Introdu e-mail-ul și te voi învăța, printr-un mini curs de 8 lecții, cum să îți descoperi vocația!
*Prin abonarea la newsletter îți exprimi acordul de a folosi datele tale pentru a putea comunica cu tine și accepți termenii și condițiile noastre. Informațiile tale nu vor fi niciodată distribuite unor terți.
articol
12 obstacole ce stau în calea descoperirii vocației

Nu putem să pornim în această călătorie a descoperirii propriei vocaţie şi a valorizării ei până nu descoperim obstacolele care stau în calea vocaţiei noastre. Pentru acest scop am făcut un chestionar la peste 1000 de oameni şi am întrebat care este cel mai mare obstacol care cred ei că stă în calea descoperirii vocaţiei lor.

Am observat că răspunsurile se învârteau în jurul a doar 12 mari obstacole. Ce înseamnă asta?

Că unii oameni se blocau din cauza fricii, alţi oameni se blocau din cauza lipsei unui mentor, alţii se blocau din cauza lipsei banilor.

Acum urmează să vedem cât de reale sau nu sunt aceste obstacole, dacă ele sunt chiar obstacole sau sunt scuze în descoprirea vocaţiei noastre şi vom învăţa să le depăşim împreună.

1. Primul mare obstacol este programarea socială

Ce înseamnă programarea socială? Probabil că ştii deja!

Programarea socială reprezintă toată gama de influenţe exterioare nouă care într-un fel îţi spală creierul.

Nu ar fi neapărat un lucru rău dacă ni l-ar spăla dacă ne-ar face oameni mai buni, să uităm lucrurile rele sau lucrurile greşit învăţate sau obiceiurile proaste şi a învăţa altele noi, bune, să ne facă oameni mai împliniţi şi mai fericiţi şi mai împăcaţi cu noi înşine.

Însă după cum vedem în fiecare zi, programarea aceasta socială ne pogramează să fim nişte scavi, nişte drone, nişte clone, suntem pur şi simplu ca nişte unităţi într-o fabrică care ies pe bandă rulantă.

Care sunt principalii influenţi în programarea socială?

Numărul unu, părinţii.

În momentul în care ne naştem suntem copii, suntem ca şi lutul în mâinile unui olar, în momentul acela chiar nu avem putere de decizie sau înţelepciune sau experienţă suficientă ca să putem lua deja deciziile în viaţă noi pentru noi. Şi atunci îi avem pe părinţi care cu siguranţă ne iubesc foarte mult, însă am o vorbă care-mi place foarte mult şi care spune aşa: "Drumul spre iad este pavat cu intenţii bune."

Ce înseamnă asta?

Asta înseamnă că în ciuda iubirii părinţilor care poate fi nemărginită, tot părinţii ne pot face foarte mult rău. De ce?

În primul rând pentru că şi ei au fost programaţi social şi ei vin dintr-un sistem care i-a modelat şi le-a spălat creierele într-un anumit fel şi atunci ei transmit mai departe ceea ce ştiu ei, nu ştiu mai mult de atâta. Pur şi simplu întreabă-te aşa: Ce au realizat părinţii mei în viaţă ca să mă poată învăţa pe mine să fiu un om mai bun?

În cazul în care părinţii tăi au realizări extraordinare şi tu doreşti să mergi pe acelaşi drum cu ei, cu siguranţă poţi învăţa foarte multe de la ei.

Dacă în schimb tu îţi doreşti altceva de la viaţă decât au obţinut părinţii tăi până în acest moment îşi spun de pe acum, sincer şi brutal de sincer chiar, nu vei putea să înveţi de la ei nimic. Pentru că un om îl poate învăţa pe un alt om doar ceea ce el a trăit, a experimentat şi cunoaşte. Dacă un om nu a atins o anumită dorinţă sau un anumit scop în viaţă nu îl poate învăţa pe altul să-l atingă. Este clar și limpede ca lumina zilei, că puterea exemplului educă.

Primii oameni care ne influenţează viaţa sunt părinţii noştri însă trebuie să ne punem întrebarea ce realizări au ei? Oare ei ne pot învăţa pe noi să avem realizări în viaţă, obiectivele pe care ni le dorim, sau nu?

Al doilea mare factor uriaş pentru influenţa noastră este sistemul educaţional despre care am scris deja un articol iar în pdf-ul de mai jos sub video vei avea un link spre acest articol în caz că nu l-ai citit deja.

E important să ştii că şi noi şi părinţii noştri am fost modelaţi de aceste şcoli care nu ne vor binele ci vor să scoată nişte muncitori obedienţi din acest sistem educaţional; în şcoală suntem învăţaţi să ascultăm de autoritate şi nimic mai mult.

Ştiu sunt foarte multe voci care spun „stai puţin că în şcoală învăţăm multe lucruri, şi istorie şi geografie, să scriem, să citim, ne specializăm“.

Da, învăţăm câte puţin din fiecare dar nu se justifică ca de la vârsta de 7 ani când mergi la şcoală prima oară până la vârsta de 30 de ani când faci mastere şi doctorate. Şi care sunt de fapt afinităţile pe care tu ţi le dezvolţi în şcoală? Eşti pus doar să memorezi.

Cred că toţi ştim, inclusiv eu, când mergem la şcoală şi până la facultate ce suntem puşi să facem?

Memorăm, reproducem pe hârtie, memorăm, reproducem. Asta nu este învăţat, asta nu înseamnă dezvoltare de abilităţi, asta nu înseamnă să ne dezvoltăm potenţialul şi să ne valorificăm talentele deloc. Înseamnă că poate devenim buni la memorat şi atât şi nimic altceva.

