Introdu e-mail-ul și te voi învăța, printr-un mini curs de 8 lecții, cum să îți descoperi vocația!
*Prin abonarea la newsletter îți exprimi acordul de a folosi datele tale pentru a putea comunica cu tine și accepți termenii și condițiile noastre. Informațiile tale nu vor fi niciodată distribuite unor terți.
articol
Cum sa nu mai cari in spate trecutul familiei

De ce este esential sa lasi in urma trecutul?

Viata nu este un joc, ori o iei in serios, ori isi bate joc de tine.

Rugaciunea si speranta intr-un viitor stralucit nu sunt de ajuns ca sa traiesti precum visezi. Mi-am irosit ceva ani pana sa ma prind cum functioneaza lumea asta si de ce doar 2 % din populatie au succes in viata.

 

Ce se intampla daca nu renunti la trecutul tau?

 

Vei ramene un ratat, un sclav, dependent de familie, slujba si vacanta de vara. Nu reusesc sa-nteleg de ce oamenii nu gandesc mai departe, si se limiteaza la ce au, si raman saraci. Cum poti sa traiesti de pe-o zi pe alta, cu aceleasi probleme si sa spui, "asta-i viata."

Cum poti sa faci acelasi lucru in fiecare zi si sa astepti un alt rezultat? Esti nebun? Cum poti sa te asezi la masa cu victimele care-si plang de mila?

Cum poti sa spui ca nu mai poti, ca te-ai saturat, ca viata nu e dreapta?

Oamenii saraci au obiceiuri proaste, si daca continui sa alegi calea simpla vei ajunge sa imbatranesti inainte de vreme. De cele mai multe ori, o cale dificila devine simpla. Ce mai astepti?

 

Ce se intampla daca renunti la trecut?

 

Renasti, cresti, te desavarsesti, te imbogatesti. Viata apartine acelora care cred in puterea visului lor, care risca si indraznesc sa gandeasca in stil mare. Faci parte din aceasta categorie? Esti un om de succes? Visezi?

Kiyosaki zicea, ceea ce ai in minte ai si-n mana. Ce ai in minte? Cum iti petreci ziua, la sfarsitul zilei ce ganduri te viziteaza? Ziaua ta ti-a adus roade pe termen lung sau doar pentru maine? Mintea ta creeza realitatea in care traiesti, mintea e foarte puternica, te duce unde visezi, daca crezi ca meriti.

Ajungi sa ai tot ce-ti doresti, sa fii popular, bogat, iubit, admirat si aplaudat in clipa in care pasesti pe urmele tale, nu pe ale familiei, eventual pe urmele celor care au scris deja istoria.

 

Stia cineva cat era de nefericit? El stia? Putea cineva sa faca ceva?

Se considera stigmat, slab, schiop, daca cere ajutor.

Mascheaza atat de bine disperarea incat n-are de la cine sa primeasca o mana de ajutor.

“Da ce ai mai bun in tine!

Numai fraierii renunta!”

De ce viata-i o lupta pentru supravietuire?

De ce unul este intotdeauna mai bun decat altul?

De ce oamenii se devoreaza unii pe altii precum animalele?

De ce trebuie sa fiu cel mai bun in domeniul meu?

De ce vrem intotdeauna mai mult decat avem?

De ce nu ne oprim din alergare ca sa savuram reusitele?

Unde-i egalitate nu-i superioritate si cel mai bun e si cel mai puternic, si-atunci cum sa vreau sa fiu al doilea dintre fii, iubiti, parinti?!

 

Te simti strivit sub o prea mare presiune de a fi cel mai bun?

Te simti obosit de lupta nesfarsita?

Competitia e din ce in ce mai dura?

Andrei s-a inscris la un masterat de afaceri si comunicare unde a stralucit, ca-n toate aspectele vietii lui, ca elev, student, sportiv, muzician. A mers la cele mai bune scoli, a luat cele mai bune note, cele mai bune rezultate la testele nationale. Un trimf stralucitor.

Andrei nu cunostea esecul, succesul era o stare de normalitate, era stilul lui de viata.

Isi considera parintii niste ratati care n-au reusit mai nimic in viata, si se simtea dator sa salveze imaginea familiei prin rezultatele exceptionale in toate domeniile vietii.

Trecutul familiei i-a modelat felul cum vedea lucrurile, “eu am sa fiu un om de succes”.

Toata lumea se astepta sa reuseasca, “daca noi am esuat, macar el sa reuseasca.”

