Introdu e-mail-ul și te voi învăța, printr-un mini curs de 8 lecții, cum să îți descoperi vocația!
*Prin abonarea la newsletter îți exprimi acordul de a folosi datele tale pentru a putea comunica cu tine și accepți termenii și condițiile noastre. Informațiile tale nu vor fi niciodată distribuite unor terți.
articol
Ce vreau de la tine

Scrisoare către viitorul alfa - continuare

Nimic nu se poate întâmpla fără ca tu să treci la acţiune în mod voluntar, animat de un entuziasm ce izvorăşte cu putere direct din inima ta.

Această trecere voluntară la acţiune, motivată puternic din interiorul tău, se numeşte proactivitate și am vorbit despre ea data trecută (citește aici înainte să treci mai departe, în caz că ai ratat materialul de duminică)

Ce anume îţi provoacă ţie acest entuziasm nestăvilit rămâne să discutăm şi poate să descoperim împreună.

Până acolo însă, vreau să ştii cam ce te-ar putea aştepta dacă alegi să adopţi conceptul de Personalitate alfa şi să iei lucrurile personal (lucru pe care eu mi l-aş dori foarte mult).

Vreau de la tine să nu mai aştepţi aprobare şi aplauze de la cei mai apropiaţi oameni din jur.

Din observaţiile mele, nu sângele creează cele mai puternice legături între oameni, ci valorile şi viziunea comună.

Am văzut fraţi, surori, verişori, unchi, mătuşi luptându-se cu ură între ei şi am văzut oameni care au început ca necunoscuţi și au sfârșit având legături profunde şi indestructibile.  

Cei mai apropiaţi oameni ai tăi suferă de un soi de miopie.

E ca şi când un copil creşte lângă tine şi pentru că îl vezi zilnic, tu nu observi diferenţa mare de la zi la zi şi nici de la an la an.

Însă cei mai îndepărtaţi oameni o văd.

La fel şi în dezvoltarea personală, cei mai apropiaţi oameni îţi vor vedea ultimii evoluţia şi creşterea.

În conceptul de Personalitate alfa, unii dintre cei mai grozavi prieteni, parteneri şi camarazi i-am găsit la zeci, sute şi mii de kilometri distanţă. Nu ne-a legat nimic altceva decât viziunea şi valorile comune.

În oameni necunoscuţi am găsit sprijin, curaj şi iubire şi cele mai mari bătălii le-am dat cu cei alături de care am crescut până la un anumit punct.

Nu mai contează de ce se întâmplă. Contează că se întâmplă şi atunci când tu creşti şi te dezvolţi, când te schimbi, provoci cutremure în sentimentul de siguranţă al celor din jur care se bazează că nu te vei schimba niciodată şi schimburile dintre voi vor fi veşnic aşa cum au fost.

Poţi vedea cât de necondiţionată este iubirea sau prietenia celor din jurul tău după gradul de acceptare al schimbărilor tale, oricât de mult afectează ele relaţiile prestabilite.

Vreau să văd rezultatele. Vreau să văd materializarea gândurilor şi a energiei tale interioare.

Ce vreau să văd la tine anul acesta sunt rezultatele. Observ încontinuu ce se întâmplă în jurul meu şi văd repetându-se o regulă sfântă: ceea ce e în afara noastră este oglindă pentru ceea ce se află în interior şi fiecare dintre noi în acest moment are exact ceea ce merită.

Această lege este demonstrabilă la tablă şi de către un copil de clasa a 5-a.

Să luăm de exemplu atât de cunoscutele probleme din relaţii de cuplu.

Ai probleme în relaţie cu partenerul sau partenera? Nu îţi convine ceva la ce face celălalt? Ce cauţi cu el într-o relaţie în primul rând? Te-a păcălit că e într-un fel şi acum şi-a dat arama pe faţă?

Te-a păcălit pentru că nu ai ştiut să citeşti semnele, pentru că nu ai avut răbdare să cunoşti cealaltă persoană în condiţii de stres şi presiune. Lipsa ta de competenţă în a evalua materialul şi conţinutul din care sunt făcute alte fiinţe umane te-a făcut să intri într-o relaţie în care de abia acum te-ai trezit că eşti cu o persoană nepotrivită.

Nu-i nimic. Mai bine mai târziu niciodată. Acum te-ai trezit. Nu îţi place persoana cu care eşti în relaţie şi cum se comportă?

Pleacă!