Este o crimă împotriva fiecărei fiinţe umane ca să o duci 20 de ani din viaţa ei în sistemul educaţional în care nu îi dezvolţi abilităţi prin experienţe trăite, ci o ţii in bancă de la ora 8 la 2 după amiaza sau de la 2 după amiaza până la 8 seara, când tânărul şi copilul are foarte multă energie fizică. Ce să facă cu ea?

Este normal că vrea să o exprime cumva, să o folosească şi apoi se miră profesorii „vai copii ăştia de azi nu mai au respect pentru profesori şi fac scandal, sau nu vin la şcoală“. Păi normal ce să facă acolo? Să se distrugă?

Următorul mare factor în programarea socială este mass-media, televizorul, radioul, ziarele cam tot ce ţine de mare trusturi media

Sistemul educaţional şi cu mass-media merg mână în mână pentru că sistemul educaţional este finanţat de stat, de guverne. Guvernele sunt finanţate de bănci iar băncile în vârful piramidei  sunt deţinute de câteva familii puternice din această lume. Mass-media în proporţie de 95% este deţinută cam de aceiaşi oameni, de aceleaşi bănci, de aceleaşi trusturi de investiţii. Şi atunci ce se întâmplă?

Şcoala modelează copilul, tânărul, într-un anumit fel să fie un consumator foarte bun şi un muncitor bun de rutină, în fabrică, la birou, unde-o fi. Şi în acelaşi timp mass-media îi spune aceluiaşi om care deja este educat, dresat, să asculte de autoritate. Te uiţi la televizor şi spui: „măi, ăştia ştiu ce spun că se documentează bine, nu?”

Îl vezi pe crainicul de la tv acolo îmbrăcat la patru ace şi când spune cu atât de multă autoritate ce e adevărat şi ce nu în această lume.

Însă adevărul este foarte subiectiv şi doar perspectiva diferită face ca ce este adevărat pentru un om să fie fals pentru altul iar mass-media deţinută fiind de anumiţi oameni e clar că acei oameni  au interesele lor. Şi atunci ei îţi vor spune: cumpără produsul cutare, dacă vrei să ai o familie fericită ai nevoie de mobila cutare sau de maşina cutare sau e foarte important să faci credit de la banca noastră, evident, să plăteşti dobândă, să-ţi cumperi o casă mai mare mai frumoasă ca să te muţi cu întreaga ta familie pentru a fi fericiţi. Şi bineînţeles pentru a plăti creditul acela va trebui să fii angajat şi dacă cumva îndrăzneşti să ai o altă părere, eşti dat afară de la lucru, nu mai ai bani să-ţi plăteşti creditul, îti luăm casa şi viaţa ta s-a dus pe copcă, ca să nu folosesc altă exprimare.

Ei bine, cred că este destul de limpede cum întreg sistemul acesta este făcut să ţină cât mai mulţi oameni cu creierele spălate într-o viaţă de rutină ca în Matrix. Dacă ai văzul fimul Matrix, îi ţine acolo într-un cerc vicios din care nu mai pot ieși.

Deci şcoala te învaţă că trebuie să asculţi de autoritate, să-ţi faci un CV  bun și să te angajezi. Dar nu te poţi angaja foarte uşor pentru că nu ai foarte multă experienţă. Dar unde să dobândeşti experienţa asta?

Apoi te angajezi şi ce să faci căci din salariul acela niciodată nu-ţi vei permite să iei ceva valoros şi faci un credit, îţi cumperi o casă, o maşină, îţi faci o familie până la urmă. Creditul acela îl plăteşti pe 10-20 de ani sau cine ştie câţi ani, dintr-un salariu. Şi dacă nu mai ai salariul respectiv, salut, îti ia banca tot.

Care este salvarea, scăparea din acest sistem?

Ei bine salvarea stă în descoperirea proprilor talente şi valorificarea lor deoarece oamenii care ies din acest Matrix, oamenii care scapă de această programare socială, sunt oamenii care fac ceva cu pasiune, oamenii care își valorifică talentul şi nu mai depind de o slujbă, nu mai depind de „educaţie”, pentru că educaţia vine din cuvântul latin educo care înseamnă a dezvolta din interior iar în şcolile noastre numai din interior nu îţi dezvolţă abilităţi.

Repet, memorarea mecanică a materiei şi reproducerii pe hârtie nu este educaţie.

Ei bine oamenii care scapă din acest Matrix sunt acei oameni care şi- au descoperit vocaţia şi de aceea îmi doresc extrem de mult cât mai mulţi oameni să facă acest pas spre propria lor vocaţie care este spre interiorul lor de fapt nu spre exterior. Descoperindu-şi vocaţia se vor elibera cu adevărat, îşi vor lua vălul de pe ochi şi vor vedea pentru prima oară lucrurile aşa cum sunt ele.

Cel mai important este că vor avea puterea asupra vieții lor. Vor avea puterea de a face propriile alegeri şi de a nu mai face alegerile care le sunt impuse de alţii mai voalat sau mai direct.

În programarea socială mai intră anturajul şi prietenii noştri care la rândul lor şi ei sunt victime ale programării sociale. Un lucru foarte interesant în programarea socială, poate ai observat, în momentul în care un om este nonconformist, în momentul în care un om încearcă să-şi exprime personalitatea într-un anumit fel, vine cu un păr colorat sau vine cu o haină mai ciudată sau are un comportament mai ciudat, această programare socială i-a făcut pe oameni în aşa fel încât a format o armată întreagă care să sară să îl atace pe omul care vrea să iasă din turmă, pe omul care vrea să se diferențieze, să fie nonconformist prin orice, prin aspect, prin comportament, prin valori, prin dorinţe, prin visuri.

Aşadar, în momentul în care vei dori să fii altfel, să faci ceva, să-ți descoperi talentul, vei vedea că de la părinţi la anturaj vor sări toţi pe tine, agresiv, chiar te vor jigni, te vor umili sau cel puţin vor încerca să facă lucrul acesta. Este important să fii puternic în interior şi să nu te laşi jignit şi umilit de remarcile lor pentru că atunci când vei reuşi, vei deveni un exemplu pentru toţi cei din jur pentru că aşa este în viaţă.