Lectiile de pian, echitatie, inot, tenis l-au ajutat sa-si dezvolte abilitatile care i-au intarit increderea in sine si care l-au  ghidat pe drumul succesului, unde totul e posibil daca esti pregatit si disciplinat. Cand visa cu ochii deschisi parintii il intrebau daca totul e in regula cu una din activitatile de pe lista indatoririlor. “Copil perfect cu o viata perfecta, la ce visezi?”

Toata viata i-a fost programata, planificata de parintii iubitori si grijulii, care nu si-au dat seama nicio clipa ca-si transforma copilul intr-un robotel. Fiinta umana e mai mult decat o masinarie, dar cine sa le spuna asta? Trecutul lor mizer i-a invatat ca trebuie sa muncesti al naibii de mult ca sa culegi ceva in viata asta, si daca ei si-au ratat viata, copilul lor o putea salva exceland in toate domeniile vietii.

Dar, la un moment dat, ceva s-a stricat la robotelul Andrei, ceva ce nu mai putea fi reparat.

Disperare, atacuri de panica, medicatie anxiolitica, terapie, tentativa de suicid.

Asa arata viata lui Andrei azi. Cum s-a intamplat una ca asta? Cum de nimeni nu si-a dat seama ca ceva e in neregula cu Andrei?

Asa cum se intampla de obicei, nimeni nu se gandeste la nimic altceva decat la sine insusi, cine sa observe ca ceva e in neregula cu modelul de succes din casa, cand fiecare se zbate cu propria-i viata?

Mama lui Andrei e depresiva de pe vremea cand l-a nascut, tatal e si el depresiv si daramat de esecurile repetate in cariera, sora dependenta de droguri si fara scoala.

Iar atitudinea familiei era una de, “totul e in regula, suntem o familie fericita si stralucita.”

Mama lui Andrei se ocupa sa fardeze si sa mascheze adevarul fiecaruia prin tandemul incurajare-critica. Daca iti luai o pauza de la construit viitorul stralucit erai criticat, si daca aduceai reusite acasa erai incurajat. Succesul familiei era pus pe umerii lui Andrei si oricat de bine s-ar fi descurcat in viata, mama lui l-ar fi intrebat daca n-ar fi putut mai mult.

Educatia tampita iti marcheaza calitatea vietii, dupa cum poti vedea in cazul lui Andrei si dupa cum enunta specialistii. Jung, spunea cam asa:

Tulburarile nevrotice constau in aceea ca influenta mediului, educatia si conditiile obiective impiedica partial cheltuirea pulsiunilor. De la tata si de la mama provin pe de-o parte influentele moralmente agravante, pe de alta legaturile infantile care compromit ulterior existenta.

 

Rezultatele educatiei:

Viata afectiva deplorabila, unde nu-i incredere in sine nu-s nici orgasme ori relatii de calitate.

Andrei se simte mediocru, nu prea atractiv si nu crede ca vreo femeie se mandreste cu el cand merg pe strada. Se gandeste ca cel mult sunt atrase intelectual de el.

Valoarea sa personala scazuta nu-l ajuta sa-si creeze o relatie de lunga durata, toate se sfarsesc la fel, ori era parasit, ori paraseste, fiindca mama lui il preseaza cu texte gen, “puteai sa alegi ceva mai bun, doar atat poti? Nu vezi ca nu e de nivelul tau? “

La fel se intampla si-n proiectele de serviciu in care este implicat , sunt atinse de criticile mamei, nu sunt suficient de bune, de marete.

Sentimentul esecului experimentat in urma pierderii unui job important l-a adus in fata unei tentative de suicid, incapacitatea lui de a pierde l-a provocat sa spuna adio vietii. Incercare nereusita si dubla dezamagire si dezgust fata de propria persoana cand s-a trezit din somnul profund, nici macar sa se sinucida nu poate.

Au urmat ani de psihoterapie si medicatie, dupa care a urmat si constientizarea si vindecarea: “Eu chiar sunt bun, eu chiar sunt singurul din familie care a reusit, care face ceva.”

Un tata absent, slabit de esecul propriu, o mama nesatisfacuta si depresiva, o sora care inglobeaza disperarea fiecarui membru al familiei, si un singur responsabil de succesul familial. Unde se putea ateriza?

Acum cand iti scriu aceste randuri, Andrei e departe de familie, si-a luat viata in maini si a plecat departe de ei si de hrana lor emotionala toxica, si-a luat mana de pe ei. Inca face terapie, sunt multe aspecte care inca il bantuie, lipsa de incredere a tatalui in el, care-i spunea ca ceilalti copii sunt mai buni ca el si viata nu e usoara, mai ales pentru unul ca el.

