Introdu e-mail-ul și te voi învăța, printr-un mini curs de 8 lecții, cum să îți descoperi vocația!
*Prin abonarea la newsletter îți exprimi acordul de a folosi datele tale pentru a putea comunica cu tine și accepți termenii și condițiile noastre. Informațiile tale nu vor fi niciodată distribuite unor terți.
articol
Găsește-ți propria voce unică

 ” Naivul caută fericirea în depărtare, înţeleptul o creşte la picioarele sale”- James Oppenheim 

Există mulţi oameni care fac dezvoltare personală, sunt educaţi, competenţi, şi-au dezvoltat abilităţi, sunt pregătiţi să facă performanţă şi totuşi au frâna de mână trasă.

Am încercat să îmi dau seama ce anume îi opreşte pe aceşti oameni să facă trecerea de la această luptă înăbuşită şi de uzură la a deveni staruri în domeniile în care sunt atât de pricepuţi.

Stăteam de vorbă cu un prieten şi mă gândeam cum se face că încă nu a explodat şi nu a atins succesul pe care şi-l doreşte şi pe care îl merită.

Are tot ce îi trebuie

  • De 10 ani se educă permanent şi citeşte în medie o carte nouă pe săptămână
  • Este foarte harnic
  • Are propria sa afacere
  • Are grijă de sănătatea lui prin sport şi alimentaţie
  • Are visuri şi permanent îşi doreşte să fie un om mai bun

Dar are frâna de mână trasă. Ceva îl opreşte şi îl trage înapoi astfel încât progresul lui deşi există, este greoi.

Ce anume îi lipseşte?

Şi mi-am dat seama că ce îi lipseşte lui, lipseşte majorităţii oamenilor.

Este lucrul care face diferenţa între oamenii extraordinari şi cei care au potenţial pe care încă nu l-au exploatat.

Mi-am dat seama ce anume îi lipseşte auzind vocea unui înger cântând versurile:

”E amuzant cum puţină distanţă

Face totul să pară mic

Şi toate temerile ce mă controlau

Nu mai mă pot atinge”

Când am auzit-o pe Lexi cântând din întreaga ei inimă, la doar 11 ani, mi-am dat seama că vocea ei dărâmă la pământ orice obstacol, orice intenţie rea sau critică distructivă.

 

Este ca o forţă a naturii.

Şi atunci mi-am dat seama că ceea ce lipseşte oamenilor pentru a face acel pas decisiv în viaţă este propria VOCE INTERIOARĂ.

Oamenii nu au fost învăţaţi să se exprime pe ei înşişi, să înţeleagă că ei îşi creează realitatea.

Suntem prinşi de atâtea lucruri de la începutul vieţii noastre, lucruri care ne ţin prizonieri şi ne înăbuşă vocea noastră unică, personală, încât la un moment dat nici nu ştim că avem o voce.

Astfel ne plimbăm prin lume fiind mici, crezând că aşa ”trebuie” şi aşa e ”normal”.

“Un singur cuvânt exprimă calea către măreţie: vocea. Cei aflaţi pe această cale îi inspiră pe alţii să şi-o găsească pe a lor. Restul, nu şi-o descoperă niciodată” - Stephen R. Covey

Vocea interioară poate fi cântat, dansat, scris, desenat, munca noastră sau ORICE formă de exprimare şi creaţie.

Beneficiile descoperirii şi exprimării vocii noastre interioare sunt uriaşe.

Devenim motivaţi intern, entuziaşti şi energizaţi, aşteptăm fiecare nouă zi cu nerăbdarea şi bucuria copilului ce aşteaptă prima zi din vacanţa de vară. Viaţa capătă un nou sens şi o nouă savoare.

Ni se extinde capacitatea de percepţie şi vedem şi simţim lucruri care nu credeam că există.

Zece mii de oameni negativişti, critici şi distructivi nu pot să arunce nici măcar o umbră asupra omului ce şi-a descoperit vocea interioară şi şi-o exprimă.

Totuşi, drumul până la descoperirea şi exprimarea vocii interioare seamănă cu furcile caudine.

Conducând o forță invadatoare în Samnium, soldații romani au fost prinși într-o trecătoare montană cunoscută sub numele de Furcile Caudine. Aici n-au putut nici să avanseze, nici să se retragă astfel încât după o luptă disperată, trupele romane ar fi fost anihilate dacă nu ar fi acceptat condițiile umilitoare impuse de conducătorul samniților victorioși, Gaius Pontius. Trupele au fost dezarmate și obligate să treacă pe sub un jug, om după om, ca un dușman învins și demn de rușine. Acest ritual străvechi era o formă de subjugare prin care cel învins trebuie să se plece și să treacă pe sub un jug care era folosit de obicei la boi. (În acest caz jugul a fost făcut din sulițele romanilor, iar cea mai mare rușine a unui soldat roman era să-și piardă sulița). ( vezi Wikipedia)

La fel şi oamenii care vor să se exprime în această societate trec printr-un tunel iar pe margini sunt criticii, cei care vor să distrugă, invidioşii, care scuipă şi umilesc pe cel care trece pe acolo.

