Introdu e-mail-ul și te voi învăța, printr-un mini curs de 8 lecții, cum să îți descoperi vocația!
*Prin abonarea la newsletter îți exprimi acordul de a folosi datele tale pentru a putea comunica cu tine și accepți termenii și condițiile noastre. Informațiile tale nu vor fi niciodată distribuite unor terți.
articol
Ultima treaptă de pe turnul evoluției alfa

spiritualitate (1)

Acest material este răspunsul meu la multe întrebări care îmi spun ”de ce nu vorbeşti de spiritualitate?”

Faptul că nu folosesc acest cuvânt, aşa cum vei vedea în continuare, nu înseamnă că ceea ce facem în comunitatea noastră nu este o muncă spirituală.

De ce este spiritualitatea importantă şi de ce este în vârful turnului alfa?

Pentru că omul atunci când îşi descoperă spiritul, se întâmplă ceva magic.

Acea magie e că toate celelalte nevoi ale sale sunt împlinite şi atinge acea stare de împlinire care îl duce la capătul călătoriei, adică scopul vieţii fiecăruia dintre noi.

Cu toţii ştim că e important să evoluăm…dar există vreun capăt al călătoriei?

Aşa cum deja am vorbit în mai multe rânduri, ca să poţi trece pe o treaptă superioară a evoluţiei trebuie să ai sentimentul de împlinire şi mulţumire pe treptele inferioare.

Sănătatea, corpul fizic şi supravieţuirea sunt la baza turnului. Poţi accesa orice altă treaptă dacă nu ai mâncat de 3 zile şi nu ai băut apă?

Te invit să ţii post negru dacă crezi că poţi admira un apus de soare în timp ce ai dureri de burtă de foame sau eşti aproape leşinat de sete sau durere fizică şi apoi să vedem cum stă treaba cu evoluţia.

Aşadar, dacă ai ajuns să fii cu adevărat un om spiritual, nu mai ai nici o problemă pământească.

Omul spiritual este împlinit în toate treptele evoluţiei. Ce înseamnă să fii împlinit pe toate treptele? Înseamnă că pe fiecare treaptă, omul simte echilibrul.

Legat de bani de exemplu, omul spiritual poate fi sărac sau miliardar, însă el este perfect mulţumit cu banii pe care îi are. Asta e tot ce e necesar pentru ca el să treacă la următorul nivel.

Dacă spui că pentru tine nu sunt importanţi banii şi peste 5 minute plângi că nu ai bani să îţi plăteşti facturile, s-a terminat cu spiritualitatea. Înseamnă că nu eşti împlinit legat de banii pe care îi ai, de confortul tău şi de stilul de viaţă şi ar fi bine să te ocupi de acest aspect al vieţii înainte de a putea evolua.

În iubire, omul poate să fie şi singur, dacă el simte împlinire în viaţa pe care o are în solitudine, poate să treacă mai departe.

Important este să fii împlinit cu ceea ce ai pe un nivel şi atunci poţi evolua spre următorul.

Problema este că avem parte de o falsă spiritualitate în care oamenii îşi imaginează că sunt spirituali doar ca să arate că de fapt au frustrări pe unele trepte ale evoluţiei, lucru care îi face să revină obligaţi de suferinţă la acele etape ale vieţii pe care le-au neglijat.

Tema: Priveşte turnul evoluţiei alfa, reciteşte şi articolele aici dacă e nevoie şi află pe care trepte simţi că eşti neîmplinit şi ai nevoie să lucrezi. E important să nu laşi trepte în care nu eşti împlinit pentru că mai devreme sau mai târziu ele te vor pedepsi şi te vor întoarce din drum pentru a te ocupa de ele.

Falsa Spiritualitate

Pentru a fi un om spiritual, nu e nevoie să arăţi într-un fel, să te porţi într-un fel sau să dovedeşti ceva. În primul rând, omul este spiritual pentru el. Evident că spiritualitatea lui se va reflecta şi în exterior însă e mai puţin important ce se vede în afară. Important este ceea ce se simte în interior.