O mama care-si uraste viata, fiindca a renuntat la ea pentru maternitate, si-o sora care traieste o drama.

“Ca sa ma vindec trebuie sa plec departe de ei, altfel am sa ma urasc in continuare c-am esuat, ca nu pot mai mult.

O iau de la inceput, nu sunt responsabil decat de actiunile mele, eu imi scriu viata de azi inainte, adio trecut, adio familie, multumesc pentru tot ce mi-ati dat, bun, rau, dar acum o iau pe drumul meu, imi construiesc viata asa cum gandesc si simt, departe de presiunile voastre si pretentiile absurde, merit o viata!”

Pasi de actiune pentru o viata de succes.

 

Nu te poti deghiza o viata.

 

Constientizeaza ca mergi pe un drum infundat daca vrei o viata de calitate, schimbarea este inevitabila. Indeparteaza-te de familie, iubita, anturaj prost si nesanatos daca e nevoie, ca sa lucrezi la tine si viitorul tau. Divortul de trecut e necesar pentru o perioada daca vrei sa te cunosti si sa stii pe ce drum vrei sa apuci.

Constrangerile, limitarile, pedepsele, amenintarile nu fac decat sa scoata animalul din tine, sa trezeasca fiara. Iar educatia si morala se chinuie sa adoarma, sa cenzureze fiara din tine, si reusesc pana la un moment dat, cand pe scena vietii familiale, sociale, intime, se produc conflicte si drame fara precedent.

Nu te poti inalta prin reprimare, e imposibil sa-ti negi polaritatile, accepta-te cu bune si rele, daca vrei sa atingi un grad de armonie si stabilitate in viata ta.

Binecuvanteaza fiecare esec.

 

Durerea este un invatator.

Lumea este un invatator pentru intelept si un dusman pentru prost.

Toate care se intampla in viata ta, au un rost, te cresc, te desavarsesc.

Chiar daca iti vine greu sa accepti lipsa afectiunii si incurajarii din partea familiei, sau abandonul intr-un centru de plasament, ori abuzurile emotionale, psihologice, sexuale, durerea vine sa te pregatesca pentru ce urmeaza. Si eu m-am zbatut intre lumina si intuneric, si eu am blestemat cerul si pamantul, dar n-am renuntat sa deschid usi, sa pasesc pe nisipuri miscatoare, n-am incetat sa sper niciodata intr-o viata mai buna, asta m-a tinut in viata, dupa nenumarate intalniri cu moartea.

Accepta-ti durerea, linge-ti ranile, impaca-te cu trecutul si porneste la drum.

 

Nu pot! Nu-l accepta in viata ta. 98% dintre oameni se opresc cand il aud de la ei si de la ceilalti, doar 2% trec peste conditionari si limitari, lupta pentru viata ta.

Aici esti singur, nimeni nu te poate ajuta ori forta sa lupti daca tie iti vine sa-ti pui capat zilelor, prin alimentatie, gen happy meal-uri, alcool, droguri, relatii promiscue.

Cei mai multi dintre oameni sunt mediocri si asta fiindca raman in zona de confort.

Nu vor ca homeostazia sa le fie dezechilibrata, “mi-e bine asa, cine zice ca trebuie sa lupt?” Faptele vorbesc, si cand privesc un corp intoxicat, obez, disperat stiu ce se ascunde in spatele mastii “mi-e bine”. Trupul nu minte, si strigatele de ajutor nu sunt auzite pentru ca pozezi ca ti-e bine. De ce nu indraznesti sa viseze la o viata mai buna? Privesti la trecutul tau si al familiei si iti spui ca ai realizat mai mult decat si-au propus, indeajuns? E loc de mai bine, e loc de-o viata noua, rupe lantul transgenerational, nu te mai lasa poluat, infectat de atmosfera din trecut, inchide-ti conturile si porneste la drum.

Lasa-te ajutat cand simti ca nu mai poti inainta. Ridica mana, striga dupa ajutor.

 

 

Sunt momente in viata cand simti ca nu mai poti continua, si atunci ai de-a face cu anumite alegeri, si ce alegi din solutiile care-ti stau pe tava? Cand traversezi o criza a valorilor e bine sa fii insotit de cineva care are abilitatea sa te ghideze pe drumul bun, si de ce sa nu faci apel la un specialist? Stigmat e cel caruia nu-i pasa de sine, nicidecum cel care cauta sa devina mai bun, sa se desavarseasca.