Ţi-e frică? Nu poţi pentru că ai credite şi le plătiți împreună? Foloseşti copiii ca scuză? Nu vei mai găsi pe altcineva şi nu ai chef să o iei de la zero? Tot ce trebuie să faci este să îţi asumi responsabilitatea. Să faci paşii de acţiune necesari şi vei ieşi din orice situaţie şi vei intra în orice situaţie îţi doreşti tu.

Vezi ce simplu e?

Şi dacă nu e simplu nu e din cauza partenerului şi a lucrurilor rele pe care ţi le face el. E din cauza fricilor tale, a comodităţii, a demonilor şi a greutăţilor care te aşteaptă.

Vezi? Nu eşti perfecţiunea întruchipată. Şi eşti în relaţia perfectă pentru TINE. Ai exact ce meriţi pentru că dacă ai fi vrut cu adevărat altceva, ai fi făcut alte alegeri.

Nu ai ştiut mai bine, nu ai putut mai bine în trecut. Ok.

Dar poţi accepta că privind situaţia ta dintr-o perspectivă detaşată, dacă ai merită o relaţie de cuplu mai buna, ai fi făcut deja toate cele necesare pentru a o avea?

Să te plângi de situaţia ta curentă nu va rezolva nicio problema. Şi nici partenerul nu se va schimba, lui îi este foarte bine. Dacă ar vrea sau ar putea să aibă altceva, ar pleca celălalt primul. Dar nici el nu pleacă. Pentru că şi el te merită pe tine. ( ce pedeapsa :)

Vreau doar să mă asigur că am atenţia ta şi că putem avea o discuţie serioasă.  Ce vreau de fapt să subliniez, e că suntem cu adevărat creatorii lumii în care trăim, cu oamenii din ea, cu situaţiile din ea.

Competenţa noastră, experienţa de viaţă şi capacitatea de a evalua ne duc la alegerile pe care le facem.

Nu ţi-a pus nimeni pistolul la cap ca să faci o alegere sau altă.

Ai ales. Tu. Voluntar.

Corect până aici?

Iar dacă alegerile nu te mulţumesc în acest moment, nu e nicio problemă. Poţi să schimbi totul ca să fie mai bine, dar aici se produce ruptură pentru mulţi.

În loc să spună “ Am greşit şi vreau să fac alegeri mai bune”, ce zic oamenii?

Hai că ştii ce zic.

“Păi da DAR stai să vezi ce face celălalt.”

“Părinţii mei…”

“Trăim în România…”

Şi de aici, s-a rupt filmul. Când alţii sunt responsabili pentru problemele şi nefericirea ta, nu te mai poate ajuta nici Iehova. Eşti un caz pierdut.

Inclusiv asta e o alegere permanentă, zilnică. Să fii un caz pierdut sau unul de succes. Când alegi responsabilitatea, faci un pas spre victoria ta personală. Când îţi declini responsabilitatea, devii carne de tun, oaie de muls şi tuns.

Deci, lumea întreagă este oglinda ta. Ce ai în lumea ta azi e ceea ce îţi permit competenţele, abilităţile şi nivelul tău de dezvoltare a personalităţii.

Dar hai să o lăsăm baltă cu relaţiile. Mi-e uşor să fac analogii şi metafore legate de relaţii.

Vrei să vorbim un pic şi despre banii pe care îi ai?

Să demonstrăm că şi ei sunt exact banii pe care îi meriţi şi situaţia ta materială reflectă nivelul tău de competenţă? Vom vorbi despre asta pe larg în materialul de joi ( 21.01).

Îl ştii pe Eckhart Tolle?

A scris mult despre puterea prezentului.

“Observă dacă te suprinzi plângându-te, prin vorbe sau gânduri, despre situaţiile în care te regăseşti, despre ce fac sau spun alţi oameni, despre mediul în care te afli, despre situaţia din viaţa ta sau chiar vremea de afară.

A te plânge înseamnă neacceptarea a ceea ce este acum şi aici. Plângerea inevitabil poartă cu ea o încărcătură negativă. Când te plângi, te transformi într-o victimă neputincioasă. Când vorbeşti sau treci la acţiune cu curaj, fără să te plângi, aduci o încărcătură pozitivă. Aşadar, acţionează proactiv pentru schimbare sau pleacă pur şi simplu dintr-o situaţie ce nu îţi convine. Orice altceva este nebunie.” - Eckhart Tolle

Dacă nu ai control şi nu eşti responsabil, cum ai putea să schimbi ceva? Ştii cum se petrece schimbarea adevărată?

Prin a spune: " de azi voi face orice îmi stă în puteri, chiar de mor încercând, ca să îmi fac eu viaţa pe care o vreau".  Şi ghici ce?

