Introdu e-mail-ul și te voi învăța, printr-un mini curs de 8 lecții, cum să îți descoperi vocația!
*Prin abonarea la newsletter îți exprimi acordul de a folosi datele tale pentru a putea comunica cu tine și accepți termenii și condițiile noastre. Informațiile tale nu vor fi niciodată distribuite unor terți.
articol
Te consider nefericit dacă nu ai fost niciodată nefericit

Timpul trece. Zboară. Şi tu cauţi calea uşoară doar ca să se dărâme peste tine toate necazurile vieţii.

Calea uşoară este capcana întinsă celor slabi pentru a cerne sita. Cum altfel am putea afla care sunt cei vrednici în această lume?

Tu, cel care ai ales calea celor slabi, te poţi întoarce din drum, oricât de departe ai mers pe calea greşită.

Întoarce-te acum, până când nu s-au scurs şi ultimele clipe din viaţa pe care ai câştigat-o cu atâta trudă şi muncă şi până când regretele sunt tot ce au mai rămas după o viaţă întreagă de om.

Am un model pentru evoluţie pe care îl folosesc chiar acum în viaţa mea şi funcţionează extraordinar.

  • A- de la admirație

  • R - de la referință

  • C - de la cărămidă

Primul pas îl găsești aici.

R - de la referință

Pentru a putea progresa în viaţă, pentru a simţi împlinirea sufletească ce vine doar atunci când ştim că suntem pe drumul corect al vieţii, adică drumul evoluţiei, avem nevoie de REFERINŢĂ.

Adică un standard pentru a ne putea face evaluarea.

Dacă fericirea şi scopul vieţii este evoluţia, de unde ştiu că am evoluat?

Ei bine, referinţa este absolut necesară.

Când vorbim de referinţe vorbim de două tipuri de referinţe:

Referinţele externe şi referinţele interne.

Să spunem că îmi propun un scop. Poate financiar, să câştig o sumă de bani. Suma pe care mi-o propun este referinţa mea.

Poate îmi propun un scop legat de sănătate, poate să slăbesc sau să îmi iasă analizele între anumiţi parametri care indică sănătatea mea. Aceşti parametri sunt referinţa mea, standardul meu actual de atins.

Poate vreau o relaţie de cuplu în care să pot spune că gradul meu de fericire este, pe o scară de la 1 la 10, 9 sau 10 zilnic. Acesta este standardul meu.

Referinţa internă.

Să spunem că nu îţi doreşti să te compari cu nici un standard exterior pentru a-ţi evalua progresul şi alegi să ai un standard intern. Poate nu vrei un milion de euro, poate nu vrei abdomen cu pătrăţele şi poate nu vrei un partener de cuplu ca în visurile tale cele mai curajoase.

Foarte bine!

Nu e nevoie să te compari cu nimeni şi nimic, dar atenţie! Ai nevoie de un standard şi un scop spre care să tinzi.

Am învăţat acest gen de referinţă extraordinar de bun de la Sorin Fritea, antrenorul meu de fitness.

Scopul meu personal nu este să fiu sportiv profesionist, şi mai mult, vreau ca atâta timp cât merg la sală şi sunt atent la ce şi cum mănânc, efortul şi timpul meu să fie valorizate la maxim.

Nedorind să mă compar cu alţi sportivi de performanță deoarece stilul meu de viaţă şi obiectivele nu coincid cu ale lor, mi-am setat ca referinţă să fiu mai bun în săptămâna de acum faţă de săptămâna ce a trecut, cu o unitate de măsură.

Asta înseamnă că îmi verific kilogramele, greutăţile pe care le ridic şi efortul cardio astfel încât să mă asigur că săptămâna aceasta sunt mai bun faţă de rezultatele mele de săptămâna trecută.

Astfel, progresul este permanent şi acesta este singurul meu obiectiv. Sănătate de fier, energie şi progres permanent.

Aşa arată caietul în care notez de 3 ori pe săptămână ce am făcut la sală şi zilnic ce mănânc. Astfel, ştiu tot timpul unde mă aflu şi care este obiectivul spre care ţintesc.

 

IMG_3147

Dacă în schimb îţi doreşti să iei medalia de aur la olimpiadă şi să depăşeşti recordul mondial, logic este să cunoşti care este recordul precedent şi să ţinteşti să îl depăşeşti. Aşadar, eşti nevoit să alegi un standard extern de referinţă şi e perfect în regulă.

