ce a trăit în majoritatea timpului în lumea exterioară.

Lumea interioară este mult mai importantă.

Cunoşti harta lumii tale interioare?

Lumea exterioară ne oferă indicii legate de lumea interioară şi e importantă din perspectiva asta.

Stările mele emoţionale, gândurile mele, provocările mele sunt căi de acces şi indicii spre lumea REALĂ, care e cea interioară.

Ce este real?

Că m-am despărţit? Că nu am bani? Că m-am îmbolnăvit?

Sau e mai real că tot ce este în exterior este doar o consecinţă a ceva ce a pornit cu multă vreme în urmă în interiorul meu?

Ce e mai puternic, mai palpabil, mai real? Evenimentul exterior sau puterea mea interioară de a alege emoţia, gândul, direcţia întregii mele vieţi de acum încolo?

Hai să vedem, ce indicii îţi dă viaţa ţie?

Unde simţi dezechilibrul, de unde simţi că porneşte agitaţia ta, stresul, poate nefericirea sau chiar boala?

Hai să începem cu asta.

Care simţi că e un lucru care odată abordat şi rezolvat ar schimba puternic realitatea şi calitatea vieţii tale?

În materialele următoare vom face o hartă a lumii noastre interioare, pentru a ne cunoaşte mai bine, pentru a putea face alegeri mai bune.

Aş vrea să ştiu dacă ai păţit să ai o dorinţă exterioară, să o obţii şi să realizezi că de fapt problema este în cu totul alt loc şi că dorinţa satisfăcută nu a rezolvat adevărata cauză a stărilor tale interioare.

Aștept cu interes raspunsul tău si confirmarea sau infirmarea în urma experienței tale de viață a ce am scris azi.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
Profită de resursele de dezvoltare personală
pe care le-am pregătit timp de 10 ani!
imagine-news
29 DE COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Comments

  1. Foarte bun articolul si mai ales intrebarea “Care este problema ce odata rezolvata ti-ar schimba realitatea si calitatea vietii?” Eu cred ca toate problemele mele mai “mici” pornesc defapt de la singura problema , cum ai zis si tu, deconectarea de suflet. Daca eu imi traiam viata in acord cu principiile, gandurile si sentimentele mele adevarate si nu cu ceea ce m-au invatat altii , probabil ca acum nu as mai fi avut problemele pe care le am acum… Desi pot sa spun ca multe le-am rezolvat deja. Nu mai am niciun motiv ca sa ma plang de viata mea fiindca deja am viata pe care mi-am dorit-o toata viata, desi sunt doar la inceput. Ce a fost mai rau a trecut. Pentru toti oamenii cred ca familia este un lucru sfant (parintii si fratii) . Dar uneori chiar familia te poate face sa suferi. Chiar familia poate sa iti transforme viata intr-un chin din care abea astepti sa iesi. Si ce e mai rau ca traind dupa principiile lor nu mai stii cine e in neregula. Tu sau ei. Nu mai stii cine esti si ce vrei sa faci cu viata ta. De multe ori chiar oamenii de la care te astepti sa te inteleaga si sa te accepte asa cum esti , primesti exact inversul. Dar din fericire a trecut totul, desi mai tinem legatura si ei sunt exact la fel, nu s-au schimbat deloc. Dar cel putin stiu ca am scapat si acum nu mai sunt in mediul acela toxic. Acum pot sa imi traiesc viata asa cum vreau, asa cum imi place si asa cum stiu eu mai bine. As vrea sa stie si ei ce stiu eu acum, sa afle ce am aflat eu decand nu mai stau cu ei fiindca i-ar schimba total viata. Dar de multe ori ma gandesc ca doar sa imi traiesc eu viata (noua) si sa-i las sa isi traiasca ei pe ale lor.
    Ma intreb uneori ca de ce unii oameni ajung la o anumita varsta (50 de ani de exemplu) si inca nu si-au dat seama ca ceva nu e in regula in viata lor, ca trebuie schimbat ceva? Traiesc atatia ani in suferinta si in conflict cu ei insisi si cu ceilalti dar nu realizeaza ca ceva trebuie schimbat?

    1. nu-si dau seama ca ceva e in neregula pentru ca sunt ignoranti si se simt “bine ” in pielea lor oricum ar fi ,nu le poti spune nimic ,au raspunsul oricand la indemana …o zi buna !