Există câteva ”atribute” ale oamenilor falşi spirituali pe care am să le enumăr aici şi te invit să îmi laşi comentarii cu alte trăsături ale falsei spiritualităţi pe care le cunoşti.

1. Religiozitate ostentativă şi abuzul spiritual

Toate religiile sunt de  fapt căi diferite spre acelaşi scop. Nu doar că nu există o singură religie care să deţină adevărul suprem ci mai mult, religia nu este singura cale spre spiritualitate.

Din punctul meu de vedere, orice religie care îndeamnă să provoci orice fel de suferinţă vieţii de pe pământ, de la sacrificarea animalelor până la pedepsirea semenilor noştrii, este o cale care duce în jos, şi nu în sus. Când găseşti o religie în numele căreia nu a fost adusă moartea şi suferinţa printre oameni, să mă anunţi şi pe mine.

Eu cred că fiecare om este suficient de inteligent pentru a-și aleage propria cale spirituală. Ce cred eu că este foarte greşit sunt oamenii care încearcă să impună altor oameni credinţe sau forme spirituale.

Fiecare om trebuie să fie liber să îşi aleagă propria cale, propriul adevăr şi formă de spiritualitate cu care rezonează.

Cunosc oameni care nu au nicio treabă cu religia şi sunt oameni extrem de buni la suflet, plini de compasiune şi iubire, sar în ajutorul semenilor şi încearcă să aline suferinţa celor din jur şi cunosc oameni care merg permanent la biserică, sunt cu cărţi religioase sub braţ şi sunt atât de putrezi pe interior că te miri cum de mai pot să stea în picioare.

Din punctul meu de vedere, ruptura dintre religie şi spiritualitate este mai mare azi decât a fost vreodată. De aceea, citind despre toate căile, eu am ales budismul ca şi formă cea mai aproape de sufletul meu pentru a înţelege universul şi legile lui. Îţi voi descrie puţin mai târziu, pe scurt ce spune budismul şi de ce rezonează cu sufletul meu.

2. Neacceptarea că avem o viaţă pământească 

Multă lume crede că a fi spiritual înseamnă să nu ai ego, adică acea latura animalică a fiecăruia dintre noi.

Cât timp ai un corp fizic, ai ego. Doar prin moarte scapi de ego. Corpul fizic are nevoi ca orice alt animal. Îi este foame, sete, vrea să se reproducă, caută plăcerea şi fuge de durere şi aşa mai departe. Să fii un om spiritual nu înseamnă să nu mai ai ego şi această latură inferioară ci să înveţi să îmbini latura inferioară şi cea spirituală.

Să accepţi că atâta timp cât eşti pe pământ, ai un corp care îmbătrâneşte şi apoi moare dar în acelaşi timp există o parte din tine care este nemuritoare şi ar fi frumos să trăieşti după cum spune Ghandi:

"Trăieşte fiecare zi ca şi când ar fi ultima. Învaţă în fiecare zi ca şi cum ai trăi pentru totdeauna." Mahatma Gandhi

3. Saltul etapelor în evoluţie

Adevărul este că există 2 căi pentru a ajunge la spiritul din noi.

Prima este cea propusă de mine: fiecare treaptă, de jos în sus rezolvată, atingerea satisfacţiei şi apoi trecerea la următoarea. Aceasta este calea pe care o cunosc şi pe care o parcurg şi eu la rândul meu.

A doua este direct spiritualitatea, care dacă este atinsă, poate rezolva instantaneu toate treptele inferioare.

Problema cu această a doua cale este că văd oameni care au probleme în viaţa de zi cu zi şi se refugiază în spiritualitate. Aceștia meditează, fac yoga, citesc, se roagă şi apoi nu fac decât să revină la aceeaşi viaţă mizerabilă cu aceleaşi probleme, neînţelegând ce se întâmplă.