Parcă Ghandi spunea că la început toţi ignoră ideea, apoi toţi râd de ea apoi la sfârşit tu câştigi. În ideea că într-adevăr aşteaptă-te la toată opoziţia din lume când vei porni pe acest drum al tău care este drumul tău propriu, vocaţia ta chemarea ta.

Acesta a fost un mare prim obstacol, programarea socială.

2. Al doilea obstacol - Frica 

Foarte mulţi oameni sunt blocaţi de frică iar frica este de mai multe feluri. Poate fi frica de eşec, în primul rând ne e teamă să acţionăm, ne e teamă că nu vom reuşi. Apoi este frica de succes, pentru că dacă vei avea succes, relaţiile cu cei din jur se vor schimba. Cum te vor primi prietenii, cum te vor primi părinţii, cum te vor privi efectiv oamenii din jurul tău şi există mulţi oameni cărora le e teamă să-şi schimbe stilul de viaţă având succes. Se tem de succes şi efectiv se sabotează singuri exact înainte de a avea acel succes pe care spun că şi-l doresc.

Există frica de a ieşi din zona de confort, există neîncrederea în sine care este tot o frică.

3. Următorul mare obstacol pe care l-am descoperit din chestionare este aparent vârsta

Însă  dacă frica şi programarea socială sunt într-adevăr obstacole, vârsta nu este un obstacol dar unii oameni o percep ca pe un obstacol.

Ei bine vreau să spun următorul lucru odată pentru totdeauna:

Nu cred că există un lucru mai frumos pe lumea asta decât un om înaintat în vârstă care a pornit în căutarea vocaţiei sale. Nu există lucru mai frumos şi spun şi de ce. Pentru că acel om cu cât este mai în vârstă şi spune "chiar dacă au trecut atâta timp din viaţa mea, acum măcar să încerc să-mi descopăr vocaţia", în momentul acela este un exemplu pentru toţi oamenii mai tineri ca el că se poate.

Este puterea exemplului.

Când un om de 40-50-60 de ani porneşte pe acest drum, această aventură a vieţii care este descoperirea vocaţiei nu poţi decât să respecţi acel om, să fii mândru de el, şi să spui: "se poate, dacă acest om poate şi eu pot”.

Aşadar vârsta nu a fost şi nu va fi vreodată un obstacol în calea descoperirii vocaţiei noastre. Dimpotrivă, cu cât eşti mai înaintat în vârstă într-adevăr poate este puţin mai greu să descoperi vocaţia, ai poate mai multe obstacole, ai mai multe reţineri însă ai mai multă experienţă de viaţă, eşti mai rafinat, mai subtil, poţi să înţelegi anumite lucruri mai bine şi chiar poţi să-ţi descoperi vocaţia mai repede şi să o valorifici mai bine. Aşadar să nu ne temem de vârstă, e un factor care nu există. Poţi să-ţi descoperi vocatia la 15 ani sau la 65, e la fel de bine.

Problema este atunci când nici macar nu încerci.

Asta mi se pare jignitor față de propria ta persoană. Cel mai urât lucru pe lumea asta e să știi ca ai un talent poate sau ai o vocaţie şi o misiune pe pământul acesta şi să spui "nu cred că o să plec în căutarea destinului meu pentru că...” în loc de puncte puncte poţi să spui ce scuză vrei tu. Mai bine mai târziu decât niciodată. În momentul în care ai pornit în descoperirea vocaţiei tale ţi se iartă toate păcatele tale de până atunci. Aşadar nu considera că vârsta este un obstacol.

4. Banii

Unii oameni spun că banii sunt un mare obstacol în calea descoperirii vocaţiei. Eu aş spune invers. Lipsa vocaţiei este cauza principală pentru care tu încă nu ai destui bani.

Dacă tu mergi la o slujbă şi câşigi anumiţi bani şi ai un credit, sau poate nu ai, nu conteză.  Tu ca angajat, dacă faci un calcul simplu (nu ştiu exact câţi bani câştigi tu, dar indiferent de câţi bani ai) cu ce dai pe cheltuielile zilnice şi lunare şi vezi câţi bani poţi economisi, fă şi tu un calcul în cât timp ţi-ar lua să-ţi faci o casă de exemplu. Casa care nu este un scop uriaş în aceată lume, da e un scop mare şi e un lucru care nu e tocmai uşor de obţinut.

Cred că orice om din lumea asta ar avea posibilitatea cu mai mult sau mai puțin efort să-şi facă o casă. Însă dacă te rezumi doar la slujba ta, realist vorbind şi te uiţi câţi bani ai putea economisi, asta dacă eşti un om disciplinat, nu cred că o să arate prea bine.

Deci dacă ai fi un om foarte disciplinat şi chiar ai putea să economiseşti uită-te realist câţi ani 10,20 sau 50 ţi-ar trebui să-ţi ridici o casă, să-ţi iei o maşină sau să-ţi îndeplineşti alte dorinţe, vise ale tale. Crede-mă că orice om are dreptul şi potenţialul şi posibilitatea de a face foarte mulţi bani. E o părere greşită că există o sumă mare de bani pe lumea asta, că sunt câţiva bogaţi de elită care au 90% şi restul de 10% îi împărţim noi care nu suntem miliardari.

Ei bine nu e aşa, banii şi valoarea sunt lucruri total diferite, îţi voi spune despre ele ceva mai târziu. Ideea e că există foarte multă abundenţă. Cu puterea sufletului şi a minţii putem crea orice.