Nu mori. Chiar reușești.

Şi alegerea să nu faci nimic e tot o alegere. Ai ajuns în acest punct al vieţii pentru că ai făcut alegeri. Tu le-ai făcut.

Tu ai ales la ce oră te trezeşti dimineaţa. Tu alegi ce gânduri laşi libere în capul tău. Tu alegi atitudinea pe care o ai .

Alegeri. Despre asta e vorba.

Sigur că ai fost produs de societate.

Până pe la 15 ani când ai descoperit că ai un cap şi poţi să gândeşti pentru tine. De atunci acolo, au fost alegeri. Ale tale. În cunoştiinţă de cauză. Aşa cum şi victimizarea şi bălăcirea asta în zona de confort în care eşti, tot o alegere perfect conştientă este.

Şmecheria e că nimănui nu îi va păsa mai mult de tine, decât ţie. Vrei să te aşezi pe jos şi să mori pentru că lumea e rea şi nu ţi-a făcut statuie ca la un puiuț mic şi dulce ce merită toată iubirea din lume? Eşti liber. E o alegere.

Vrei să pui mâna pe armă şi să mori luptând? Şi asta e o alegere. Doar că e pentru curajoşi.

Vreau să te evaluezi ca să vezi dacă mergi în direcţia bună sau nu.

Măsura succesului nu este în a avea sau nu probleme în viaţă ci în a putea observa dacă problema de anul asta nu este cumva aceeaşi de anul trecut ” -  John Foster Dulles

Am fost întrebat de unde ştiu că nu sunt workoholic şi că sunt un om cu pasiune şi vocaţie pentru că din exterior se vede doar un om muncind ca un obsedat.

Foarte bună întrebare.

Iar răspunsul a fost: dacă un lucru mă face să evoluez şi să mă simt împlinit şi fericit, înseamnă că e bun. Dacă un lucru mă face să mă autodistrug, e rău.

Workoholismul te face să munceşti în continuu dar când tragi linie vezi că nu ai evoluat foarte mult , vin momente când stagnarea celorlalte domenii începe să te muşte de fund şi nici nu eşti fericit, permanent stresat şi cu probleme de sănătate.

Ca orice dependenţă de altfel, îţi cere mai mult şi la sfârşit te doboară.

Ei bine, eu am o unitate de măsură.

Mă uit cu un an în urmă

  • la bani
  • la sănătate
  • la ce simt în inima mea, câtă bucurie, entuziasm, ce stări emoţionale am
  • mă uit la cei din jur, şi la partanerul de cuplu

Sunt toate mai bune ca şi acum un an? Dacă da, sunt pe drumul cel bun.

Vreau să ai viziune

”Preţul pentru orice este cantitatea de viaţă pe care o dai în schimb” - Henry David Thoreau

Nu te mai întreba "ce să fac?". Întreabă-te "ce să devin?"

Ca să obţii ce îţi doreşti, e esenţial să devii, nu să faci ceva.

Gândeşte-te bine.

Cine îţi cere să fii umil şi să nu emiţi pretenţii mari de la viaţă? Cei care se tem că prin exemplul tău îi vei face să pară mici sau vor trebui să iasă din zona de confort.

Cine îţi cere să fii într-un fel sau altul? Cei care nu aplică pe ei propriile lor sfaturi.

Nu există nicio autoritate pe pământ care să îţi poată spună cum să fii.

Fii cum vrei şi culege roadele sau plăteşte preţul. Este drumul tău de autocunoaştere şi orice sfat din exterior nu va face decât să te devieze de la drum, să te încetinească şi să îţi răpească lecţiile.

Fii şi umil şi îndrăzneţ, fii şi egoist şi altruist. Fii în toate felurile şi trage singur concluziile. În inima ta este autoritatea supremă. Vei ştii cum e bine să fii şi ce e bine să faci în funcţie de gradul de împlinire sufletească pe care îl vei simţi.

Acela este adevărul tău, singurul adevăr valabil pentru tine în întreg Universul.

Nu există decizii bune sau rele, există doar decizii congruente sau incongruente cu adevărul tău interior. Simţi de fiecare dată cand eşti aliniat şi de fiecare dată când te îndepărtezi de sensul vieţii pentru tine. Fii atent la busola interioară şi vei ştii tot ce e nevoie să ştii.

Vreau să nu mai judeci oameni, situaţii şi nici chiar stările tale emoţionale.

Pentru că pierzi energie.