Mai mult, îşi creează iluzia că sunt cumva nobili şi superiori pentru că suferă iar asta le da cumva o aură de sfinţi.

Omul spiritual este vesel, plin de încredere în sine, cu poftă de viaţă, optimist şi deşi poate avea probleme în viaţa de zi cu zi, energia lui este permanent pozitivă.

Dacă eşti nefericit, nu eşti un om spiritual şi nici nu ţi-ai descoperit comoara interioară, te asigur. Dacă eşti pesimist şi negativist, dacă îi judeci pe alţii, dacă ai frustrări şi simţi durerea lipsurilor de orice fel din viaţa ta, nu eşti o persoană spirituală.

Dacă jigneşti, eşti agresiv, abuzezi de cei din jur, nu ai nici o treabă cu spiritualul.

Dacă eşti agitat şi nervos, stresat şi temător, nu practici o viaţă spirituală.

Foarte mulţi oameni se folosesc de spiritualitate ca de o scuză pentru incompetenţa lor.

În loc să îmi rezolv problemele cu banii, iubirea, obezitatea, viaţa socială, stilul de viaţă, mă voi refugia în spiritualitate, voi lua poziţia de meditaţie, voi asculta muzică de relaxare şi voi spune că eu sunt deasupra problemelor de zi cu zi. Voi spune că sunt o fiinţă spirituală evoluată.

Dar această mască pică la prima interacţiune cu viaţa reală, când toată tensiunea şi suferinţa din tine izbucnesc ca dintr-un vulcan şi arăţi că nu eşti decât un om de rând, cu probleme şi suferinţe care trebuiesc rezolvate, câte una odată.

Mai bine să îţi accepţi condiţia şi apoi să munceşti pentru a progresa cu răbdare şi dedicaţie decât să te minţi că ai depăşit problemele când ele sunt acolo şi cresc pentru a te strivi.

Nu eşti spiritual pentru că ai vrea să fii sau ai vazut comportamente la alţii ca fiind spirituale sau ai citit ceva despre spiritualitate. Eşti spiritual pentru că lumina din tine străluceşte şi nu e nevoie de alte dovezi nici pentru tine şi nici pentru alţii.

Acum că am văzut despre falsa spiritualitate, înainte să trecem la cele 3 căi propuse de mine pentru a descoperi spiritualitatea, hai să vedem ce se întâmplă dacă NU facem pasul spre spiritualitate.

Suferinţa provocată de ruptura de propriul nostru spirit.

Când zeii au vrut să ascundă cheia către iluminare de oameni, nu au ascuns-o nici în vârf de munte, nici în adâncul oceanului şi nici printre stele, pentru că ştiau că oamenii vor ajunge peste tot. Au ascuns-o chiar în interiorul omului, locul în care ştiau că acesta nu se va uita niciodată.

Guy Corneau numeşte acest spirit din noi ”partea cea mai bună a sinelui” sau ”sinele autentic”.

"Străină oricărei idei de perfomanţă sau comparaţie, spiritul nostru semnează partea vie din noi, cea care există în mod natural şi simplu, fără să se aştepte la vreo consecinţă a existenţei sale. Dincolo de dificultăţile vieţii persoanale, fecare om are o parte bună, veselă şi iubitoare. Nu este nevoie nici de acte de vitejie şi nici de plecăciuni pentru a intra în contact cu ea. Această parte se află mereu acolo şi ne aşteaptă cu răbdare. Este partea noastră cea mai frumoasă şi mai extinsă." - Guy Corneau

În majoritatea basmelor se vorbeşte de eroul care depăşeşte dificultăţi pentru a descoperi o comoară care de fapt se află acasă în punctul de pornire.

Facem foarte multe lucruri pentru a descoperi această comoară:

- citim

- facem sport

- mâncăm sănătos

- căutăm relaţii de prieteni şi iubire

- ne căutăm vocaţia

- muncim

- concurăm

- acumulăm.