Ei bine, în orice domeniu al vieţii poţi avea ambele tipuri de standarde.

Intern şi extern, în funcţie de ce obiectiv ai.

Dacă doreşti un rezultat finit şi concret, cel mai probabil îţi setezi o limită de timp şi o referinţă externă.

Dacă doreşti să mergi în ritmul tău fără să te intereseze altceva, atunci e foarte bine să îţi setezi o referinţă internă.

Nu poţi progresa şi evolua, deci nu poţi să fii fericit, fără a avea referinţă.

De unde ştii că azi eşti un om mai bun ca ieri? Că anul acesta eşti un om mai bun decât anul trecut? Dacă involuezi şi viaţa ta merge spre prăpastie sau evoluezi şi mergi spre vârfuri?

De unde ştii dacă e nevoie să corectezi cursul pentru că eşti pe un drum greşit sau poţi călca acceleraţia?

Nu ai cum să ştii dacă nu măsori într-un fel.

În viaţă, totul este în mişcare: fericirea în relaţia de cuplu, banii, sănătatea, şi întreaga noastră viață se mişcă permanent. Nu o putem bate în cuie şi apoi să mergem liniştiţi la culcare că vom găsi lucrurile la fel când ne trezim.

Aşadar, pentru o viață fericită ai nevoie de referinţă.

Pe o scară de la 1 la 10 cât de adevărată este afirmaţia ”Progresul se măsoară doar cu tine însuţi?”

Cum mă asigur că voi progresa permanent?

Cum ştiu că progresez aproape de potenţialul meu maxim, că optimizez ceea ce am?

Ce obiective urmăresc?

Înainte de a încheia acest pas, vreau să îţi spun, că dincolo de toate, ai nevoie de evoluţie, de referinţă şi de a te arunca singur în focul luptei pentru că soarta se ia la trântă doar cu cei mai puternici, iar peste cei slabi trece cu dispreţ.

Ascultă cuvintele lui Seneca de acum 2000 de ani:

“De succes au parte şi oamenii de rând şi spiritele comune; în schimb, puterea de a ţine sub control nenorocirile şi temerile omeneşti ţine de caracterul unui om mare. Eşti un om mare: dar de unde să ştiu asta, dacă soarta nu ţi-a dat prilejul să-ţi arăţi meritele? Ai venit să concurezi la jocurile olimpice dar nu mai este nimeni acolo, în afară de tine. Câştigi cununa, dar nu victoria. Ai felicitările mele, dar nu ca om puternic ci ca unul care a dobândit o funcţie.

La fel i-aş spune şi omului bun, dacă nici o întâmplare mai dificilă nu i-a dat măcar o ocazie în care să-şi poată arăta tăria de caracter: te consider nefericit pentru că nu ai fost niciodată nefericit. Ai trecut prin viaţă fără ca măcar să ai un adversar. Nimeni nu va şti de ce ai fost în stare, nici măcar tu însuţi. Este nevoie, într-adevăr, să experimentezi ca să ajungi să te cunoşti. Nimeni nu a aflat ce poate decât fiind pus la încercare.

Aşa se face că unii, ieşind singuri în întâmpinarea nenorocirilor, li s-au expus şi au căutat un prilej prin care virtutea lor, alminteri menită să se piardă în obscuritate, să strălucească.”

C - de la cărămida zilnică

Drama mea era că nu ştiam cât de mult să trăiesc prezentul şi cât de mult să fiu atent la viziunea de viitor, la planuri şi la strategie.

După 30 de ani în care trăiam foarte puţin clipa prezentă şi eram tot timpul cu mintea în viitor la ce o să fie, cum vom face şi visam permanent fără să am rezultate concrete în viaţa de zi cu zi, am decis să schimb lucrurile.

Nu ştiam însă care este doza potrivită.

Cât trăiesc în prezent clipa şi cât mă ocup de viitor astfel încât prezentul ce urmează să fie mai bun decât prezentul actual?

Ca să construim pe ce am discutat deja.

  • Admirăm

  • Ne alegem referințele

  • Și apoi trăim și muncim

Filozofia adoptată de mine care m-a facut extrem de împlinit este C-ul de la cărămidă.

Cărămida în fiecare zi.

Orice proiect, vis sau obiectiv al nostru care ne entuziasmează, durează ca să prindă viaţă, formă şi să fie dus la îndeplinire.

Putem asemăna orice cu o casă, o clădire, o construcţie.