Fiecare plăteşte preţul sau culege roadele pentru ceea ce este, ce face, cum gândeşte.

Un om care plăteşte preţul unei greşeli, nu mai e nevoie să fie lovit, el suferă destul deja.

Pe un om care culege roadele unei vieţi trăite corect, nicio critică nu îl poate atinge pentru că el deja a descoperit esenţa adevărului pentru el.

Să judeci este pierdere de timp şi energie.

Vreau să faci acum ceea ce amâni să faci

S-ar putea să crezi că într-o zi viaţa ta s-ar putea să fie fundamental diferită.

Dar dacă nu va fi aşa?

Ce ai face azi ca să ai parte de cât mai multă bucurie şi fericire în viaţa pe care o ai exact acum, exact aşa cum e?

Gândind astfel, s-ar putea că tu să devii o persoană fundamental diferită.

Şi privind în jur, doar atunci, văzând lucrurile cu totul altfel pentru că tu eşti altfel, viaţa ta va fi fundamental diferită.

”Oamenii care au trăit vieţi remarcabile, sunt oamenii care nu au aşteptat niciodată: nici bani, nici siguranţă, nici comoditate, nici iubire. Simte ce vrei să dăruieşti cel mai mult şi fă-o astăzi. Fiecare clipă amânată este o clipă irosită şi fiecare clipă irosită îţi alterează puterea de a-ţi atinge şi realiza scopul vieţii.” - David Deida

Dacă poţi face aceste lucruri pe care ţi le-am spus mai sus, atunci mă poţi ajuta să construim împreună o comunitate puternică.

Tribul alfa.

Totul este o convingere limitativă. Oriunde crezi că e capătul, adevărul absolut sau ultima opţiune, descoperi că dincolo e o întreagă lume ce aşteaptă să fie descoperită.

Gândirea care te-a ajutat să atingi rezultatele de până acum este cea care acum te împiedică să evoluezi şi te ţine în zona de confort.

Mişcă-te în continuu, trage de mintea ta permanent şi extinde-ţi orizontul. Caută provocările.

Orice ai şi vezi acum în viaţa ta, nu este decât o convingere limitativă.

Cere mai mult. Ţinteşte mai departe. Poţi avea totul.

Vreau să ştii foarte clar care e problema ta şi vreau să o ştiu şi eu.

Ştii că în coaching şi psihoterapie, este aproape o regulă generală că omul care vine pentru prima oară nu ştie ce vrea?

Că va spune că are o problemă, un vis sau un obiectiv şi că aproape negreşit întotdeauna în spatele problemei sau a obiectivului declarat se ascunde motivaţia lui reală?

Cum ar fi dacă ţi-aş spune că problemele pe care crezi că le ai acum, îţi consumă timpul şi energia aiurea şi la fel şi visurile sau obiectivele tale?

Vreau să ştiu cea mai mare durere şi suferinţă a ta în acest moment.

După ce te gândeşti la ea, vreau să te opreşti şi să te gândeşti dacă în spatele ei nu se ascunde ceva şi mai mare şi mai imporant.

Şi vreau să îmi laşi un coment în care îmi spui ce ai descoperit privind profund şi adânc în tine.

Iar la sfârşit mai vreau ceva de la tine.

Fii recunoscător că exişti, fii recunoscător pentru părinţii tăi că te-au crescut, fii recunoscător celor de pe urma cărora tu citeşti o carte bună şi înveţi, fii recunoscător celor datorită cărora porţi hainele pe care le porţi. Fii recunoscător pentru cei care te hrănesc şi pentru cei care te provoacă să fii o persoană mai bună.

Fii recunoscător celor care te rănesc pentru că te ajută să îţi dezvolţi discernământul şi atenţia.

Şi vreau să te întrebi ce poţi să faci tu pentru ei pentru a-ţi arată recunoştinţă.

”Sigur că suntem diferiţi, că cel care mătură strada are altă fericire decât fericirea mea, dar  asta nu înseamnă că eu am dreptul să îl dispreţuiesc, pentru că eu nu pot trăi fără el”, spune Constantin Dulcan.

Nu putem să trăim unii fără alţii şi ori învăţăm să fim uniţi şi să descoperim o dimensiune a iubirii şi a fericirii pe care nu am mai cunoscut-o, ori crăpăm fiecare cu dreptatea şi orgoliul său, depresivi, nefericiţi şi neîmpliniţi.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

P.S. De joi începem o călatorie de 3 săptămani în privința educației financiare. Ce ai vrea să înveți legat de bani?

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Termeni și condiții