Ceea ce puţini oameni ştiu e că cel care are puterea de a îndura orice umilinţă trecătoare şi ajunge la capătul tunelului, poate să spună cu mâna pe inimă că a descoperit Paradisul pe acest pământ.

Un material foarte bun am citit pe blog-ul lui Lorand Soares, despre ce se întâmplă când pui într-un vas cu apă nişte crabi vii. E foarte interesant. Vezi aici: Cum esti tras in jos

Există câteva reguli legate de vocea interioară

Regula 1 - nu folosi vocea pentru a distruge creaţia altora, indiferent dacă îţi place sau nu.

E ca şi când ai încerca să ucizi un copil pentru că s-a născut cu un handicap.

Să critici, să devalorizezi, să jigneşti sau să distrugi creaţia unui om pentru că ai tu nişte prejudecăţi e o crimă la fel de mare ca şi când ai încerca să ucizi copilul cuiva pentru că ţi se pare ţie că nu are nasul sau urechile cum crezi tu că trebuie. Şi ai merita aceeaşi pedeapsă în ambele cazuri. Creaţia unui om este copilul lui şi el este dispus să moară pentru a-şi apăra creaţia. Tu eşti dispus să mori încercând să i-o distrugi?

 Regula 2 - Trebuie să distrugi zidurile de protecţie din jurul comorii tale. Ego-ul tău.

Statutul social, judecata, ruşinea. Nu vei cânta niciodată dacă ţi-e teamă că oamenii vor râde de tine. Nu vei dansa niciodată, nu îţi vei spune părerea niciodată.

Cine sunt cei care te judecă sau încearcă să te umilească? Vei vedea că ironic, oamenii care s-au zbătut să îşi descopere vocea şi să şi-o exprime, tot timpul vor încuraja alţi oameni care încearcă să facă acest lucru.

Criticii şi cei care jignesc sunt tocmai cei mai rataţi indivizi ai speciei. Ei îşi strigă neputinţa şi ura împotriva lor.

Într-o zi ei vor fi copleşiţi de propriile lor probleme şi vor uita de tine. Peste ani, ura aceasta a lor le va veni de hac. Nu îţi investi energia în a-i convinge pe criticii tăi distructivi că ceea ce faci e bine. Tu zâmbeşte şi mergi cu graţie mai departe.

Cu alte cuvinte, cei de a căror părere merită să ţii cont nu vor încerca să distrugă creaţia ta şi nici să îţi înăbuşe vocea.

 Regula 3 - scapă de mintea îngustată de convingeri limitative.

Nu există bine sau rău decât filtrat prin percepţia individuală a fiecăruia.

Frigul şi zăpada sunt foarte rele pentru omul ce trăieşte desculţ pe stradă dar sunt foarte bune pentru pământul şi seminţele puse acolo de agricultor.

Dacă eu vreau ca oamenii să fie buni şi lumea în care eu trăiesc să fie formată doar din oameni buni, am să îi scot pe toţi ăia răi din viaţa mea şi chiar dacă rămân cu 2 oameni buni în viaţa mea, eu trăiesc într-o lume plină de oameni buni.

A curs multă cerneală pe subiectul acesta iar azi fizica cuantică ne dovedeşte că omul modelează şi îşi creează realitatea în fiecare clipă. Gândeşte lucrurile pe care le vrei în viaţa ta, nu cele pe care nu le vrei.

Descoperirea vocii interioare

"Avem nevoie de tine. Eşti o persoană indispensabilă şi contribuţia ta pentru noi, restul lumii, este foarte valoroasă. Nu abandona ideea că ai o misiune pe care doar tu o poţi duce la îndeplinire. Dacă renunţi, îţi vei petrece restul zilelor cu dorinţa că vremea ta pe acest pământ să o fi petrecut cu mai mult sens. Azi, acum, aici, munceşte pentru a-ţi descoperi propria ta voce şi începe să influenţezi lumea din jur cu ea. Poate la început vei fi sceptic legat de rolul tău în această lume însă asigură-te că la sfârşitul vieţii vei muri gol pentru că toate darurile tale au fost oferite.” Todd Henry

Ce ne opreşte să ne auzim şi exprimăm vocea interioară?

Exact criticile oamenilor care culmea, ne sunt apropiaţi şi ar avea datoria să ne încurajeze.

Pentru a ilustra mai bine conceptul, am să îţi arăt 2 mesaje primite.