Creaţie înseamnă să creezi valoare din nimic, doar cu puterea minţii tale. Banii sunt doar o traducere a valorii, sunt nişte hârtii şi lumea a căzut de comun acord că hârtia asta valorează atât. Dar hârtiile alea nu sunt o valoare. Valoare este ceea ce tu poţi să creezi în această lume prin talentele şi abilităţile tale. Aia reprezintă valoarea. În momentul în care îți vei valorifica talentele tale înnăscute cu pasiunea ta vei face foarte mulţi bani fără să trebuiască să mai munceşti pentru altcineva.

Pentru că dacă munceşti pentru cineva ai toate şansele să munceşti pentru cineva care şi-a descoperit probabil vocaţia sau care îşi îmbină talentul lui natural cu pasiunea lui pentru că aşa ia naştere o afacere.

Indiferent cât de mică sau de mare. Iar acea afacere are nevoie de un angajat bineînţeles. Altă discuţie în care vom intra altădată când vorbim despre valorificarea vocaţiei. Acum e important să ştii că banii niciodată nu au fost şi nu au cum să fie un obstacol în calea descoperirii vocaţiei pentru că vocaţia nu are nicio legătură cu banii de fapt.

5. Un alt obstacol care este foarte strâns legat de bani reprezintă o slujbă pentru a plăti facturile

Sunt mulţi oameni care spun "nu am timp să-mi descopăr vocaţia sau să mă ocup de ea sau să-mi caut talentele înnăscute pentru că am o viaţă foarte ocupată, am o slujbă şi îmi răpeşte tot timpul şi toată energia.”

Ei bine există două variante aici.

Unu, te laşi mâine de slujbă brusc şi ai tot timpul la dispoziţie sau continui să mergi la acea slujbă şi în paralel să munceşti să cauţi cumva o oră, două, trei pe zi sau cât îţi permiţi, să porneşti pe acest drum în paralel cu descoperirea vocaţiei. Într-adevăr varianta a doua este cea mai de dorit.

Există varianta a treia în care nu faci absolut nimic, nici nu vreau să vorbesc despre ea pentru că sunt convins că nici tu nu ţi-o doreşti şi nu o iei în calcul.

Deci avem două variante. Una în care eşti radical şi pur şi simplu renunţi la ceea ce faci acum peste noapte şi porneşti în călătoria descoperirii vocaţiei tale iar varianta a doua care e mai echilibrată un pic şi echilibrezi munca de acum cu descoperirea vocaţiei şi faci o tranziţie uşoară către talentele tale şi către a face bani din pasiunile şi talentele tale.

Ei bine varianta a doua deşi sună mult mai bine şi mai frumos din păcate este mult mai greu de implementat pentru că noi oamenii, toţi, suntem în aşa fel construiţi emoţional, mental, spiritual încât acţionăm mult mai bine şi mult mai determinaţi şi avem rezultate mult mai bune când suntem presaţi de o suferinţă, suntem motivaţi negativ de ceva, când ne doare ceva. Imaginează-ţi: mergi la dentist dacă nu ai nicio durere, sau amâni ? Sau mergi la dentist când ai o durere foarte puternică de dinţi?

Majoritatea oamenilor merg când îi doare foarte tare şi nu au încotro dar în momentul acela când doare fie ora 3 dimineaţa, indiferent cat costă lasă totul de-oparte şi se duc să-şi rezolve problema.

Ei bine în viaţă, în orice domeniu al vieţii este la fel.

Dacă nu te doare suficient de tare probabil că nu vei reacţiona.

Am foarte mulţi prieteni, am oameni cunoscuţi în jurul meu care sunt perfect conştienţi de lucrul acesta,  că trebuie să-şi descopere talentele, să-şi schimbe viaţa, să facă ceea ce le place, să facă bani din ceea ce le place, în acelaşi timp au o slujbă de rutină care le asigură un minim de trai decent, îşi plătesc facturile, au să iasă la un film, în oraş în weekend şi rămân în acest loc ani de zile din viata lor incapabili să facă schimbări.

Şi trece un an, 2, 3, 5 şi îi întrebi „când vei face ceva?”

"Da, o să mă apuc, de la anul, de luna viitoare, încerc, mă gândesc”. Oamenii aceia se mint, căci nu vor face nimic. Vor face ori când sunt daţi afară, ori când dă faliment firma, ori când trec ei cu adevărat printr-o criză existenţială şi spun "gata nu mai suport şi nu mai rezist şi vreau să fac o schimbare în viaţa mea”. Deci numai când îi va durea ceva vor face ceva. Da, există oameni care fac trecerea frumos şi cunosc câteva cazuri. Care sunt într-un domeniu şi zic "trebuie să schimb lucrurile” şi fac o tranziţie uşor, uşor. Dar, ştiu o poveste foarte drăguţă.

Şi anume o persoană pe care nu o cunosc avea o mare pasiune: să repare biciclete. Şeful acestei persoane, care este o femeie, ştie despre acest lucru despre care vorbesc eu. Acea persoană cu pasiunea de a repara biciclete era programator în timpul zilei şi în rest repara biciclete şi avea o groază de clienţi, foarte mulţi oameni veneau la el să îi ajute cu bicicletele, aducea biciclete din străinătate second-hand, le vindea. Îl pasiona foarte mult chestia asta spre deosebire de slujba pe care o avea. Într-o zi i-a spus şefei că ar vrea să ia o pauză de o lună, două de zile, un fel de concediu neplătit în care să încearce să- şi urmeze această pasiune a lui şi dacă îi iese bine să rămână în slujba cu bicicletele care îi place foarte mult iar dacă nu este bine, să i se permită să se întoarcă la slujbă şi să continue să facă ceea ce făcea. Relaţia dintre ei era foarte bună cu toate că era o relaţie dintre subaltern şi şef.