..până când cădem laţi de oboseală doar pentru a ne refugia în medicamentul nostru preferat, mâncare, televizor, jocuri, vicii, ca să uităm că defapt, după toată căutarea încă nu suntem fericiţi.

De ce?

Pentru că nu am pătruns cu adevărat în interior.

Ne este frică tare de ce vom putea găsi acolo. De cele mai multe ori cochetăm cu interiorul nostru, băgăm un deget şi îl scoatem repede dar nu ne cufundăm cu adevărat în el.

"Un individ care trăieşte ignorând puterea proprie va încerca să se conecteze la ceilalţi şi să găsească în ei sau în exterior confirmarea valorii lor. Iar dacă nu găseşte sprijinul necesar ,va crede că nu valorează nimic, că nu este la înălţime şi că nu i se poate întâmpla nimic bun. Puternic la origine şi capabil să se autodetermine prin forţa inspiraţiilor şi aspiraţiilor sale, el se va trezi dependent de diverse stimulente exterioare, destinate să păcălească resemnarea şi dificultatea pe care le încearcă trăind în afara luminii sale." - Guy Corneau

Distanţarea faţă de noi, de spiritul nostru însă este semnalată prin boli, conflicte şi suferinţe mari care trage semnalul de alarmă. Ca orice sistem viu suntem supuşi unui sistem de autoreglare interioară. Cu alte cuvinte, viaţa ne împinge spre a deveni maximul din ceea ce putem deveni. Trebuie doar să învăţăţăm să ne lăsăm purta'i şi să navigăm pe valurile vieţii, uneori line alteori învolburate.

"Vestea bună e că ne-am născut fericiţi şi că vom fi chemaţi să dăm socoteală dacă uităm lucrul ăsta. Ca toţi copacii, ca toate plantele, avem menirea de a creşte, , de a ne dezvolta și de a înflori pentru satisfacţia noastră şi a celor din jur. Anumite rădăcini sunt atât de viguroase încât vor trece printr-o fundaţie de beton pentru a-şi urma drumul. Într-atât de mare este forţa fermentului de bucurie care constituie fundamentul fiinţei noastre." - Guy Corneau

Christina Grof spune despre aceeaşi ruptură faţă de spiritul nostru, următoarele:

Sentimentul de gol interior, de deşertăciune, de lipsă a ceva ce nu poate fi rostit, devine din ce în ce mai puternic, aruncând în tristeţe din ce în ce mai multe momente ale vieţii, vopsind în gri orice bucurie, orice întâlnire, orice experienţă. La început ai crezut că acest gol vine din lipsa a ceva. Ai încercat să îl umpli cu o activitate nouă, poate, cu muncă, cu o nouă iubire, cu goana după bani, ai crezut că poate ai nevoie de o vacanţă , dar ajungând sub palmieri ai redescoperit aceeaşi amărăciune discretă inserându-se printre crăpăturile dorinţelor tale. Apoi, într-o bună zi, ai făcut descoperirea că o băutură bună la momentul potrivit poate uşura puţin sentimentul acesta al inutilităţii, al greutăţii, al melancoliei sau poate ai descoperit că o gură de alcool are darul magic de a opri puţin maşinăria gândurilor compulsive care-ţi absorbe întreaga energie.

Ruptura interioară, dureroasă, de adevărata noastră natură, este cauza acestui sentiment de goliciune interioară.

Cu cât suntem mai rătăciţi în exterior, cu atât suntem mai separaţi de noi înşine, cu atât golul este mai mare şi eforturile de a-l umple cu ceva vor fi sortite eşecului. Această uriaşă dorinţă de a umple ceva nerostit este Setea în întregire.

Experienţa umană este, vrem sau nu, de un timp foarte îndelungat, o experienţă a alienării, a amneziei spirituale profunde faţă de adevărata noastră identitate.