”Pera tu ce părere ai despre criticile făcute de oameni la adresa ta? Vreau să spun că am fost criticat toată viaţa mai ales de cei din familie şi nu cred că asta m-a ajutat să evoluez, mai ales că nu a fost nimeni să îmi spună, până la tine, cum să le gestionez. Cred că o încurajare într-un moment prost este o binecuvântare, faţă de o critică venită în acelaşi moment prost, care cred că poate ucide un suflet. Aş vrea foarte mult să ştiu părerea ta, pentru mine contează foarte mult.”

Răspunsul meu:

În primul rând, lupta cu cei care te critică este cea mai grea la început.

Nu pot să zic că mi-e indiferent că mă critică dar cred că e important ca oamenii să se exprime. Am mulţi oameni ce mă urmăresc şi e inevitabil ca un număr dintre ei să fie contra filozofiei mele, motivele nici nu cred că au importanţă.

Cât timp se exprimă în limitele decenţei e ok. Mă deranjează mai tare când îmi jignesc cititorii şi atunci intervin.

Dar să revin. Părerea mea despre ei e că niciunul din ei nu a făcut mare brânză în viaţă. Părerea lor este diminuată pentru că nu pot să arate rezultatele pe care le-au obţinut cu gândirea lor. De fapt, ei nu au o gândire dar sunt preocupaţi să o atace pe a altora.

Culmea e că nu vezi un om care are un succes în viaţa de zi cu zi care să vină să arunce cu rahat ca o maimuţică. Îi vezi tot pe ăştia mici şi anonimi.

În altă ordine de idei, ca să revin la tine. Sunt de acord, critica chiar nu ajută.

În viaţă trebuie să te uiţi în oglindă şi să te întrebi de ce faci ceea ce faci? Şi dacă eşti împăcat cu tine şi ştii că ceea ce faci ajută oamenii, e datoria ta să protejezi misiunea pe care o ai faţă de oameni. Mi s-a întâmplat ca după luni sau chiar ani să vină la mine cei mai mari critici şi să îmi spună că acum înţeleg ce voiam să spun mai demult şi că îmi dau dreptate.

Nu cred că unul din critici îşi permite să îşi ia job full time să te critice pe tine şi la un moment dat oboseşte pentru că ce face el este distructiv şi cel mai tare îl otrăveşte pe el. Când eşti criticat distructiv şi nu constructiv, critica aceea vine din nişte emoţii negative, însă oamenii nu realizează acest lucru.

Tu zâmbeşti, ei se stresează.

Tu prosperi. Ei se îmbolnăvesc.

Ei sunt duşmanii lor, nu ai tăi, şi trebuie priviţi cu compasiune.

Dacă vrei şi o altă abordare, o spune Sun Tzu:

”Nu îţi întrerupe duşmanii când fac o greşeală!”

La început a fost cel mai greu, pentru că nu primeam multe mesaje pozitive fiind la început, dar critici erau plini. Exact ca şi crabii, nu te lasă să te ridici. Se luptă cu tine de-a dreptul pentru a te sabota.

Aşadar, lupta o dai pe toate fronturile însă nu ai voie să te opreşti sau să cedezi.

Fiecare plăteşte preţul pentru gândurile şi faptele sale, zilnic.

” Oamenii plătesc pentru faptele lor şi mai mult, plătesc pentru ceea ce şi-au dat voie să devină. Şi plătesc într-un mod foarte simplu. Prin vieţile pe care le duc.” - James Baldwin

Dacă mâine banii ar dispărea, tot ar fi cineva care ar semăna pământul, ar face făină şi ar coace pâine.

În lumea asta, nu banii sau lipsa lor e problema, ci valoarea pe care noi suntem capabili să o oferim.

Dacă nu eşti un om capabil să ofere valoare, vei fi veşnic un cerşetor care se consideră îndreptăţit la o felie din pâinea muncită de altul. Cu sau fără bani, viitorul acestei lumi aparţine meritocraţiei. Lucrurile între oameni se vor regla dar principiile universale vor guverna în continuare. Ceea ce eşti în interior se reflectă cu fidelitate HD în ceea ce ai în exterior.

Este josnic să arăţi cu degetul vinovaţi pentru situaţia ta când tu nu ai făcut mai nimic pentru a-ţi asuma responsabilitatea vieţii tale. La sfârşitul zilei, când dormi în patul tău, rămâi singur în raiul sau iadul pe care ţi l-a creat în fiecare oră, a fiecărei zile, a fiecărui an.

Şi poţi schimba asta pentru că munca necesară creaţiei unui iad, este aceeaşi cu a creaţiei unui rai.

Pentru a te ajuta să îți creezi mediul de care ai nevoie am pentru tine cartea Impulsul pentru vocația ta - Fă ce îți place și câștigă bani din asta, descoperindu-ți vocația.

În ce investeşti zilnic?

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
articole similare
De ce m-ai făcut dacă n-ai bani?

  Pe la 15 ani asta o întrebam pe…

Citeste articolul
O prietenie de 14 ani și o competiție

  Sunt în competiție cu Zărnescu. De 14 ani.…

Citeste articolul
COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Termeni și condiții