Şefa lui i-a zis aşa cu toată prietenia şi bunătatea posibilă: "Dacă-ţi laşi acel 5% nesiguranţă eu te primesc înapoi, dar dacă-ţi laşi 5% s-ar putea să nu fii suficient de determinat şi motivat să faci totul pentru pasiunea ta cu bicicletele şi să o faci să meargă. Mai bine ar fi pentru tine să-ţi iei din cap că te poţi întoarce şi atunci vei fi sigur că vei da totul.”

Deci practic acea poveste care ţi-am spus-o de multe ori despre generalul chinez care-şi duce armata pe malul inamicului, debarcă toţi, fac tabăra şi dimineaţa urmează bătălia. În timpul nopţii generalul dă ordin să fie incendiate toate corăbile. Dimineaţa se trezesc toţi soldaţii disperaţi, văd că ard corăbiile şi generalul răspunde: "liniştiţi-vă, eu am dat ordin să fie arse toate pentru că acum avem o singură opţiune, să învingem sau vom muri toţi pe acest mal.”

Ce crezi ca s-a întâmplat? Evident această armată a învins pentru că ştiau că nu există cale de întoarcere, au ars si au distrus orice posibilitate de a se întoarce. Când sunt încolţiţi, oamenii dau absolut tot ce e mai bun în natura lor. Eu personal am ales aceeaşi cale, să ard totul în urma mea, ştii deja povestea, am repetat-o de 1000 de ori, am fost student la Politehnică iar în anul V, am zis gata schimb totul de mâine şi a fost aşa un moment de schimbare totala în viaţa mea.

Mergeam pe un pod,  care merge pe cărarea aceea bătută de foarte mulţi oameni, am avut revelaţia şi am spus: "am să risc chiar dacă am să mor într-un şanţ de foame; cine ştie poate o să ajung un alcoolic, poate să fiu un distrus, un sărac toată viaţa mea, nu ştiu cum o să sfârşesc."

Dar ce e de preferat?

Să trăiesc o viaţă cum o trăiam atunci, chinuită, făcând în fiecare zi ce nu-mi place? Să fiu umilit de alţii într-un domeniu în care ei erau natural buni şi eu eram mediocru orice aş fi făcut, oricât aş fi muncit cei care erau buni în inginerie îmi dădeau clasă?

Eram complexat şi umilit în fiecare zi și timp de 5 ani de zile mi s-a creat un complex de inferioritate că sunt prost, că nu sunt bun de nimic, că sunt un mediocru. În schimb când am mers la Psihologie şi am zis că mai bine îmi urmez pasiunea asta şi pot să fiu cât de bun pot eu să fiu pentru că sunt alimentat în asta şi indiferent cum o să fie viaţa e mai bună aşa decât să mă zbat în mediocritate şi să trăiesc în fiecare zi acest stres şi acea tensiune.

Mă îmbolnăvisem de nervi, era o existenţă groaznică, era ca o puşcărie mentală şi spirituală. În momentul în care m-am eliberat după cum vezi sunt aici în faţa ta, sunt bine, nu sunt alcoolic încă şi îmi urmez pasiunea care arde în mine mai mult ca oricând astăzi. Şi a fost cea mai bună alegere a vieţii mele, dar am ars totul în urmă, am renunţat la slujbă în acea zi, la Politehnică după 5 ani de zile indiferent ce au spus bunicii, părinţii care s-au luat cu mâinile de cap.

Nu! Nu există altceva.

Există pasiunea şi vocaţia pe care le urmezi ca un fanatic.

Da, repet, există oameni care şi-au lăsat acel 5-10% au făcut o tranziţie mai blândă, mai uşoară şi au reuşit.

Cunosc câţiva personal însă în general oamenii nu vor acţiona decât în situaţii de criză şi sunt şanse foarte mari să-şi descopere vocaţia nu având o viaţă echilibrată între o slujbă care nu-ţi place ci când o suferinţă mare se va abate asupra ta. Şi ai putea mai bine să atragi tu temporar o suferinţă asupra ta renunţând să zicem la o slujbă sau la ceva ce nu-ţi place acum şi să rămâi singur cu spatele la zid încolţit de toate problemele cotidiene. Şi atunci vei fi nevoit să lupţi, însă eu am toată încrederea că vei învinge. În momentul în care ai o singură opţiune să învingi sau să mori, de fapt sunt două opţiuni.

6. Următorul obstacol: lenea

Zona de confort, homeostazia, comoditatea sunt practic toate acelaşi lucru. În momentul în care avem o existenţă rutinieră, în momentul în care focul din interiorul nostru nu arde este exact ca şi la bani.

Lenea nu este o cauză pentru a nu ne descoperi vocaţia. Nu!

Lenea este un efect secundar al faptului că încă nu ne-am descoperit vocaţia. Suntem leneşi şi stăm în zona de confort în momentul în care focul din noi nu mai arde,  în clipa în care este mocnit sau aproape să se stingă şi în care nu mai vedem niciun sens pentru a ne trezi de dimineaţă.

Este un sentiment foarte neplăcut şi sunt convins că mulţi oameni îl au. Și eu l-am avut mulţi ani de zile în viaţa mea, acest sentiment de nepăsare, de lene, de confort şi în care ziceam "e bine şi aşa”.

Sunt momente în care uiţi că ai un destin pe acest pământ. Şi repet, lenea nu este un obstacol în calea descoperirii vocaţiei ci lenea este un efect secundar al faptului că încă nu am descoperit vocaţia. Iar noi aici ce facem?

Incercăm să înlăturăm cât mai multe obstacole din calea descoperirii vocaţiei tale iar când îţi vei descoperi vocaţia, obstacolele pe care crezi că sunt obstacole, cum ar fi banii sau lenea, vei vedea că vor dispărea ca prin minune în momentul în care descoperi vocaţia şi o valorifici.

Hai să vedem următorul obstacol.