Toate medicamentele (dulciuri, distracţie, etc) nu vor umple golul şi nu potolesc setetea profundă.

Singurul mod de a satisface cu succes această dorinţă elementară de întregire este o relaţie permanentă cu vasta sursă spirituală interioară."

În continuare am să îţi propun 3 căi pentru a descoperi spiritul din tine. Te rog să îmi spui şi tu propria ta cale pentru că probabil ai cel puţin una.

Metoda Brene Brown de descoperire a comorii interioare

O metodă de a ajunge la spiritul tău este să elimini măştile până când ajungi la ceea ce eşti cu adevărat. Să devii o persoană autentică. În cartea ei, Darurile imperfecţiunii, Brene Brown propune o soluţie în 10 paşi.

- să laşi deoparte ce cred oamenii

- să ai autocompasiune fără perfecţionism. Adică să te perfecţionezi permanent fără însă a te pedepsi dacă nu faci ceva perfect din prima. Perfecţionismul este o boală, perfecţionarea e un stil de viaţă sănătos. Diferenţa dintre ele este că perfecţionismul îţi cere să faci orice bine din prima încercare, perfecţionarea îţi cere să greşeşti permanent pentru a îmbunătăţi permanent.

- să ai un spirit rezistent fără să îţi amorţeşti simţurile cu alcool, droguri sau alte vicii. Dorinţa de a uita o au oamenii slabi.

- aprecierea pentru ce avem deja. Bucură-te de o sticlă goală ca un copil. Nu te mai poţi bucura decât de ceva fabulos, cu artificii. Aşadar redescoperă micile bucurii ale vieţii.

- să lăsăm deoparte nevoia de a şti şi a controla totul.

- să ne dezvoltăm creativitatea să lăsăm comparaţiile deoparte. Fiecare e pe drumul său, în ritmul său. Nu trebuie să mă compar cu cineva.

- să încep să pun mai mult preţ pe odihnă şi joacă.

- să creez în jurul meu o atmosferă de calm şi linişte şi să lăsăm deoparte anxietatea şi o viaţă trăită din teamă.

- fă munca ce îţi place, descoperă-ţi vocaţia şi adu valoare lumii prin ea.

- cântă, dansează şi scapă de dorinţa de a fi cool, şmecher.

Metoda Pera Novacovici

Primul pas pentru mine a fost la 22 de ani când am aruncat la gunoi tot ce am învăţat de la alţii despre cum să trăiesc şi am ales să merg pe propria mea cale. Acest lucru m-a eliberat de o suferinţă uriaşă şi am câştigat libertatea de a fi eu, de a alege ce vreau eu şi de a nu da socoteală nimănui pentru alegerile mele.

Asta a dat voie luminii din mine să strălucească şi astfel mi-am descoperit vocaţia.

Pasul doi a fost la câţiva ani după, când am reuşit să elimin frica cu care trăiam fără să îmi dau seama. Ce s-a întâmplat atunci poţi să vezi în acest video: Secretul unei vieti fara frica.

Pasul 3 a fost să îmi dau seama că eu exist în două feluri. Cu bateriile goale sau cu bateriile pline. Adică cu spiritul meu luminând drumul pe care merg sau cu lumina din mine pâlpâind firav. Ca să pot lăsa spiritul să strălucească trebuie să îl dezvelesc de măşti şi să am bateriile pline.

Când sunt cu bateriile goale sunt în latura mea inferioară. Mă enervez, sunt egoist, am reacţii emoţionale de om imatur şi vreau să fiu lăsat în pace în lumea mea.

Când sunt cu bateriile pline atunci dăruiesc, iubesc, muncesc, cânt, dansez şi râd. Sunt în latura mea superioară.