  2. Buna ziua aveti dreptate in tot ceea ce spuneti si va multumesc pentru articolul trimis.Muncesc impreuna cu sotul meu de 17 ani,adica avem o firma,un magazin luam marfa cu masina sotul mergea cu masina aducea marfa la magazin,iar eu o vindeam la clientii nostri facuti in timp de 17 ani la magazin.Acum de 2 ani ma-m imbolnavit cu spatele din cauza ridicarii frucelor si legumelor,lazilor de fructe si vanzarii.In toti acest ani pana sa ma imbolnavesc era totul bine in casnicia noastra cu exceptia sarbatorilor cand sotul meu se mai imbata si eu stateam si ma uitam la el cum bea,dar am zis ca trece si sarbatoarea asta si trebuie sa ma gandesc la baiatul nostru si la familie.Sa continuii de unde am ramas,de 2 ani de cand ma-m imbolnavit si nu mai pot sa ridic sotul meu este tot mereu suparat,nervos vorbeste pe ton ridicat cu clientii,acasa este intruna suparat aproape ca mai vorbim cand mancam in rest este numai stres.eu chiar nu mai stiu ce sa mai fac cu serviciul meu ca nu mai pot muncii eu si cu familia noastra.Astept raspunsul dumneavoastra.Multumesc.

    1. Buna ziua daca puteti sa-mi dati si mie un raspuns privind familia mea.Am muncit 17 ani la firma noastra legume fructe la magazin,sotul meu cu mine luam marfa din tara si eu apoi o vindeam la magazin timp de 15 ani si totul era bine in familia mea doar cu mici exceptii sau (mari excepitii cand erau sarbatori sotul meu mai mult se bucura sa bea decat sa ne distram si noi ca familie.In urma cu 2ani ma-m imbolnavit cu spatele din cauza ridicarilor la vanzare.Acum a trebuit ca soutul meu sa vanda in locul meu si tin sa va spun ca este f suparat,nervos ,vorbeste respingator cu clientii,acasa este la fel de obosit,nervos si familia mea baiatul si noi suntem intr-o agitatie chiar nu stiu ce sa mai fac.Astept raspunsul dumneavoastra.Multumesc.

  3. Eu am patit sa-mi doresc foarte mult un telefon. Pur si simplu (5s) credeam ca imi ca schimba al naibii viata ca voi deveni altfel, privit altfel etc. Dupa ce l-am luat viata am avut parte numai de sentimentul de dezamagire deoarece am asteptat ca un lucru sa-mi aduca implinirea sufleteasca si sa-mi creasca sansele de a fi mai sociabil si cu fetele

  4. Buna Pera
    Ceea ce ai explicat tu in acest articol este ilustrat foarte frumos in cartea lui OSHO ”Iubire Libertate si Solitudine”.Citez : ”Iubirea si meditatia sunt doua aripi pe aceiasi umeri.Ele se echilibreaza reciproc.Numai atunci cand le cultivi pe amandoua poti creste ,poti deveni implinit.”
    Totul este momentul prezent , atunci cand esti in prezenta altei persoane (orice fel de relatie :dragoste ,afaceri etc) OFERI din tine ,daruiesti ceea ce ai tu mai bun.Pe de alta parte cand esti in solitudine meditezi , stai in comuniune cu fiinta ta ,te intalnesti cu sufletul tau asa cum spui tu, iti incarci bateriile.
    OSHO spune ca cel ce alege doar o singura cale este in dezechilibru.
    Iubirea se naste din solitudine , conduce la revarsare ,apoi te golesti cand esti in prezenta altei fiinte ,daruiesti si simti din nou nevoia sa stai cu sufletul tau.
    Acest adevar rezoneaza profund cu mine.
    Multumesc

  5. Da, Pera. Am avut o dorinta exterioara care mi-am indeplinit-o si ma simteam un nimeni.
    Am crezut ca suferinta mea si neimplinirile mele sunt din cauza kg-melor pe care le aveam in plus, asa ca in 6 luni de zile am ajuns sa cantaresc 52kg de la 70 si de kg-me, si ma simteam atat de rau..eram distrusa, pentru ca aveam ce mi-am dorit de mult un corp frumos insa interiorul meu era o rana deschisa care sangera abundent, nu stiam ce m-a lovit, am fost socata sa vad ca lucrurile pt mine nu s-au schimbat, ba starile de depresie se accentuase atat de tare incat chiar vroiam sa-mi i-au viata. Am inceput sa-mi urasc corpul si sa-l tratez foarte urat, si bineinteles ca m-am intors la vechile vicii di dependente, kg-mele s-au intors si eu eram tot mai debusolat…insa am inceput sa observ ce se petrece cu mine, sa lucrez cu interiorul, sa renunt la control, sa-mi fac curat in credinte , sa dau sonorul mintii mai mic si sa ascult sufletul…acum de la inceputul anului traiesc intr-o bucurie care creste tot mai mult zilnic, diferenta este ca in trecut puneam pret pe exterior, pe ce credeau altii ca e mai bine pt mine, pe a le face pe plac lor- astazi ma preocup de suflet, ii dau atentie, petrec timp cu mine in solitudine si descopar lucruri asa faine, acum pun pret pe interior, pe ce cred eu ca e mai bine si pe ce imi aduce mie bucurie, tin cont de momentele si activitatile care ma bucura pe mine 🙂 si e asa fain… acum am inteles si care e atitudinea cu care sa lucrez pt ceea ce imi doresc…curand voi ajunge si la o greutate care sa ma reprezinte, procesul deja a inceput…eu deja ma simt bine exact asa cum sunt si ma bucur de orice traiesc astazi <3