7. Necunoaşterea propriilor talente

Într-adevăr acesta este un obstacol mare pentru că vocaţia ta este strâns legată de pasiunea ta interioară îmbinată cu talentul tău înnăscut iar pentru a avea vocaţie, pentru a descoperi şi a valorifica e foarte important să ştim care sunt talentele noastre înnăscute.

Şi din nou sunt mulţi oameni care spun "pur şi simplu nu ştiu la ce sunt bun, nu ştiu la ce m-aş pricepe”. Există mult-discutatul şi foarte binecunoscutul MBTI, există şi alte câteva teste care te pot îndruma şi îţi pot arăta cât de cât în mare, nu e bătut în cuie, îți pot spune cam în ce domeniu ar fi talentele tale posibile. Şi din acelea din nou restrângi şi prin experienţă, prin testare, ajungi cât de cât să le restrângi la o arie cât mai îngustă.  Sunt convins că mulţi oameni deja au făcut MBTI, îşi ştiu tipul format din 4 litere şi ştiu în mare cam care sunt talentele lor.

Ca să-ţi uşurez misiunea în pdf-ul de sub îţi voi da link spre un test MBTI foarte complet, cu 120 de întrebări şi sunt toate şansele să poţi să-l faci bine, este foarte simplu, nu trebuie să faci calcule. Pur şi simplu ai opţiuni, este online şi bifezi răspunsurile pe care le doreşti iar la sfârşit îţi dă tipul de personalitate.

Am să te rog să faci testul dacă încă nu ştii ce tip de personalitate ai. De asemenea sunt oameni care fac testul dar nu îl fac bine şi le dă un alt tip decât sunt ei şi sunt confuzi şi spun „nu înţeleg nimic”.

Ei bine am să te ajut dacă cumva nu ţi-ai făcut bine testul să- ţi descoperi exact tipul de personalitate şi apoi putem să discutăm pe marginea lui. Deci, pentru cunoaşterea talentelor dacă nu ştii deja în mod normal adesea îţi dai seama şi singur "măi, ce îmi place mie să fac, la ce mă pricep, poate sunt îndemânatic şi sunt bun la desen sau lucru manual sau mai ştiu eu ce, poate îmi place să cânt la un instrument, poate sunt foarte bun la făcut calcule şi atunci în mediul real sunt bun de inginer sau matematician, de fizician, de om de ştiinţă. Poate sunt bun cu oamenii, în relaţiile interumane, poate pot să fiu bun în relaţiile cu publicul, poate pot să fiu un bun educator, un trainer.”

Depinde, toţi avem anumite lucruri la care suntem mai buni decât altele.

Testul MBTI este o unealtă excelentă, eu am făcut testul la 25 de ani când deja ştiam că pasiunea mea este psihologia fără să fi făcut vreun test şi când am făcut testul mi-a ieşit INFP şi scria acolo clar: scriitor, psiholog.

Acest test cred că ar trebui făcut mult mai repede în şcoli în licee, poate chiar în şcoala generală.

8. Lipsa puterii de concentrare

Ţi-am spus la începutul primului video că ne aflăm într-o eră a bombardamentului informaţional, suntem compleşiţi de informaţii. Avem Facebook, Messenger, Skype, browserele noastre de internet cu 20 de tab-uri deschise cu toate site-urile posibile, avem telefonul mobil, televizorul, toate aceste mijloace care ne distrag atenţia. Şi acest lucru zi de zi îţi scade capacitatea de a te concentra. Şi dacă acum 20- 30 de ani oamenii se puteau concentra 50 de minute fără probleme asupra unui lucru, acest timp s-a redus la 40, 30, la 20 de minute, azi se spune că persoana poate să-şi păstreze atenţia maxim 7 sau 8 minute adunate, ceea ce este extrem de puţin.

Cum poţi tu să creezi ceva valoros în această lume, să creezi o muncă cu adevărat valoroasă, să lucrezi la descoperirea vocaţiei sau la valorificarea ei, în caz că ai descoperit-o, dacă tu nu te poţi concentra mai mult de 7 minute odată şi după aceea ţi-a zburat atenţia în altă parte.

În bătălia cu puterea de concentrare avem următoarea armă: când ne punem să lucrăm la ceva cu adevărat,  e important dacă se poate să o facem în prima parte a zilei când avem rezervoarele de energie pline, când avem voinţă la maxim, că ne trezim dimineaţa cu o cantitate foarte mică de voinţă pe care majoritatea dintre noi o consumăm aiurea, o consumăm pe ce nu vrem să facem, să ne abţinem de la anumite lucruri, ne certăm cu oamenii, suntem puşi la treabă de către alţii, ne roagă lumea "hai fă aia şi pentru mine, adu-mi aia, du-te şi plăteşte aia”. S-a dus voinţa şi salut, tu nu mai ai chef de nimic. Atunci intervine lenea, comoditatea şi nu mai ai voinţă, nu mai poţi.

Ţi-ai consumat acea puţină energie a voinţei pe care o aveai.

De aceea e important să-ţi foloseşti voinţa la început de zi pentru cel mai important lucru din viaţa ta cum ar fi munca ta importantă sau, eu ştiu, descoperirea vocaţiei sau sportul dacă asta e important pentru tine, sau businessul tău, indiferent ce. Pentru că apoi dorinţa va scădea. Apoi următorul lucru foarte important este ca atunci când te pui să lucrezi să închizi toate lucrurile care îţi atrag atenţia. Nu poţi să lucrezi cu Facebookul deschis, nu ai cum.

Mai mult, pot să treacă 3 ore în care "numai să văd ceva pe Facebook” şi ai rămas acolo.

Nu poţi să lucrezi cu Messengerul deschis, cu telefonul deschis, pentru că intri în acea stare de flow despre care vom vorbi în materialele următoare. Intri în acea stare de flow, sună telefonul, te-a scos din acea stare. Când începi să fi un pic creativ. bing!!!, scrie cineva pe Messenger.