Când am bateriile goale mă retrag din lumea exterioară şi mă dedic mie, făcând unul sau mai multe din următoarele lucruri:

- mă joc pe PC sau PS3

- citesc

- ascult muzică

- cânt

- desenez cu creioane de colorat

- petrec timp în natură

- sun prieteni şi stau la o poveste

- trag un pui de somn

- meditez

- mă plimb

- savurez liniştea

- mă plimb cu bicicleta

- fac pe cineva fericit oferind-i ceva ce ştiu că are nevoie

- mă uit la documentare, filme şi seriale

- mă joc cu pisica

- citesc poezii.

Tema: Lista poate fi extrem de lungă şi te invit să pui într-o astfel de listă toate activităţile care îţi încarcă bateriile. De fiecare dată când simţi că te cuprinde nefericirea şi te lovesc problemele, e important să te repliezi şi să îţi oferi ţie ce ai nevoie. Doar aşa poţi să fii în latura ta de om superior.

Metoda budistă

Îmi place foarte mult budismul pentru că rezonează cu experienţa mea de viaţă. Când am citit calea cu 8 braţe a budismului mi-am dat seama că ele se potrivesc foarte bine cu ce am trăit eu.

Cele 8 căi ale budismului spun aşa:

1. Calea vorbirii corecte - să nu minţi, să nu vorbeşti mult fără rost, să nu jigneşti.

2. Calea acţiunii corecte - să nu faci rău şi să munceşti pentru a evolua şi a te dezvolta permanent.

3. Calea intenţiilor corecte - să fii bine intenţionat la originea acţiunilor şi vorbelor tale.

4. Calea ocupaţiei corecte - munca ta să fie aducătoare de valoare (vocaţie).

5. Calea percepţiei şi a viziunii corecte - să nu ai prejudecăţi, să nu ataci oamenii şi să nu discriminezi alegerile altora.

6. Calea efortului corect - efort pentru evoluţie şi progres permanent.

7. Calea contemplării corecte - de a vedea lucrurile aşa cum sunt nu cum credem că sunt.

8. Calea meditaţiei corecte - să ne rezervăm timp pentru ca prin meditaţie să accesăm puterea spiritului nostru.

Budismul mai spune că toţi avem Karma - orice acţiune are o reacţiune. Binele ce îl faci ţi se întoarce pe alte căi, răul la fel. Nu poţi scăpa de Karma decât după un şirag de reîncarnări în care progresezi permanent pe treptele evoluţiei şi de aceea oriunde eşti şi orice faci, încearcă să îţi faci treaba cât mai bine şi să te educi şi progresezi permanent pentru că nu poţi scăpa de calea evoluţiei. Dacă te sinucizi de exemplu, nu faci decât să reiei tot procesul de la capăt, cu aceleaşi lecţii pentru că nu ai înţeles ce trebuia să înveţi. Lecţia se repetă până când o înveţi apoi treci la umatoarea lecţie.

Poate ai văzut oameni cărora li se întâmplă aceleaşi necazuri în mod repetat. Ei bine, acesta e secretul vieţii. Învaţă lecţia şi poţi trece la următoarea.

Nirvana - când reîncarnările se opresc iar spiritul tău nu mai ia formă materială. Când toate lecțiile au fost învăţate.

Budismul este vast însă pentru mine a fost o plăcere să îl descopăr pentru că îmi dă voie să gândesc pentru mine, să simt pentru mine şi să fac propriile alegeri în viaţă pentru care suport consecinţele. Şi viaţa mea este extraordinară de când mi-am dobândit liniştea spirituală.

În încheiere, despre iubirea adevărată.

Așa cum am scris în cartea Cum sa il faci pe cupidon animalul tau de companie, cuvântul iubire este folosit greșit.

Pentru mine, iubirea adevărată este echivalentul spiritului din noi. Când descoperim iubirea adevărată nu facem decât să descoperim rezervorul uriaş de iubire şi lumină din noi.

Majoritatea oamenilor însă, numesc iubire atracţia dintre un bărbat şi femeie care deşi o etapă importantă în viaţă noastră sau o sursă de satisfacţie, este foarte departe de a fi iubire. Citeşte despre atracţie şi relaţii de cuplu, aici: In loc de "te iubesc" corect ar fi "am nevoie de tine".