Terapia, cursurile de dezvoltare personala, iti ofera ceea ce familia nu ti-a oferit, intelegerea, siguranta, libertatea si incurajarea de care ai nevoie pentru a trai o viata cu adevarat autentica si speciala.

 

Dorinta de succes social, de-o viata perfecta, de autodepasire poate provoca si dezastre.

 

Cum bine e ilustrat in cazul de mai sus, unde nicio greseala, pauza, rasfat, joaca nu e permisa, acceptata de familie si societate, unde rigiditatea inlocuieste flexibilitatea, esti condus spre tulburari nevrotice, datorita refularii dorintelor incompatibile, care te arunca adanc in noaptea intunecata a cautatorilor de lumina, de unde cu greu iesi, cum bine ai vazut la Andrei.

Sa ti se spuna ce sa faci si cum sa faci e corect pana la un punct, mai departe trebuie sa devii constient de cine esti si ce vrei sa faci in viata, cum vrei sa traiesti.

Nimeni nu are dreptul sa-ti fure bunul cel mai de pret, si anume individualitatea. Mai ales unde colectivul nu-si doreste sa arati altfel decat el.

Parintii, din prea multa iubire sau din prea putina gresesc, ne limiteaza, ne handicapeaza, si ne leaga de o lume care nu ne apartine. Ma gandesc unde as fi ajuns daca as fi ascultat sfaturile intelepte ale mamei mele de a ma face traducatoare sau mare model. Ea cu adevarat isi dorea pentru mine o cariera, o viata cum ea n-a avut, dar modul cum ma ghida era gresit, imi inocula ganduri si sentimente care nu-mi apartineau, care ma destabilizau. E gresit sa stii ce vrea cineva, chiar si daca e copilul tau. Lasa-l sa aleaga, sa greseasca, sa indrazneasca, altfel nimic bun nu va iesi din acest proces, numit educatie.

Intalnirea cu depresia, atacurile de panica, dependenta de alcool si droguri, boala, tentativele de suicid cauta sa reechilbreze balanta, sa te atentioneze ca pasesti pe-un drum gresit. Viata e facuta din suisuri si coborasuri, si e anormal sa vrei sa fii doar in varf, sa devii maniac, obsedat de adunat titluri, averi, succese.

"Principiul dinamic al fanteziei este ludicul, propriu si copilului, si care, ca atare, pare sa fie incompatibil cu principiul muncii serioase.

Nu lua viata prea in serios, fara jocul fanteziilor nicio opera n-a fost creata.

Este o dovada de miopie a trata fanteziile depreciator din pricina caracterului lor aventuros sau inacceptabil, spune Jung.

Care-i varsta potrivita ca sa visezi si sa te joci? Oricare! :-)

 

 

 

Constientizeaza cine esti si ce vrei de la viata.

 

In clipa in care iti dai seama ca vrei altceva, in clipa in care constientizezi cine esti si ce vrei, se intampla miracole, universul iti trimite excat ce ai nevoie si-ti inlatura din cale experiente si personaje de care nu ai nevoie, care te tin pe loc. De ce?

Fiindca stii ce vrei sa faci cu viata ta, te accepti asa cum esti, si totul intra in armonie, fara sa te mai lupti cu umbra ce-o proiectai pana acum pe ceilalti.

Totul e clar si limpede? Am incredere in inteligenta ta, stiu ca-ti doresti mai mult de la viata, stiu ca vrei sa fii o personalitate, si asta fiindca o personalitate se diferentiaza de colectivitate.

Orice schimbare care o produci inauntrul tau iti schimba viata, fiindca lumea exterioara nu face decat sa reflecte lumea ta interioara.

Iti doresc calatorie placuta! Lasa bagajul jos, nu mai cara dupa tine trecutul, esti liber sa zbori, zboara!

 

Succese si iubire!

Pe curand, Andreea Papp. ( Andreea Papp pe facebook:http://www.facebook.com/andreeapapp)

Sau site-ul: http://www.stilultau.com/

 

 

 

Cartea a Personalitate alfa - descopera comoara ascunsa din tine este un manual pentru dezvoltarea personalitatii. Cu teste de evaluare, cu pasi de actiune, exercitii si multa psihologie intr-un limbaj usor de inteles, acesta carte este cel mai bun material despre dezvoltarea personalitatii si a potentialului tau pe care ai sa il gasesti in acest moment in Romania. Citeste despre ce e vorba aici: https://www.personalitatealfa.com/blog/comanda-cartea-personalitate-alfa/

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Termeni și condiții