    Minunat articol m-a ajutat sa fac o recapitulare si sa vad propria evolutie, care e enorma 🙂
    Merci!

  6. Când eram mic am crescut intr-o familie modesta si aveam impresia ca lipsa banilor si a lucrurilor materiale sunt sursa nefericirii si starilor de depresie. Acum la 20 de ani distanta de la constientizarea convingerilro respective, moment la care am depasit toate aceste lipsuri in sensul ca am dobandit singur un apartament, o masina sport, bani la un nivel decent va dau in scris ca nu asta e sursa, e ceva mult mult mai profund is subtil de atata. Dupa obtinerea lucrurilor materiale nu ma simt cu mult mai implinit ca si atunci, nu pot sa zic ca radiez de bucurie, nu pot sa zic ca mai sunt incantat de lucrurile materiale care mi le-am dorit atat de mult ca in ziua in care le-am obtinut. Nu fac parte di nacel cerc de prieteni pe car credeam ca o sa il am, nu am entuziasmul sperat. Singura diferenta e ca eu sunt cu 20 de ani mai batran si inconjurat de obiecte.

  7. Foarte instructiv! Da, am avut dorinte pe care le-am implinit si care nu mi-au adus linistea si echilibrul sperat. Am crezut ca sunt defecta dar vad ca alta-i treaba. Multumesc!

  8. Salut Pera!
    Am stat cateva zile cu articolul asta deschis in browser, insa nu l-am citit decat acum(~ora 22:00,iar acum inca o data partea care mi-a atras atentia si cred ca a picat la fix! ).
    Sunt atat de multe lucruri care ne distrag atentia de la lucrurile importante.SI partea nasoala e ca tanjesc dupa acest zgomot, doresc sa aman aceasta confruntare cu eul interior, poate si din cauza ca imi este frica, sau nu vreau sa iau raspunderea unei decizii care ma va afecta.Pana aici mesajul initial l-am scris la perosana a II-a plural, insa mi-am dat seama ca mi se aplica perfect.(de obicei in punctul asta stergeam tot si nu mai lasam nici un comentariu…).
    M-am regasit intr-o oarecare masura in povestea baiatului,si cred ca unul din secretele pt a reusi(in general) este sa te auto-provoci, sa iti propui obiective marete, care sa te sperie.Atat la locul de munca cat si in relatiile cu sexul opus(legat de ce spunea baiatul ca a inceput sa se plictiseasca in relatie).
    Sunt constient ca fericirea trebuie sa vina din interior si o alta perosana nu te poate face fericit decat pe termen scurt.Stiu si ce ar trebuie sa fac pt a fi fericit singur (dar nu refuz sfaturi) insa mai greu e sa le pun in practica si de multe ori ma gandesc ce rost are sa fac ceea ce fac.
    Multumesc pt ceea ce faci, Pera.Cred ca e prima data cand scriu un comentariu asa de lung si iti multumesc, desi te citesc din 2010-2011.

    1. Foarte bine punctat:”Sunt atat de multe lucruri care ne distrag atentia de la lucrurile importante.”Da,și ar trebui sa ne învățăm să ne conducem după propriul GPS,dupa vocea interioară care sa ne îndrepte spre lucrurile importante dincolo de superficialități și diverse lucruri neimportante care ne apar în cale ca un impediment foarte ispititor.

  9. Multa lume considera viata o lupta,dar ea nu este o lupta,ci un joc.Insa unul care nu poate fi jucat cu succes fara cunosterea legii spirituale,iar Vechiul si Noul Testament dau regulile jocului cu o claritate exceptuonala.Iisus Hristos ne-a invatat ca este vorba de un mare joc al Daruirii si Primirii.Culegi ceea ce semeni.Facultatea de a imagina are un rol pricipal in jocul vietii.Pazeste-ti inima sau imaginatia mai mult decat orice,caci din ea tisneste viata.(pildele lui Solomon)>aceasta inseamna ca ceea ce omul isi imagineaza se va manifesta in viata lui ,mai devreme sau mai tarziu.Succes!