Am observat că mă duc liniştit la culcare dacă ştiu că am pus o cărămidă în fiecare zi.

Aşadar, nici nu trece o zi fără să pun o cărămidă, dar nici nu muncesc până la epuizare punând cărămizi pentru că s-ar putea să păţesc ca şi omul din Irvin Yalom:

„Imaginaţi-vă un grup fericit de cretini care muncesc. Cară cărămizi pe un câmp deschis. În momentul în care au terminat de pus cărămizile una peste alta la un capăt al câmpului, încep să le transporte la capătul opus. Asta continuă fără încetare şi, câte zile are anul, ei sunt ocupaţi cu acelaşi lucru. Într-o zi, unul dintre cretini se opreşte pentru suficientă vreme ca să se întrebe ce face. Îşi pune problema scopului pentru care cară acele cărămizi. Iar din acel moment nu mai e la fel de fericit cu ocupaţia sa cum fusese înainte.

Cretinul care cară cărămizile sunt eu.” (Irvin D. Yalom, Psihoterapie existenţială, ed. Trei, Bucureşti, pag. 485)

Primul lucru în această filozofie e să decid care este construcţia pe care mi-o doresc.

spunem am sport, business şi relaţii de cuplu. Adică vreau sănătate, bani şi iubire.

Cum fac pot pune o cărămidă zilnic?

Păi înseamnă fac sport şi mănânc atent. îmi aleg oameni pe care îi admir şi îmi aleg standarde, fie interne sau externe, cum am scris mai sus.

Înseamnă lucrez la business-ul meu 2 ore sau 8 pe zi, alegând business-uri şi oameni pe care îi admir şi alegându-mi referinţe.

Înseamnă educ pe seducţie, relaţii, comunicare, iubire şi/sau fiu atent zilnic la relaţia mea, admirând relaţii aşa cum mi- dori şi eu şi setând standarde de calitate.

Dacă pot bifa aceste cărămizi, pot spun am făcut ceva azi pentru visul meu şi fericirea mea viitoare. Pot fac orice îmi doresc în restul zilei pentru GARANTAT, voi ajunge la destinaţie.

Dacă am o construcţie de 1000 de cărămizi şi pun una pe zi, în 1000 de zile termin. Depinde de mine, evident dacă vreau pun 50 pe zi, sau una.

În acelaşi timp, am observat viaţa este o continuă construcţie şi muncind prea mult, permanent, uiţi trăieşti experienţele vieţii, care sunt EXTREM DE importante.

spune, cele mai importante.

Viaţa înseamnă a clădi poduri peste râuri care seacă” ne spune G . Benn, pentru avem nevoie învăţăm pe toate construcţiile noastre se va aşterne praful pe ele.

Averile, relaţiile, corpul nostru fizic, vor fi praf şi pulbere uitată.

Cu ce rămânem?

Cu lecţiile învăţate în viaţă, cu experienţele trăite.

Viaţa este despre ceea ce devenim în timp ce obţinem lucrurile. Nu contează câţi bani fac, ci ce am devenit făcând acei bani. Nu contează cât sport fac sau cum mănânc, ci ce anume am devenit în acest fel. Nu contează ce relaţii am şi cât durează, ci ce am devenit la sfârşitul lor.

Aşadar, trăiesc şi clădesc. bucur şi muncesc. Alternez zilnic între cele două. Astfel şi evoluez şi trăiesc clipa prezentă. Astfel, împac ambele aspecte importante ale vieţii.

Prezentul și viitorul.

Prezentul ca să trăiesc viaţa aici şi acum cu ce am la dispoziţie, viitorul pentru ca prezentul ce vine să îmi ofere o bogăţie a experienţelor şi mai mare.

 A- admirația este psihologia evoluției

 R - referința este matematica evoluției

 C - cărămida este filozofia evoluției

Împreună, sunt modelul ARC de evoluţie sănătoasă şi rapidă.

Admiră pentru a dezvolta şi trezi la viaţă calităţile admirate la alţii şi în tine, alege referinţa pentru a avea standard şi a putea măsura progresul astfel încât să atingi obiectivele şi să ai direcţie, să nu pluteşti în derivă. C este pentru a îmbina armonios trăitul clipei cu toate emoţiile şi stările sufleteşti împreună cu viitorul, planurile, strategia şi viziunea care te vor face un lider, un alfa, un om adevărat.