Iar incerci să revii, "aaa uite că începe filmul, sau meciul”. Şi s-a dus încă o zi în care nu ai putut să faci nimic. Adevărata creativitate a noastră, adevărata productivitate se întâmplă între 10, 20, 30, 40 de minute şi rămâi afundat în acel lucru pe care-l faci. Când intri în acea stare începe să-ţi vină creativitatea, productivitatea, inspiraţia. Lipsa puterii de concentrare este un obstacol în calea descoperirii şi a valorificării vocaţiei noastre dar o putem învinge cu aceste unelte.

9. Lipsa personalităţii Alfa

Aşa cum ţi-am mai spus, cred că orice om care-şi descoperă vocaţia şi o valorifică este un Alfa.

De ce am început să lucrez la blogul personalitate Alfa, să-i ajut pe oameni să scoată din ei acele talente, acel potenţial şi să-l valorifice?

Pentru că sunt convins că toţi oamenii pot avea o foarte puternică încredere în ei, toţi oamenii îşi pot dezvolta inteligenţa emoţională, toţi oamenii pot fi foarte buni comunicatori, toţi oamenii pot să aibă excelente abilităţi în relaţiile cu sexul opus, în iubire, să fie foarte împliniţi la capitolul acesta şi cred că toţi oamenii pot să facă foarte mulţi bani pornind de la zero.

Şi am foarte multe exemple care să fie în favoarea acestor argumente.

Dar foarte mulţi oameni nu-şi dezvoltă personalitatea din foarte multe motive. Practic motivele şi obstacolele pentru care nu-şi descoperă vocaţia sunt cumva şi motivele pentru care nu-ţi dezvolţi personalitatea Alfa, şi nu e deloc întâmplător, personalitatea Alfa şi vocaţia au foarte, foarte multe lucruri în comun. Pratic, aceste obstacole sunt la rădăcina faptului că nici nu ne dezvoltăm personalitatea cum ar trebui să ne-o dezvoltăm.

Personalitatea ce implică? Aşa cum am spus: încrederea în sine, care am eliminat-o de aceste frici de exemplu, care ar putea fi programarea socială unde unui Alfa nu îi pasă de câţi ani are pentru că se simte tot timpul tânăr în interiorul lui. Un Alfa chiar dacă nu are bani temporar ştie că va face, e doar o perioadă în care nu are bani.

Un Alfa chiar dacă nu este la slujbă se gândeşte că destinul lui nu este să fie angajat toată viaţa şi va face ceva pentru a fi proprietar de afacere, să-şi facă ceva a lui, să fie liber întreprinzător, nu contează, să fie liber profesionist să aibă putere şi control asupra timpului şi vieţii lui. Un Alfa nu mai apucă să fie leneş pentru că are prea multe de făcut,  lucruri care-l pasionează. Puterea de concentrare, recunoaşterea talentelor, toate astea merg mână în mână cu dezvoltarea personalităţii noastre.

În personalitate ce intră? Atitudinea pe care o avem, optimismul care care-l avem, inteligenţa emoţională. Cum spuneam să poţi să te abţii de la recompensa imediată. Să nu-ţi doreşti rezultate azi, acum, şi să sacrifici viitorul strălucit pentru un prezent acum un pic mai bun.

Aşadar un obstacol poate fi insuficienta dezvoltare a personalităţii noastre. Iar în pdf vei avea puţin mai amănunţit care sunt exact caracteristicile care trebuie să ţi le dezvolţi pentru a deveni persoana Alfa şi acest lucru automat te va ajuta, îţi va lumina calea către descoperirea vocaţiei tale şi valorificarea ei.

10. Mai departe: propria persoană

Poate te întrebi care este diferenţa dintre personalitatea Alfa şi propria persoană. Ei bine trăsăturile de personalitate fac parte şi din ego-ul nostru, din aspectul nostru exterior, din comportamentul nostru.

În schimb propria persoană, când spun asta mă refer la cele mai intime profunzimi ale noastre. Când mă refer la prorpia persoană ca şi obstacol în calea descoperirii persoanei şi valorizării ei mă refer în primul rând la autocunoaştere.

La intrarea în Templul din Delphi pune aşa:

"Omule cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte Universul!”.

Pentru că foarte multe probleme şi obstacole din viaţa noastră vin în urma lipsei de autocunoaştere a propriei persoane, nu ştim ce vrem. Dacă pe mine acum 12 ani de zile mă întrebai "ce vrei tu să fii în viaţă?” eu aş fi băgat mâna în foc că vreau să fiu calculatorist, că vreau să lucrez la calculatoare, să programez, să fac reţele, să am o slujbă bună făcând chestia asta şi un viitor fain. Aş fi băgat mâna în foc, nu ştiam pur şi simplu, eram cu ochelari de cal.

Şi eram convins! Convingerea asta care ţine tot de propria persoană. Convingerile acestea m-au facut să cred că eu vreau să fiu calculatorist. Cum să-ţi descoperi vocaţia, cum să explorezi alte drumuri când tu eşti convins că aia vrei să faci?

Da, erau atât de multe semne care-mi spuneau că nu asta e potrivit penrtu mine, faptul că eram foarte mult în relaţii interumane, că- mi plăcea să citesc foarte mult, că eram bun la limba română, la limbi străine, la istorie, la ştiinţe umaniste. Şi eu eram obsedat, dă-i cu tehnica, dă-i cu latura reală.

Şi era clar, era la mintea găinii că nu acesta este talentul meu, dar eu aş fi luptat până la moarte să susțin ideea ca aceasta e viaţa mea eu asta vreau să fiu. Şi de aceea şi spun că pentru mine a fost crunt să iau decizia de a schimba totul în viaţa mea.