Există pasaje în cultura omenirii care descriu iubirea spirituală iar oamenii cred că aceasta trebuie reprodusă în relaţii de cuplu ceea ce este o sursă mare de nefericire.

Ceea ce accentuează nefericirea oamenilor este că ei aşteaptă această iubire spirituală de la alţi oameni, parteneri de cuplu sau membrii ai familiei şi nu înţeleg că nu o vor primi niciodată decât în doze mici pentru că nimeni nu e dator să îţi dea iubirea lui. Ţi-o dă dacă are dispoziţia necesară. Iubirea nu e doar pentru o persoană, iubirea e pentru tot ce e viu.

Tu eşti responsabil de iubirea ta, adică de spiritul din tine. Fiecare cu spiritul şi cu iubirea lui.

Da, poţi într-o relaţie să îţi reverşi această iubire spirituală şi necondiţionată asupra partenerului dar asta se va întâmpla când vrei tu, nu când vrea partenerul. Şi ce se întâmplă dacă într-o zi eşti copleşit de problemele personale şi nu ai de dat această iubire pentru că ai nevoie tu la rândul tău de ea?

Partenerul vine şi începe să îți reproşeze că nu îl iubeşti ceea ce e o aberaţie. Să iubeşti e una, să satisfaci nevoi cu totul alta.

Nu am întâlnit un cuplu fericit pe termen lung în care ambii partaneri să nu înţeleagă acest mecanism. Partenerul dă dacă vrea şi are de unde, nu dă pentru că eu cer. Dacă am nevoie, îmi caut în interior şi îmi ofer din propriile resurse.

Când partenerul nu are iubire de dat înseamnă că are nevoie să primească şi cea mai mare greşeală este să apar şi eu şi să îl stresez că nu oferă destul. Dacă am să îi dau, îi dau eu, dacă nu am nici eu de dat, îl las să facă orice îi face lui plăcere pentru a-şi încărca bateriile.

Vezi articol despre atracţie sexuală şi iubire aici: Cele 7 stadii ca sa descoperi iubirea.

Dacă înţelegi ce îţi spun în acest materiale despre spiritualitate şi aplici, vei descoperi adevărata iubire, singura care poate fi numită iubire, spiritul din tine, sursa de căldură şi lumină.

Ţine minte un singur lucru. Când începi să cerșești iubirea de la oamenii din jur, ţi-ai semnat sentinţa pentru o întreagă viaţă de suferinţă.

Te las la sfârşit cu acest citat minunat şi aştept părerea ta mai jos.

"Cea mai mare frică a noastră nu este faptul că suntem inadecvaţi, ci este faptul că suntem puternici peste măsură. Lumina noastră, şi nu întunericul din noi ne înspăimântă cel mai tare. Ne întrebăm adesea : cine sunt eu ca să fiu strălucitor, minunat, talentat, fabulos? Cine eşti tu ca să nu fii? Eşti un copil al lui Dumnezeu şi faptul că joci la scară mică nu serveşte lumea. Nu este nimic grandios în a te micșora pe tine însuţi astfel încât ceilalţi să nu se simtă în nesiguranţă alături de tine. Cu toţii suntem meniţi să strălucim. Ne-am născut să manifestăm gloria lui Dumnezeu în noi înşine. Iar asta nu se află doar în unii dintre noi, ci în fiecare. Şi când ne lăsăm propria lumină să strălucească, le dăm şi celorlalţi permisiunea să facă la fel. Când ne eliberăm de propria frică, prezenţa noastră îi eliberează automat pe ceilalţi." Marianne Williamson

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Distribuie acest articol pe reteaua ta preferata de socializare
COMENTARII
Intră în discuție. Lasă mesajul tău mai rapid cu contul de social media.

Termeni și condiții