Când nu trăiesc prezentul, nu fac cel mai important lucru. Nu trăiesc exeriențele, singurele care îmi dau maturitate, înţelegere şi înţelepciune astfel încât să fac alegeri mai bune care îmi aduc mai multă fericire şi împlinire.

În acelaşi timp, dacă trăiesc clipa în exces şi nu plănuiesc viitorul care va deveni într-o zi prezent, îmi pregătesc o viaţă plină de încercări şi greutăţi de care nu aş avea nevoie. Poţi să evoluezi trăind în iubire şi împlinire mai rapid decât repetând aceleaşi suferinţe din nou şi din nou pentru că nu ai pregătit terenul unui viitor mai bun.

“Niciun antreprenor, când pune bazele unei afaceri, nu ştie cu adevărat dacă ideea lui este viabilă. Nu există idee bună sau proastă, ci doar idee netestată încă. Cu cât accepţi asta mai repede, cu atât te poţi concentra pe ce este important cu adevărat. Succes!” - Daniel Zărnescu

Mesajul din citatul de mai sus este: ÎNCEPE!

Aproape întotdeuna soluţiile la probleme noastre sunt la un nivel mai înalt decât nivelul la care există problema. A spus-o Einstein:

”O problemă nu poate fi rezolvată la acelaşi nivel de gândire la care a fost creată problema”.

De exemplu, dacă sunt gras, nu e din cauză că mănânc. Mănânc pentru că am o problemă la un nivel superior foamei sau stomacului. Poate sunt stresat, poate lipsit de iubire, poate mâncarea este prietena mea şi refugiul meu, medicamentul care îmi alină o stare sufletească ce ascunde ceva.

Nu voi rezolva problema micşorându-mi stomacul, nici încercând diete spartane care doar mă voi distruge mai rapid. Soluţia este la un nivel superior, în minte, emoţii sau spirit.

La fel cu orice alt lucru din viaţa noastră. Dacă sunt sărac nu e pentru că nu există joburi sau e criză sau nu sunt destui bani pe pământ. Dacă sunt sărac, probabil ceea ce eu pot să ofer în schimbul banilor este lipsit de valoare. Poate ar trebui să învăţ să creez şi să ofer valoare şi soluţii lumii pentru ca lumea să înceapă să facă schimb cu mine.

Dacă nu am un partener de viaţă sau am unul, dar nu sunt deloc mulţumit de calitatea vieţii mele în cuplu, nu e pentru că partenerul e vinovat iar eu sunt un sfânt care a fost blestemat să sufere. Am parte de iubirea pe care o merit şi pe care sunt pregătit să o ofer. Poate tu crezi că oferi totul sau chiar oferi, însă pentru celălalt nu înseamnă totul. Poate totul pentru tine e nimic pentru celălalt. Poate ar trebui să înveţi să comunici, să relaţionezi şi să înţelegi şi să oferi. Şi poate (sigur) un miracol se va întâmpla. Schimbându-te tu, calitatea iubirii din viaţa ta creşte exponenţial.

Lucrurile nu sunt ce par a fi şi e important să putem vedea dincolo de măşti şi învelişuri.

Ca să îl citez pe Schopenhauer:

”cine crede că nebunii umblă doar cu clopoţei la gât şi dracii doar cu coarne, va fi tot timpul victima şi jucăria lor”

Totul este o convingere limitativă. Oriunde crezi că e capătul, adevărul absolut sau ultima opţiune, descoperi că dincolo e o întreagă lume ce aşteaptă să fie descoperită.

Gândirea care te-a ajutat să atingi rezultatele de până acum este cea care acum te împiedică să evoluezi şi te ţine în zona de confort.

Mişcă-te continuu, trage de mintea ta permanent şi extinde-ţi orizontul. Caută provocările.

Orice ai şi vezi acum în viaţa ta, nu este decât o convingere limitativă.

Cere mai mult. Ţinteşte mai departe. Poţi avea totul.

Azi vreau să îmi spui ce referinţe, ce standarde ai în viaţă? Ce scopuri şi obiective vrei să atingi şi când vei ştii că le-ai atins?

Apoi, spune-mi ce faci zilnic pentru a pune o cărămidă la obiectivele şi construcţiile tale?

Pentru a te ajuta în drumul evoluției tale am pentru tine cartea Personalitate alfa - Personalitatea alfa este omul care tinde permanent spre creştere şi evoluţie şi care mai devreme sau mai târziu are sănătate, bani, iubire, vocaţie, şi — mai presus de toate — un spirit de învingător.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Termeni și condiții