Îţi dai seama a durat 5 ani de zile, 6, o bătălie cu mine însămi, cel mai mare obstacol: propria persoană. Nu m-am cunoscut destul, nu am avut oameni în jurul meu care să mă poată îndruma care să-mi spună „dar daca tu te uiţi la rezultatele tale, nu crezi că ar fi mai bine să încerci altceva?”. Nu a fost nimeni să-mi spună asta. În mintea şi în sufletul meu s-a dat o bătălie, crede-mă eram bolnav cu nervii, nu mai suportam şi ştiam că, în interiorul meu zace o comoară.

Rezultatele din jurul meu în viaţa mea erau praf, nu făceam nimic concret, nu eram bun de nimic, eram un visător. Şi să ştii în interiorul tău că eşti bun, că eşti extraordinar, eşti minunat iar în viaţa reală să nu ai niciun rezultat. Se produce aşa o ruptură imensă că nu mai ştii ce să crezi despre tine. Şi este foarte, foarte dureros. În psihologie se cheamă nevroză. Şi mulţi dintre noi trecem prin aceste nevroze şi sunt chiar utile dezvoltării noastre personale.

Aşadar, fă tot posibilul să te cunoşti cât mai bine, să-ţi răspunzi corect la întrebările "cine sunt, ce vreau cu adevărat, ce m-ar face împlinit?”. Nu trebuie să ne comparăm cu cei din jur. Nu pe toţi oamenii îi fac fericiţi o casă, o maşină şi o familie. Nu! Alţii vor să călătorească pe munte cu rucsacul în spate.

Alţii vor să înnoate, alţii vor să joace la bursă sau la pariuri, nu ştiu. Fiecare e pasionat de ceva. Tu trebuie să răspunzi pentru tine.

11. Următorul mare obstacol poate fi calculatorul

Şi în acelaşi timp poate fi cel mai mare aliat al nostru.

Prin calculator avem internet şi prin internet nu doar că avem acees la toată informaţia şi toată educaţia de care avem nevoie de care avem nevoie pentru a fi foarte buni în ceea ce facem, dar în acelaşi timp prin calculator putem să transmitem noi mesajul nostru către întreaga lume, în momentul acesta este aproape gratis.

Dacă ai un mesaj foarte bun şi foarte puternic este aproape gratis să ajungă la toată lumea de pe plantea aceasta. În schimb calculatorul poate fi un mare obstacol dacă pierzi vremea uitându-te doar filme, jocuri, Facebook.

Dacă pierzi vremea cu aceste lucruri puerile, o zi, două trei, trei luni, un an din viaţă şi tu foloseşti calculator doar pentru divertisment pentru a-ţi omorî timpul, pentru a-ţi alunga plictiseala, salut!

Devii dependent de el pentru că toţi suntem într-un fel dependenţi de calculator. Însă asta poate fi şi un lucru bun dacă-l foloseşti pentru un scop cum ar fi valorificarea vocaţiei tale, dacă ai un bussines online, pentru a ajuta lumea, pentru a face lumea mai bună, calculatorul şi internetul sunt unelte extraordinare dar folosite greşit și pot distruge la fel ca şi energia atomică care poate produce energie şi poate da lumină, căldură oamenilor sau o bombă atomică care poate distruge tot.

12. Ultimul mare obstacol de care oamenii s-au plâns este lipsa unui mentor

Într- adevăr este un obstacol mare dacă nu are cine să-ţi spună, să te ghideze spre vocaţia ta.  Vocaţia este un lucru atât de intim încât nu poate veni cineva și să îți spună: asta e vocaţia ta. Nu, asta tu o simţi, e atât de vagă, e ca sunetul unei melodii pe care doar tu o auzi şi nimeni nu poate să-ţi spună cum e melodia, decât tu.

Ei bine ce poate face un mentor? Te poate ghida.

Un mentor te poate ajuta să lupţi cu aceste obstacole, un mentor îşi poate spune "vezi că poate în zona aceea sunt talentele tale şi poate le poţi lega cumva de nevoile oamenilor pe această lume şi poţi face ceva valoros”.

Un mentor te poate ghida.

Nu există om pe lumea aceasta care să-ţi poată spună asta e vocaţia ta, dar există oameni care pot fi mentori. Şi dacă accepţi, eu vreau să fiu unul din mentorii tăi.

Ce vreau acum să faci e să faci un comentariu sub acest video şi să-mi spui care sunt obstacolele, poate se regăsesc în astea 12, poate sunt altele, care crezi tu că sunt obstacolele în calea descoperirii tale şi îţi voi răspunde la mesajul tău şi vom încerca împreună să găsim o soluţie.

În materialul video pe care îl poți accesa printr-un simplu click pe link-ul de mai jos, îți prezint câteva metode pentru a trece peste aceste obstacole. În următoarea lecţie vom vorbi despre descoperirea, dezvoltarea şi valorizarea vocaţiei noastre. Asta după ce am reuşit să îndepărtăm obstacolele.

Indiferent cine eşti, ce trecut ai avut, ce cred alţii despre tine, în personalitatea ta stă un potenţial care poate fi materializat în lucruri fantastice. În 5 ani de muncă poţi realiza tot ce visezi şi în 10 ani nu îţi va veni să crezi că eşti tot tu. Iar catalizatorul cel mai puternic pentru dezvoltarea personalităţii şi valorificarea potenţialului într-un ritm cât mai alert este vocaţia.

Hai să te ajut! Am pentru tine cartea Impulsul pentru Vocația Ta - Fă ce îți place și câștigă bani din asta, descoperindu-ți vocația.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Aici poți vedea lecția video: http://impulsul.ro/impulsul-vocatia/video/cum-sa-depasesti-cele-12-obstacole-din-calea-vocatiei

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Termeni și condiții