  10. Cred ca am si eu o problema.Divortat de doi ani cu trei copii am incercat sa ma reinventez si am reusit pe plan profesional si material pot spune ca cu ajutorul vostru.dar de vreo 10 zile am ridicat ceva si de atunci nu prea mai pot umbla,nervul sciatic sa inflamat si ma tine la pat.Stand asa mi am dat seama ca totusi imi lipseste ceva desi am copiii cu mine,ce nu stiu,dar dupa 25 de ani impreuna cu cineva parca este greu sa mai crezi in dragoste ,si eu fiind un visator cred ca mai cred..

  11. Te felicit si eu precum ceilalți.constat ca ai înțeles faptul că înveți, învățând pe alții.eu fac parte dintr-o altă generație,cea care îi acuză pe tineri de superficialitate.tu si multi dintre cei care te citesc demonstrați ca nu este așa.te felicit pe tine si pe cei care cresc odată cu tine.

  12. Buna ziua,Pera
    Citesc cu foarte mare interes articolele tale si nu reusesc sa gasesc un raspuns la problemele mele.Sunt un caracter puternic,zic eu,sunt pe picioarele mele,am un seviciu bun-am 2 baieti,pe care-i cresc singura dintotdeauna,desi de tatal lor m-am despartit de 4 ani,dar nici acum si niciodata nu a avut grija de copii sau de mine,am invatat sa ma descurc singura. Pt asta chiar ii multumesc Acum am o ,,relatie,,cu cineva care locuieste in strainatate,ma viziteaza destul de des,dar, in vecinatatea apartamentului meu locuieste mama lui care este in varsta si f bolnava.Eu fiind cadru medical,am avut dintotdeauna grija de ea si asa ne-am intanlit si imprietenit,iar de 3 ani avem si o relatie.Nu il inteleg,simt ca este dominat de frici, de secrete,de temeri pe care le simt si asa cum i-am spus de mii de ori,nu simt ca ma iubeste ci mai mult ma foloseste.Am incercat sa am discutia asta cu el de f multe ori,este un seif cu cifru,unde orice as incerca nu am acces.Eu am alta viziune despre o relatie si,chiar daca am o varsta(48 de ani)vreau sa fiu iubita si respectata.Il simt distant,parca ii e frica sa iubeasca,ii e teama de oameni,ii uraste,de ceva timp incearca sa vina acs si nu-si gaseste un loc de munca pe masura pregatirii,si asta il infurie si mai tare.As vrea sa pot sa-l inteleg mai mult ,sa pot sa-l ajut,pt ca nu-mi e indiferent! si tind sa cred ca nici eu nu-i sunt,sau poate e numai impresia mea!
    Virginia Antonescu

    1. Bun. Si daca esti foarte constient de faptul ca ceva este foarte in neregula cu tine, dar nu poti defini acel ceva? Daca inca te intrebi dupa multe experiente de viata si materiale de dezvoltare personala citite ”Care este menirea mea, care este vocatia mea, eu pentru ce motiv ma aflu aici?” Daca vrei cu ardoare sa afli raspunsul la intrebare, dar nu mai stii unde sa il cauti (carti, materiale online, psiholog, prieteni, familie, SINE)?

      1. Trebuie să faci ceva,nu numai să citești diverse materiale,trebuie să le aplici și răspunsul va veni,desigur că nu deodată,dar va veni.
        Un bun psiholog întodeauna te va descoperi sau te va ajuta să te descoperi/să-ți descoperi vocația.
        Ca să te descoperi,e foarte importantă cunoașterea de sine și dialogul interior.Mie de exemplu,mi-a luat 3-4 ani ca să-mi descoper vocația,însă aceasta a fost rezultatul unei munci interioare și a unei căutări individuale,fără ajutorul vreunui psiholog,pentru că în zona mea n-am gasit un psiholog bun sau care să mă mulțumească și astfel m-am descurcat singură citind diverse materiale,ascultîndu-mi vocea interioară și experimentînd,iar răspunsurile n-au venit deodată.De asemenea,am făcut o mulțime de teste online(de personalitate,de temperament,în baza imaginilor,ș.a.) ca să mă ajute în auto-cunoaștere.Așa că,nu te descuraja pentru că într-un final o să reușești.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Fii la curent cu noutățile direct pe Facebook:





Termeni și condiții